ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 februarie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., formulată de D.S. Instanța, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul C.C. și partea responsabilă civilmente SC „P.I.” SRL Cristești prin D.S., a reținut că aceasta din urmă a formulat în scris excepția de neconstituționalitate a prev. art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., invocând încălcarea prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare, întrucât permit judecarea apelului numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel, cu nesocotirea intereselor părții responsabile civilmente.

Pentru a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța a constatat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile legale criticate reglementează efectul devolutiv al apelului, iar fondul cauzei privește infracțiunile de înșelăciune și falsuri. Fiind nemulțumită că prevederile art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen. nu fac referire expresă la partea responsabilă civilmente autoarea excepției tinde la adăugiri și modificări la textul de lege în discuție, ceea ce, în raport de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, depășește competențele Curții Constituționale. Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.C. și D.S. au declarat recurs, apărătorul inculpatului C.C., susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate. Curtea de Apel Suceava a fost sesizată în cauză cu soluționarea apelurilor parchetului, inculpatului și părții responsabile civilmente SC „P.I.” SRL Cristești, preluată în decembrie 2000 de D.S., împotriva Sentinței penale nr. 96 din 21 martie 2009 a Tribunalului Botoșani prin care inculpatul C.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals și obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente sus-menționată. În adevăr, soluționarea apelurilor declarate nu are legătură cu prevederile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., din perspectiva intereselor legale ale părții responsabile civilmente apelante. În cauză D.S. a declarat apel, astfel că limitările prev. de art. 371 alin. (1) C. proc. pen. nu îi sunt aplicabile, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege nu conține îngrădiri. Pe de altă parte, nici ipoteza declarării apelului peste termen de către sus-numită nu induce o legătură a textului de lege criticat cu soluționarea cauzei, această situație fiind reglementată printr-o altă dispoziție normativă. Față de cele ce preced, constatând că încheierea pronunțată în cauză este legală și temeinică, recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.C. și partea responsabilă civilmente D.S. împotriva Încheierii din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006. Obligă recurenții la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.