ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2405/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 23 aprilie 2018, a admis cererea de abținere formulată de judecătorii A. și B. și de grefier C. A înaintat dosarul spre repartizare aleatorie.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel intervenientă D., ridicând și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (2) C. proc. civ., care încalcă, în opinia părții, principiul dublului grad de jurisdicție.

Apelanta și-a rezervat dreptul de a motiva (completa motivarea) cererii după comunicarea Încheierii atacate.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, aceasta este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în oricare fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar alin. (3) al aceluiași articol stipulează în sensul că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauză, se constată că prin excepția de neconstituționalitate ridicată de apelantă, aceasta a susținut încălcarea dublului grad de jurisdicție, fără a face însă trimitere la vreo dispoziție constituțională în raport de care s-a invocat excepția.

Or, obiectul excepției de neconstituționalitate trebuie sa îndeplinească cerințele stabilite prin legea Curții Constituționale, neîndeplinirea acestora constituind cauză de inadmisibilitate a respectivelor excepții.

Verificarea îndeplinirii acestor condiții poate fi efectuată doar într-un cadru procesual permis de dispozițiile C. proc. civ.

in cauză însă, se constată că excepția de neconstituționalitate este invocată în cadrul unui demers judiciar inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 23 aprilie 2018, a admis cererea de abținere formulată de judecătorii A. și B. și de grefier C. A înaintat dosarul spre repartizare aleatorie.

În drept, potrivit art. 53 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și. încheierea prin care s-a respins recuzarea, în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3), nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Față de dispozițiile legale menționate, încheierea atacată în prezenta cauză, prin care s-a admis o cerere de abținere, nu este supusă niciunei căi de atac, textul de lege nefăcând nicio distincție între căi ordinare sau extraordinare de atac.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, legiuitorul a statuat în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele prevăzute de aceasta.

Prin urmare, exigențele legii exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei cai de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, apelul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Pe cale de consecință, va fi respinsă, ca inadmisibilă, și sesizarea Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de intervenienta D. împotriva încheierii din 23 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.06.2018.