ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 89/D din 15 septembrie 2008, Curtea
de
Apel Cluj, secția penală, a respins plângerea formulată de petiționara T.A. împotriva
rezoluției nr. 235/P/2008 a
Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menținut-o.
S-au reținut, în
esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționară la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Cluj, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva
magistraților judecători H.T. și C.I., de la Judecătoria Vișeu de Sus, pentru
pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 215 alin. (2),
art. 289, art. 291 și art. 213 C. pen.
,
susținând că prin soluțiile pronunțate în două cauze civile, au
dispus
nelegal intabularea unei suprafețe de teren.
Prin rezoluția din 8 iulie 2008, dată în dosarul
nr. 235/P/2008
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru infracțiunile
reclamate, reținându-se că, din verificările efectuate, nu rezultă
indicii că la soluționarea dosarului civil s-ar
fi comis vreo încălcare a legii sau vreo faptă penală, petiționara neavând
calitatea de parte în
proces.
Prin
rezoluția din 4 august 2008, dată în dosarul
nr.
643/ll/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere
a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.
Prin
plângerea depusă la instanță, petiționara a solicitat începerea urmăririi
penale față de cei doi intimați judecători.
Instanța
de fond, prin sentința penală sus-menționată, a
respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, că
soluția
procurorului este legală și temeinică, întrucât cei doi
judecători au pronunțat hotărâri bazate pe probele aflate la dosar, și
anume
actele de stare civilă, expertiza topografică și contractul de
vânzare-cumpărare, cu respectarea normelor procedurale în vigoare,
nemulțumirile petiționarei putând fi invocate pe calea unei acțiuni civile
separate.
Împotriva
sentinței a declarat recurs petiționara, pe care l-a motivat la filele 9-54 din
dosar.
Recursul
declarat de petiționară împotriva sentinței este nefondat.
Din
examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod
corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de
petiționară,
ca nefondată.
Într-adevăr,
așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, în cauză nu sunt
indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina
intimaților.
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că intimații și-au
îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare
intereselor legale ale petiționarei.
Criticile petiționarei, care se referă la modul
de soluționare a
cauzei de către intimații judecători, nu pot constitui
un motiv pentru
tragerea la răspundere
penală a magistraților sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor reclamate
de petiționară.
Persoanele
care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată,
își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și
îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin
pronunțarea
unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice, în
raport de
probele administrate, ce pot fi verificate și desființate prin intermediul
căilor legale de atac.
Desfășurarea
activității de jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia
acelora care realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în
Constituție și în Statutul Magistraților.
Așa fiind, hotărârile judecătorești nu pot fi
criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre
judecătorească
nu poate fi considerată prin ea însăși o
infracțiune.
Î
n raport de considerentele expuse, se constată că
sentința
instanței de fond este temeinică și legală,
urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.A., cu
obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară T.A. împotriva
sentinței penale nr. 89/D din
15 septembrie
2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de
300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.