ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2010

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2010 Curtea

de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., formulată de D.S.

Instanța, învestită

cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Botoșani, inculpatul C.C. și partea responsabilă civilmente SC „P.I.” SRL

Cristești prin D.S., a reținut că aceasta din urmă a formulat în scris excepția

de neconstituționalitate a prev. art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen.,

invocând încălcarea prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul

la apărare, întrucât permit judecarea apelului numai cu privire la persoana

care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel, cu

nesocotirea intereselor părții responsabile civilmente.

Pentru a respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța a constatat că excepția

invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile legale

criticate reglementează efectul devolutiv al apelului, iar fondul cauzei

privește  infracțiunile de înșelăciune și falsuri.

Fiind nemulțumită că

prevederile art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen. nu fac referire expresă la

partea responsabilă civilmente autoarea excepției tinde la adăugiri și

modificări la textul de lege în discuție, ceea ce, în raport de prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, depășește competențele Curții

Constituționale.

Împotriva acestei

hotărâri inculpatul C.C. și D.S. au declarat recurs, apărătorul inculpatului

C.C., susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de

sesizare a Curții Constituționale.

Verificând hotărârea

atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că

recursurile nu sunt fondate.

Curtea de Apel

Suceava a fost sesizată în cauză cu soluționarea apelurilor parchetului,

inculpatului și părții responsabile civilmente SC „P.I.” SRL Cristești,

preluată în decembrie 2000 de D.S., împotriva Sentinței penale nr. 96 din 21

martie 2009 a Tribunalului Botoșani prin care inculpatul C.C. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals și obligat la plata

despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente

sus-menționată.

În adevăr,

soluționarea apelurilor declarate nu are legătură cu prevederile art. 371 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., din perspectiva intereselor legale ale părții

responsabile civilmente apelante.

În cauză D.S. a

declarat apel, astfel că limitările prev. de art. 371 alin. (1) C. proc. pen.

nu îi sunt aplicabile, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege nu

conține îngrădiri.

Pe de altă parte,

nici ipoteza declarării apelului peste termen de către sus-numită nu induce o

legătură a textului de lege criticat cu soluționarea cauzei, această situație

fiind reglementată printr-o altă dispoziție normativă.

Față de cele ce

preced, constatând că încheierea pronunțată în cauză este legală și temeinică,

recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatul C.C. și partea responsabilă civilmente D.S.

împotriva Încheierii din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006.

Obligă recurenții la

câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.