ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 619/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 619/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 la data de 25 ianuarie 1996, reclamanta SC P.M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să îi predea, în deplină proprietate, boxele situate în Halele Centrale Obor, sector 2, precum și terenurile, dotările, utilitățile și alte bunuri aferente acestora și să oblige pârâta la plata sumei de 3.000.000 rol, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 27 septembrie 1995 la zi.
Prin sentința civilă nr. 2291 din 30 aprilie 1999, Tribunalul București, secția comercială, învestit, ca instanță competentă material, în urma pronunțării deciziei civile nr. 1033 din 22 noiembrie 1996 a Tribunalului București, secția comercială, a admis acțiunea, a obligat pârâta să predea în proprietate reclamantei boxele situate în Halele Centrale Obor, împreună cu utilitățile și dotările aferente, a respins capătul de cerere privind daunele și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 305.000 rol, cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 8 martie 2007, SC C.C. SA a înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, o contestație la executare, prin care a solicitat lămurirea întinderii și aplicării sentinței civile nr. 2291 din 30 aprilie 1999, în sensul că instanța nu a dispus obligarea sa și la predarea către SC P.M.
SA a terenului aferent boxelor și că nu a individualizat exact suprafața efectivă a celor două boxe, fără cheltuieli de judecată. Inițial, s-a pronunțat sentința comercială nr. 7796 din 8 iunie 2007, prin care contestația a fost respinsă ca prescrisă, dar hotărârea a fost desființată de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 471 din 22 octombrie 2007, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe. În fond după desființare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a pronunțat sentința comercială nr. 2789 din 18 februarie 2009, prin care a respins contestația, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispozitivul sentinței civile nr. 2291 din 30 aprilie 1999 este clar și el presupune predarea unor spații construite, denumite boxe, împreună cu utilitățile și dotările aferente; de asemenea, a mai constatat că, strict juridic, dispozitivul nu face referire la terenuri, ci numai la boxe, iar o contestație la titlu nu se poate întemeia pe acte care nu au fost avute în vedere la momentul pronunțării sentinței a cărei lămurire se pretinde. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC C.C. SA care în baza art. 84 C. proc. civ., a fost calificat drept apel față de dispozițiile art. 402 alin. (3) C. proc. civ. și a susținut că deși instanța a reținut faptul că prima instanță nu a avut în vedere și terenul, totuși a respins contestația la executare.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 329 din 26 august 2009, a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut, în esență că, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. În această ordine de idei, nu se poate susține însă necesitatea ca, pe calea procedurii prevăzute de art. 399 și următoarele C. proc. civ., să fie lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 2291 din 30 aprilie 1999, în sensul de a se preciza că nu s-a stabilit, în sarcina SC C.C.
SA, obligația de a preda și terenul aferent boxelor, atât timp cât, din simpla lectură a sentinței menționate mai sus, rezultă evident că judecătorul nu a hotărât obligarea părții pârâte și la predarea acestui teren. În mod similar, nu este util nici a se menționa, pe calea aceleiași proceduri reglementate de art. 399 și urm. C. proc. civ., că instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 2291 din 30 aprilie 1999 nu a individualizat exact suprafața efectivă a celor două boxe la predarea cărora SC C.C. SA a fost obligată. Acest aspect nu este contestat, însă rațiunea promovării contestației la titlu nu este aceea de a se menționa aspectele necuprinse în dispozitiv ci, dimpotrivă, una diametral opusă.
Astfel, s-a reținut că instanța ar fi putut recunoaște utilitatea formulării contestației la titlu, doar în măsura în care contestatoarea ar fi pretins o identificare corespunzătoare a spațiilor, generic intitulate în titlu ca fiind boxele, dar nu și în situația în care se solicită să se menționeze lipsa indicării suprafeței boxelor. Rezultă fără putință de tăgadă, că titlul este clar, dar și că lămurirea sa, în sensul pretins de către contestatoare, nu este justificată așa cum a reținut și prima instanță. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC C.C. SA, în termenul legal, invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În privința primului motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., a arătat că deși s-a reținut că este evident că judecătorul de fond nu a hotărât obligarea părții și la predarea terenului și că nu a fost individualizată exact suprafața locativă a celor două boxe, a concluzionat și hotărât contrar acestei motivări că titlul este clar și că lămurirea în acest sens nu este necesară. Ori, față de concluziile expertizei omologate la instanța de fond, astfel cum a fost completată (probă existentă în dosar) existau două soluții posibile la contestația la titlu, fie să se admită contestația, deoarece, nerezultând o individualizare a spațiilor și că dispozitivul se referă numai la boxe, nu și la terenuri, se impun lămuriri în sensul că acțiunea a fost admisă în parte doar cu privire la boxe, fie să se respingă contestația constatându-se că, în limita probelor de la dosar, nu este posibilă lămurirea dispozitivului, ceea ce ar fi demonstrat că o asemenea hotărâre nu poate sta la baza unei executări silite.
În cadrul celui de al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că instanța de apel a aplicat greșit legea, contestația la executare, la titlu, fiind întemeiată, față de dispozițiile legale incidente. Astfel, instanța care a pronunțat titlul executoriu a admis în parte acțiunea, respingând cererea cu privire la terenuri - sens în care se impune lămurirea dispozitivului titlului executoriu față de inexistența unei obligații a subscrisei SC C.C. SA de a preda către SC P.M. SA terenurile pe care se află situate cele două boxe în baza titlului executoriu. Nemenționarea terenurilor pe care se află amplasate cele două boxe în cuprinsul titlului executoriu este urmare faptului că acestea sunt în proprietatea exclusivă a subscrisei SC C.C.
SA În acest sens, a expus pe larg situația juridică a acestor terenuri arătând că este proprietară în baza documentelor pe care le-a enumerat, încât, executarea silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 2291 din 30 aprilie 1999 și obligarea la predarea terenurilor pe care se află situate cele două boxe, este lipsită de suport legal. Pe de altă parte, lipsa individualizării în cuprinsul titlului executoriu a imobilelor cu privire la care a fost declanșată procedura de executare, face imposibilă această executare. Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. Analizând recursul se găsește nefondat. În privința primului motiv, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., se constată că instanța s-a pronunțat și a motivat hotărârea în limitele învestirii, considerentele fiind în strânsă legătură cu soluția pronunțată față de interpretarea și aplicarea legii, raportat la obiectul cererii. În privința celui de al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că instanța de apel a reținut că titlul executoriu a cărui lămurire s-a solicitat de către recurentă este reprezentat de sentința civilă nr. 2291 din 30 aprilie 1999, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 564/1997, care a stabilit obligația de predare a boxelor situate în Halele Obor, împreună cu utilitățile și dotările aferente, stipulate în H.G. nr. 391/1995, aceasta fiind și cauza cererii de chemare în judecată.
Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată SC P.M. SA a solicitat predarea boxelor cu terenurile și dotările aferente și că instanța de fond, admițând acțiunea, a obligat pârâta să predea boxele împreună cu utilitățile și dotările aferente, dar ceea ce interesează într-o contestație la executare la titlu, astfel cum a reținut și instanța de apel, este faptul dacă, față de conținutul dispozitivului hotărârii care se pune în executare, există nelămuriri, astfel cum este redat mai sus, în această fază procesuală neputându-se pune în discuție, ca regulă generală, legalitatea hotărârii, deoarece prin „înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului” trebuie înțeles tot ce se referă la forța executorie a acestuia.
Ori, așa cum rezultă, recurenta pune de fapt în discuție chestiuni de fond privind inexistența în dispozitiv a obligației de predare și a terenului aferent boxelor din perspectiva apărărilor pe care le face în legătură cu pretinsul său drept de proprietate asupra acestui bun imobil, ceea ce excede obiectului contestației, astfel cum este reglementată prin art. 399 C. proc. civ. Cât privește lipsa identificării boxelor, afirmația nu este reală deoarece hotărârea face trimitere la conținutul H.G. nr. 391/1995, în baza căreia a și avut loc stabilirea obligației încât nu se poate susține nici teza hotărârii imposibil de executat, care să justifice astfel modificarea hotărârii instanței de apel pentru temeiul de drept legal invocat.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SA București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 329 din 26 august 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.