ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică

de la

13 ianuarie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5953/121/2008 reclamantul M.P. a solicitat în contradictoriu cu SC P.P. SA

Galați pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună

anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC P.P. SA Galați

nr. 1 din data de 11 august 2008 publicată în M.Of., partea a IV-a nr. 4683 din

25 august 2008, ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât pentru data

susmenționată nu a fost convocată și nu s-a desfășurat nici o adunare generală.

Suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor nr.

1 din 11 august 2008 până la soluționarea irevocabilă a cererii și a încheierii

judecătorului delegat la ORC nr. 8889 din 19 august 2008.

În motivarea acțiunii a arătat că

hotărârea adunării generale este nulă absolut, întrucât nu au fost respectate

dispozițiile legale privitoare la convocarea acestei adunări, motiv pentru care

solicită și anularea actelor subsecvente, respectiv a încheierii judecătorului

delegat nr. 8889 din 19 august 2008. A mai precizat că, potrivit art. 133 din

Legea nr. 31/1990 republicată, odată cu intentarea acțiunii în anulare a

hotărârii adunării generale reclamantul poate cere pe cale de ordonanță

președințială și suspendarea acesteia, în condițiile art. 581 C. proc. civ.

În cauză, urgența este justificată

de faptul că hotărârea AGA nr. 1 din 11 august 2008 blochează activitatea

societății, ceea ce produce și prejudicii. Măsura solicitată este provizorie,

urmând a-și produce efectele până la momentul în care instanța se va pronunța

asupra valabilității actelor a căror anulare se solicită. De asemenea, este o

măsură care nu prejudecă fondul cauzei.

În cadrul acestui dosar, în

conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. a fost formulată o

cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientul A.E., prin

care se solicită aceleași aspecte ca cele din acțiunea introductivă promovată

de reclamant.

În legătură cu această cerere,

instanța prin încheierea din 24 iunie 2009 a dispus admiterea excepției lipsei

calității procesuale active a intervenientului motivate de faptul că acesta nu

a făcut dovada calității de acționar la data când ar fi avut loc Adunarea

Generală Ordinară a Acționarilor din 11 august 2008 pentru a avea legitimitate

procesuală în a o ataca.

Prin sentința civilă nr. 43/CC din

26 noiembrie 2008 Tribunalul Galați a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantul M.P. și a obligat reclamantul către pârâtă la plata

sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

reclamantul M.P. a solicitat anularea Hotărârii AGA nr. 1 din 1 august 2008

opinia sa la nulitatea absolută a acesteia.

Instanța consideră că înainte de a

face o analiză a temeiniciei sau nu a motivelor de nulitate pe care le-a

invocat reclamantul prin acțiunea introductivă, se constată că potrivit art.

132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată acesta nu poate să solicite

anularea unei astfel de hotărâri.

Astfel prin Hotărârea AGA a SC P.P.

SA nr. 1 din 11 august 2009 s-a hotărât revocarea din funcția de administratori

a numiților A.A., M.P., D.C., S.A. și L.M. Prin aceeași hotărâre au fost alese

alte persoane în funcția de administrator.

Potrivit art. 132 alin. (4)din Legea

nr. 31/1990 modificată și completată, membrii consiliului de administrație nu

pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

În atare situație, administratorul

ce a fost revocat din funcție și invocând dreptul de a ataca hotărârea adunării

generale, considerând că această măsură abuzivă, dumnealui are doar

posibilitatea de a solicita societății daune.

În cauză se formulase și cerere de

intervenție în interes propriu de către intervenientul A.E. prin care acesta a

solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA SC P.P. SA Galați nr.

1 din 11 august 2008, anularea încheierii judecătorului delegat nr. 8889 din 19

august 2008 și, până la soluționarea irevocabilă a cauzei și suspendarea

executării hotărârii AGA atacate.

Prin încheierea de ședință din 24

iunie 2009, prima instanță a admis excepția calității procesuale active a

numitului A.E. în ceea ce privește cererea de intervenție în interes personal

și a respins excepția tardivității introducerii cererii de intervenție ca

nefondată.

În motivarea acestei încheieri,

prima instanță a reținut următoarele:

Această persoană A.E. trebuie să

dovedească faptul că deține calitatea necesară pentru a formula o astfel de

cerere, respectiv calitate de acționar, mai ales că dispozițiile art. 132 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 actualizată prevăd că persoana care introduce o

astfel de acțiune să îndeplinească și calitatea de asociat. Excepția lipsei

calității procesuale active a numitului A.E., este fondată în sensul că

potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din lege, acțiunea în anulare

hotărâre AGA poate fi solicitată numai de oricare dintre acționarii care nu au

luat parte la adunarea generală sau care au votat contra sau au cerut să se

insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Prima și cea mai importantă

condiție pe care trebuie să o îndeplinească intervenientul este întrunirea

calității de acționar la data când a avut loc adunarea generală a cărei anulare

o cere.

Dacă intervenientul a aderat la

societate ulterior acestui moment acesta nu are nici calitate procesuală activă

și nici nu poate justifica un interes în anularea unei hotărâri care nu poate

să-i afecteze nici un drept subiectiv civil.

Având în vedere probatoriile depuse,

respectiv registrul acționarilor din data de 29 august 2008 și data la care a

avut loc Adunarea Generală nr. 1, 11 august 2008 consideră că nu este dovedită

calitatea de acționar a numitului A.E. la data de 11 august 2008.

În legătură cu cea de a doua

excepție invocată de pârâtă, aceea a tardivității promovării cererii de

intervenție instanța o apreciază a fi nefondată, motivat de faptul că atât prin

acțiunea introductivă, cât și prin această cerere de intervenție, reclamantul

invocă o serie de neregularități în legătură cu întrunirea și luarea Hotărârii

Adunării Generale nr. 1, care ar conduce la o nulitate absolută a acestui act,

respectiv s-au invocat neîndeplinirea condițiilor de convocare a acestei

adunări, aceasta fiind făcută de persoane neautorizate de lege, nu cuprinde o

ordine de zi explicită, iar aceste aspecte invocate se circumscriu motivelor de

nulitate conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1991 republicată, dreptul

la a promova o asemenea acțiune este imprescriptibil.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recursuri recalificate ca fiind apeluri, atât reclamantul M.P. cât și

intervenientul A.E.

Apelantul-reclamant M.P. a solicitat

modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a

fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat acesta

că instanța de fond în mod greșit a admis excepția de inadmisibilitate invocată

de către pârâtă întrucât dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

se referă doar la administratorii societății, nu și la acționari și că el a

formulat acțiunea în calitatea sa de acționar, iar interpretarea dată de

instanță îngrădește unora dintre acționari posibilitatea atacării hotărârilor

AGA, ceea ce contravine atât prevederilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr.

31/1990 cât și celor din art. 15 al Constituției României și art. 6 CEDO.

A mai arătat acesta că el nu a

contestat hotărârea sub aspectul revocării sale din funcție ci a invocat

adoptarea ei cu nerespectarea cerințelor imperative ale legii.

Că instanța nu s-a preocupat de

aflarea adevărului întrucât deși motivul de nulitate absolută era evident,

aceasta a respins acțiunea.

A mai arătat recurentul că potrivit

prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acțiunea în nulitate

este imprescriptibilă și că orice persoană interesată poate fi titularul ei.

Apelantul-intervenient A.E. a

solicitat și el modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de

intervenție formulată de el.

În motivare, a arătat că a devenit

acționar la SC P.P. SA ca urmare a încheierii între el și dl. M.P., în data de

6 august 2008 a contractului de vânzare-cumpărare a unui număr de 20 acțiuni,

contract vizat de conducerea societății cu aceeași dată.

Că el a formulat cerere de

intervenție în cauză și că deși aceasta a fost pusă în discuția părților în

vederea admiterii ei în principiu, la data de 2 martie 2009, instanța nu s-a

pronunțat asupra admisibilității ei în principiu, ci a respins-o la 24 iunie

2009 pentru lipsa calității procesuale active.

Că în considerentele respingerii

cererii de intervenție se arată că la data de 11 august 2008 nu era înscris în

Registrul acționarilor, ceea ce nu poate fi decât culpa pârâtei SC P.P. SA

întrucât conform art. 98 alin. (1) din Legea 31/1990 dreptul de proprietate

asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarația făcută în registrul

acționarilor.

Legal citată, intimata SC P.P. SA a

formulat întâmpinare (filele 26- 30/dosar), prin care a solicitat menținerea

sentinței primei instanțe ca temeinică și legală pentru următoarele

considerente:

În mod corect prima instanță a

respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, față de calitatea sa

de administrator și de dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea 31/1990, având

în vedere că aceste dispoziții legale nu disting între calitatea de

administrator acționar sau neacționar.

De asemenea, soluția de respingere a

cererii intervenientului pentru lipsa calității procesuale active este corectă,

întrucât pentru AGOA din data de 11 august 2008 aveau dreptul să participe

acționarii înregistrați în Registrul acționarilor la sfârșitul zilei de 1

august 2008 și că chiar dacă s-ar considera că acesta a dobândit calitatea de

acționar la data de 8 august 2008 tot nu ar avea calitate procesuală activă.

Prin decizia comercială nr. 52 din 9

iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a respins apelul declarat de

către reclamantul M.P. împotriva sentinței comerciale nr. 43 CC din 26 iunie

2009 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis apelul declarat de

intervenientul în nume propriu A.E. împotriva aceleiași sentințe pe care o

desființează în parte și s-a dispus trimiterea cauzei către soluționarea pe

fond a cererii de intervenție.

Pentru a se pronunța astfel Curtea

de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. 1 din 11 august

2008 a AGA din cadrul SC P.P. SA Galați s-a dispus revocarea din funcția de

administrator a unui număr de 5 persoane, printre care și a reclamantului și

s-au ales alte persoane pentru această funcție.

Reclamantul a solicitat nulitatea

absolută a acesteia apreciind că nu s-a respectat procedura de convocare și că

acționarul majoritar este PAS, reprezentată de el.

Dispozițiile art. 132 alin. (4) din

Legea 31/1990 dispun că membrii consiliului de administrație nu pot ataca

hotărârea de revocare din funcție.

Având în vedere poziționarea acestei

dispoziții, respectiv după cea care indică faptul că pentru motive de nulitate

absolută acțiunea în anulare poate fi formulată de oricine, Curtea apreciază că

interdicția impusă de alin. (4) se aplică atât administratorilor care au calitatea

de acționar cât și celor care nu au această calitate, dispozițiile alin. (4)

fiind derogatorii atât de la dispozițiile alin. (2) (care dau dreptul

acționarilor de a cere anularea hotărârii AGA) cât și de la dispozițiile alin.

(3) (care dau dreptul de a cere anularea pentru motive de nulitate absolută

oricărei persoane interesate).

Față de acestea, se apreciază că în

mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a

hotărârii AGA.

Nu s-au reținut apărările

apelantului – reclamant în sensul că nu se poate crea o incapacitate specială

pentru acționarul administrator față de ceilalți reclamanți, având în vedere că

astfel de „incapacități” există expres prevăzute de lege, ca de exemplu cele de

la art. 126 și art. 127 din Legea nr. 31/1990.

Nu s-a reținut faptul că

interpretarea instanței încalcă regulile impuse de art. 132 alin. (2) și (3)

din lege în condițiile în care aceasta aplică dispozițiile art. 132 alin. (4),

derogatorii, după cum s-a observat, de la respectivele norme.

De asemenea, nu s-a reținut

încălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO, față de împrejurarea că accesul la

justiție este garantat, în condițiile prevăzute de lege și că administratorul

revocat în mod nelegal din funcție are la îndemână o acțiune în daune împotriva

societății.

Nu s-au reținut nici susținerile

apelantului – reclamant în sensul că prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă

instanța acoperă vădit o nulitate absolută, având în vedere că pentru a cerceta

fondul instanța trebuie să fie legal învestită printr-o acțiune care să

îndeplinească condițiile de admisibilitate.

Și capătul de cerere având ca obiect

„anularea încheierii judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Galați” este inadmisibil, dat fiind faptul că împotriva unei asemenea încheieri

judecătorești se pot exercita căi de atac, ea neputând fi anulată ca un act

juridic obișnuit.

În ceea ce privește, însă, apelul

declarat de intervenientul A.E., Curtea a reținut că acesta este fondat și în

consecință a fost admis pentru următoarele considerente:

Apelantul formulase cerere de

intervenție în interes propriu (filele 56 – 58 / dosar fond) solicitând

constatarea nulității absolute a Hotărârii AGOA nr. 1 din 11 august 2008 și

anularea încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, cu

cheltuieli de judecată.

Cererea de intervenție în interes

propriu a fost pusă în discuție la mai multe termene, prorogându-se pronunțarea

cu privire la aceasta, ultima dată (la 6 aprilie 2009) pentru ca intervenientul

să precizeze care sunt motivele de nulitate absolută și relativă în opinia sa.

La data de 24 iunie 2006,

intervenientul, prin apărător a precizat oral în fața instanței că „a solicitat

constatarea nulității Hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008 (…) ca fiind

lovită de nulitate absolută întrucât la această dată nu a fost convocată și nu

s-a desfășurat nici o adunare generală”.

Rezultă, așadar, că instanța a fost

învestită cu o cerere de intervenție principală prin care se solicita

constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA, fapt pentru care în condițiile

art. 52 C. proc. civ. trebuia pusă în discuția părților și admisă sau respinsă

în principiu.

Împotriva deciziei comerciale nr. 52

din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs SC P.P.

SA Galați arătând expunerea situației de fapt că hotărârea recurată este

nelegală, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut fiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că instanța

de apel în considerentele hotărârii recurate, a reținut că de fapt instanța de

fond a fost investită prin cererea de intervenție formulată de A.E. să se

constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale ordinare a

acționarilor SC P.P. SA Galați nr. 1 din 11 august 2008 și față de faptul că este

vorba de o nulitate absolută a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 132

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora orice persoană interesată poate

formula o acțiune în constatarea nulității absolute. În această situație

recurenta apreciază soluția instanței de apel ca fiind nelegală, dată cu

încălcarea principiului disponibilității, instanța trebuia să se pronunțe

asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție și să nu facă aprecieri

de natură a le schimba.

La termenul din 13 ianuarie 2011

intimatul-reclamant prin reprezentant a invocat nulitatea cererii de recurs,

însă aceasta va fi respinsă față de dispozițiile art. 306 alin. (6) C. proc.

civ. potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin cererea de intervenție s-a

solicitat de către A.E. „anularea Hotărârii Generale Ordinare a Acționarilor SC

P.P. SA Galați nr. 1 din data de 11 august 2008 publicată în M.Of., partea a

IV-a nr. 4683 din 25 august 2008, ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât

pentru data sus menționată nu a fost convocată și nu s-a desfășurat nici o

adunare generală” (fila 56 din dosarul nr. 5953/121/2008 al Tribunalului

Galați).

La data de 24 iunie 2009 apărătorul

reclamantului (M.P.) și al intervenientului (A.E.) a arătat că a formulat cerere

de intervenție prin care a solicitat constatarea nulității Hotărârii AGA nr. 1

din 11 august 2008 publicată în M.Of. al României, partea a IV-a nr. 4683 din

25 august 2008 ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât la această dată nu

a fost convocată și nu s-a desfășurat nici o adunare generală, singura ședință

fiind la data de 31 iulie 2008 (fila 129 din dosarul nr. 5953/121/2008 al

Tribunalului Galați).

Față de solicitarea intervenientului

prin cererea de intervenție și precizarea acestuia prin apărător de la 24 iunie

2009 reiese că instanța de apel nu a încălcat principiul disponibilității, ca

principiu fundamental care guvernează procesul civil, ci dimpotrivă l-a

respectat întocmai.

Principiul disponibilității este

consacrat în dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și prevede că, în

toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecății.

Atât din această perspectivă cât și din faptul că prima instanță a fost

investită cu o cerere de intervenție principală prin care s-a solicitat

constatarea nulității absolute a hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008, apare

cât se poate de evident că instanța de apel nu a încălcat principiul

disponibilității părților în procesul civil.

Având în vedere considerentele

arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor legale în funcție de împrejurarea de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității cererii

de recurs.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P.P. SA Galați împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 9 iunie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.