ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul E.C., prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA, lămurirea înțelesului sentinței comerciale nr. 710/C din 21 iunie 2007 a Tribunalului Comercial Argeș, în sensul precizării datei în raport de care pârâta urmează să înscrie în registrul acționarilor dreptul de proprietate asupra acțiunilor sale. Prin încheierea din 4 martie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea reclamantului, reținând în esență că în speță nu s-a invocat existența vreunei neclarități a dispozitivului ori a unor lămuriri necesare cu ocazia aplicării acestuia și nici existenta unor dispoziții potrivnice care fac imposibilă aducerea la îndeplinire a hotărârii.

Nemulțumirea petentului vizând neindicarea în cuprinsul hotărârii a datei cu care pârâta avea obligația să înscrie dreptul de proprietate al reclamantului asupra acțiunilor, în registrul acționarilor, apreciind asupra datei de 21 martie 2006. Instanța a reținut că, dispozitivul sentinței analizate, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzuta de lege, nu este susceptibil de nicio lămurire și nici nu cuprinde dispoziții potrivnice care ar trebui înlăturate. S-a mai reținut că, susținerea reclamantului în sensul că pârâta trebuia să înscrie dreptul de proprietate asupra acțiunilor în registrul acționarilor, la data când a notificat-o în acest sens, nu face incidente dispozițiile art. 281 1 C. proc.

civ., realitatea fiind că prin cererea formulată acesta a urmărit să dobândească dreptul de proprietate asupra acțiunilor și calitatea de acționar, la o data anterioară aceleia la care, s-a născut obligația de a face în sarcina pârâtei, respectiv când a rămas definitivă hotărârea. Apelul declarat împotriva acestei încheieri, de reclamantul E.C. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 43/A-C din 19 mai 2010 de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență că în raport de prevederile art. 281 1 C. proc. civ. rezultă că dispozitivul sentinței comerciale nr. 710/C din 21 iunie 2007, nu necesită lămuriri în privința înțelesului, întinderii sau aplicării și nici nu conține dispoziții potrivnice, cum de altfel nu a susținut nici reclamantul.

Susținerea reclamantului din cererea cu care a sesizat instanța, urma eventual să fie valorificată prin exercitarea căii de atac prevăzută de lege, îndreptată împotriva sentinței analizate, însa a preferat să rămână în pasivitate, nefiindu-i deschisă posibilitatea legală la care a apelat. Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt incidente dispozițiile legale pe care și-a întemeiat cererea, pentru admiterea acesteia, soluția pronunțată fiind conformă cu legea. Împotriva acestei decizii, reclamantul E.C. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea pe fond a cererii. În dezvoltarea recursului său, recurentul a susținut că a formulat prezenta cerere în condițiile în care obligația de “a face” a pârâtei nu avea specificat un termen de la care aceasta era obligată să înscrie în registrul acționarilor acțiunile dobândite de către el.

În opina sa, atâta timp cât dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, aceasta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametrii. Astfel că, prin faptul că sentința pronunțată nu a precizat momentul cu care trebuie înregistrat dreptul de proprietate al său, pârâta a profitat de propria sa culpă înscriind dreptul de proprietate cu o dată ulterioară datei la care i-a solicitat înscrierea, făcând imposibilă exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de acționar în perioada 21 martie 2006 - iulie 2007. Recurenta mai consideră că, instanța de apel a pronunțat un punct de vedere privind momentul de la care curgea obligația de înscriere în registrul acționarilor a calității de acționar, însă ajunge la concluzia respingerii cererii subsemnatului.

Înalta Curte, a invocat din oficiu excepția nulității recursului reclamantului și în temeiul art. 137 raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. a reținut: Recursul este nul potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor prevederi legale: ”Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. În actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege. Mai este de reținut că în prezent, cauza recursului constă în nelegalitatea deciziei din apel care se atacă pe această cale, astfel că aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Având în vedere că prin motivele dezvoltate recurentul și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu hotărârea atacată, fără a-și însoți motivarea în fapt de argumentarea în drept cu trimitere la textele legale încălcate, acestea nu reprezintă satisfacerea cerinței privind demonstrarea nelegalității deciziei. Motivele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, având în vedere faptul că partea a avut la dispoziție o judecată de fond în fața primei instanțe și o rejudecarea a fondului în apel. Astfel fiind, se constată că recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei nr. 43/A-C din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și în consecință, urmează a fi sancționat cu nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității recursului declarat de reclamantul E.C. invocată din oficiu. Constată nul recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei nr. 43/A-C din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.