ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4425/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4425/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 25 ianuarie 1996,
reclamanta SC P. SA Murighiol Tulcea, a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA
București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea
acesteia la predarea în deplină proprietate boxele 5 și 6 situate în H.C.O., și
la plata de daune în sumă de 3.000.000 lei cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4236 din 13
mai 1996, Judecătoria sector II București, a admis acțiunea, în parte, a
obligat pârâta să-i lase în proprietate reclamantei boxele 5 și 6, cu 305.000 lei
cheltuieli de judecată, respingând capătul privind daunele.
Tribunalul București, prin decizia
civilă nr. 4236 din 13 mai 1996, a admis în parte apelul pârâtei, a desființat
hotărârea de mai sus, și a reținut cauza spre rejudecare în fond.
Rejudecând cauza, prin sentința
civilă nr. 2291 din 30 aprilie 1999, Tribunalul București a admis acțiunea, a
obligat pârâta să predea în proprietate boxele 5 și 6 împreună cu utilitățile
aferente, respingând cererea de daune, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel București, prin
decizia civilă nr. 617 din 23 februarie 2000, a respins apelul pârâtei, ca
nemotivat în termen.
Recursul declarat de pârâtă a fost
constatat ca fiind nul de către Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă
nr. 6509 din 14 noiembrie 2001.
Prin decizia civilă nr. 5112 din 17
septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis contestația în anulare, a
anulat decizia de mai sus și a stabilit termen pentru soluționarea recursului
pârâtei.
Curtea Supremă de Justiție, prin
decizia civilă nr. 206 din 21 ianuarie 2003, a admis recursul pârâtei, a casat
decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului și a excepțiilor
formulate.
După casare, prin decizia civilă nr.
56 din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei
calității procesuale active, a respins apelul pârâtei, precum și cererea de
intervenție accesorie formulată în interesul pârâtei de SC P.A.I.E. SRL
București, cu 74.800.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea
acțiunii reclamantei, care nu avea calitate procesuală activă, întrucât H.G. nr.
391/1995 ce încalcă Constituția și C. civ., trebuia a fi constatată ca
nelegală.
Recursul este nefondat pentru cele
ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea criticilor pe care
pârâta le reiterează prin recursul de față, în raport de probatoriile
administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre
situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea
hotărârii atacate.
În speță, se constată că prin H.G. nr.
391/1995, anexa la poziția 22 au fost transmise boxele 5 și 6 din H.C.O., către
reclamantă, fără plată, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea ce se
atacă.
În această situație, invocarea Legii
nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în
administrare terenuri proprietate publică sau privată a statului cu destinație
agricolă, în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a
reclamantei, a fost corect înlăturată de instanța de apel.
De altfel, problema legalității H.G.
nr. 391/1995 a fost deja rezolvată pe calea contenciosului administrativ, prin
sentința civilă nr. 813 din 8 septembrie 1997 a Curții de Apel București,
irevocabilă prin decizia nr. 310 din 12 februarie 1999 a Curții Supreme de
Justiție.
În consecință, cum reclamanta a
dobândit dreptul său de proprietate asupra boxelor în litigiu în temeiul unui
titlu legal H.G. nr. 391/1995, corect instanța de apel a constatat că sunt
îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 645 C. civ.
Astfel că, recursul pârâtei se
privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluție
pârâta va fi obligată conform art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată
în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC C.C. SA București, împotriva deciziei comerciale nr. 56/
A din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească
intimatei SC P. SA Murighiol suma de 72.063.250 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 4 octombrie 2005.