ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamantul E.C., prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Argeș, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M.C.

SA, lămurirea înțelesului sentinței comerciale nr. 710/C din 21 iunie 2007 a

Tribunalului Comercial Argeș, în sensul precizării datei în raport de care

pârâta urmează să înscrie în registrul acționarilor dreptul de proprietate

asupra acțiunilor sale.

Prin încheierea din 4 martie 2010,

Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea reclamantului, reținând în esență

că în speță nu s-a invocat existența vreunei neclarități a dispozitivului ori a

unor lămuriri necesare cu ocazia aplicării acestuia și nici existenta unor

dispoziții potrivnice care fac imposibilă aducerea la îndeplinire a hotărârii.

Nemulțumirea petentului vizând neindicarea în cuprinsul hotărârii a datei cu

care pârâta avea obligația să înscrie dreptul de proprietate al reclamantului

asupra acțiunilor, în registrul acționarilor, apreciind asupra datei de 21

martie 2006.

Instanța a reținut că, dispozitivul

sentinței analizate, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac

prevăzuta de lege, nu este susceptibil de nicio lămurire și nici nu cuprinde

dispoziții potrivnice care ar trebui înlăturate.

S-a mai reținut că, susținerea

reclamantului în sensul că pârâta trebuia să înscrie dreptul de proprietate

asupra acțiunilor în registrul acționarilor, la data când a notificat-o în

acest sens, nu face incidente dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.,

realitatea fiind că prin cererea formulată acesta a urmărit să dobândească

dreptul de proprietate asupra acțiunilor și calitatea de acționar, la o data

anterioară aceleia la care, s-a născut obligația de a face în sarcina pârâtei,

respectiv când a rămas definitivă hotărârea.

Apelul declarat împotriva acestei

încheieri, de reclamantul E.C. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 43/A-C

din 19 mai 2010 de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut în esență că în raport de prevederile art. 281

1

C. proc. civ. rezultă că dispozitivul sentinței comerciale nr. 710/C din 21

iunie 2007, nu necesită lămuriri în privința înțelesului, întinderii sau

aplicării și nici nu conține dispoziții potrivnice, cum de altfel nu a susținut

nici reclamantul.

Susținerea reclamantului din cererea

cu care a sesizat instanța, urma eventual să fie valorificată prin exercitarea

căii de atac prevăzută de lege, îndreptată împotriva sentinței analizate, însa

a preferat să rămână în pasivitate, nefiindu-i deschisă posibilitatea legală la

care a apelat.

Prin urmare, s-a apreciat că în mod

corect prima instanță a reținut că nu sunt incidente dispozițiile legale pe

care și-a întemeiat cererea, pentru admiterea acesteia, soluția pronunțată

fiind conformă cu legea.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul E.C. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea pe fond a cererii.

În dezvoltarea recursului său,

recurentul a susținut că a formulat prezenta cerere în condițiile în care

obligația de “a face” a pârâtei nu avea specificat un termen de la care aceasta

era obligată să înscrie în registrul acționarilor acțiunile dobândite de către

el. În opina sa, atâta timp cât dispozitivul este partea din hotărâre care se

execută, aceasta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de

rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și

identificarea acestora prin diferiți parametrii.

Astfel că, prin faptul că sentința

pronunțată nu a precizat momentul cu care trebuie înregistrat dreptul de

proprietate al său, pârâta a profitat de propria sa culpă înscriind dreptul de

proprietate cu o dată ulterioară datei la care i-a solicitat înscrierea, făcând

imposibilă exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de acționar în

perioada 21 martie 2006 - iulie 2007.

Recurenta mai consideră că, instanța

de apel a pronunțat un punct de vedere privind momentul de la care curgea

obligația de înscriere în registrul acționarilor a calității de acționar, însă

ajunge la concluzia respingerii cererii subsemnatului.

Înalta Curte, a invocat din oficiu

excepția nulității recursului reclamantului și în temeiul art. 137 raportat la art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. a reținut:

Recursul este nul potrivit dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor prevederi legale: ”Cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

În actuala reglementare, recursul

este cale de atac de reformare, nedevolutivă care se exercită numai pentru

motivele strict prevăzute de lege. Mai este de reținut că în prezent, cauza

recursului constă în nelegalitatea deciziei din apel care se atacă pe această

cale, astfel că aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Având în vedere că prin motivele

dezvoltate recurentul și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu hotărârea atacată,

fără a-și însoți motivarea în fapt de argumentarea în drept cu trimitere la

textele legale încălcate, acestea nu reprezintă satisfacerea cerinței privind

demonstrarea nelegalității deciziei.

Motivele de netemeinicie invocate

prin cererea de recurs, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs,

având în vedere faptul că partea a avut la dispoziție o judecată de fond în

fața primei instanțe și o rejudecarea a fondului în apel.

Astfel fiind, se constată că

recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei nr. 43/A-C din 19 mai

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a fost formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. și în consecință, urmează a fi sancționat cu

nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului

declarat de reclamantul E.C. invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de

reclamantul E.C. împotriva deciziei nr. 43/A-C din 19 mai 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.