ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2011

Ședința publică de la 13 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5953/121/2008 reclamantul M.P. a solicitat în contradictoriu cu SC P.P. SA Galați pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC P.P. SA Galați nr. 1 din data de 11 august 2008 publicată în M.Of., partea a IV-a nr. 4683 din 25 august 2008, ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât pentru data susmenționată nu a fost convocată și nu s-a desfășurat nici o adunare generală.

Suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor nr. 1 din 11 august 2008 până la soluționarea irevocabilă a cererii și a încheierii judecătorului delegat la ORC nr. 8889 din 19 august 2008. În motivarea acțiunii a arătat că hotărârea adunării generale este nulă absolut, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la convocarea acestei adunări, motiv pentru care solicită și anularea actelor subsecvente, respectiv a încheierii judecătorului delegat nr. 8889 din 19 august 2008. A mai precizat că, potrivit art. 133 din Legea nr. 31/1990 republicată, odată cu intentarea acțiunii în anulare a hotărârii adunării generale reclamantul poate cere pe cale de ordonanță președințială și suspendarea acesteia, în condițiile art. 581 C. proc.

civ. În cauză, urgența este justificată de faptul că hotărârea AGA nr. 1 din 11 august 2008 blochează activitatea societății, ceea ce produce și prejudicii. Măsura solicitată este provizorie, urmând a-și produce efectele până la momentul în care instanța se va pronunța asupra valabilității actelor a căror anulare se solicită. De asemenea, este o măsură care nu prejudecă fondul cauzei. În cadrul acestui dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientul A.E., prin care se solicită aceleași aspecte ca cele din acțiunea introductivă promovată de reclamant.

În legătură cu această cerere, instanța prin încheierea din 24 iunie 2009 a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a intervenientului motivate de faptul că acesta nu a făcut dovada calității de acționar la data când ar fi avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor din 11 august 2008 pentru a avea legitimitate procesuală în a o ataca. Prin sentința civilă nr. 43/CC din 26 noiembrie 2008 Tribunalul Galați a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul M.P. și a obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamantul M.P.

a solicitat anularea Hotărârii AGA nr. 1 din 1 august 2008 opinia sa la nulitatea absolută a acesteia. Instanța consideră că înainte de a face o analiză a temeiniciei sau nu a motivelor de nulitate pe care le-a invocat reclamantul prin acțiunea introductivă, se constată că potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată acesta nu poate să solicite anularea unei astfel de hotărâri. Astfel prin Hotărârea AGA a SC P.P. SA nr. 1 din 11 august 2009 s-a hotărât revocarea din funcția de administratori a numiților A.A., M.P., D.C., S.A. și L.M. Prin aceeași hotărâre au fost alese alte persoane în funcția de administrator. Potrivit art. 132 alin. (4)din Legea nr. 31/1990 modificată și completată, membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

În atare situație, administratorul ce a fost revocat din funcție și invocând dreptul de a ataca hotărârea adunării generale, considerând că această măsură abuzivă, dumnealui are doar posibilitatea de a solicita societății daune. În cauză se formulase și cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientul A.E. prin care acesta a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA SC P.P. SA Galați nr. 1 din 11 august 2008, anularea încheierii judecătorului delegat nr. 8889 din 19 august 2008 și, până la soluționarea irevocabilă a cauzei și suspendarea executării hotărârii AGA atacate. Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2009, prima instanță a admis excepția calității procesuale active a numitului A.E.

în ceea ce privește cererea de intervenție în interes personal și a respins excepția tardivității introducerii cererii de intervenție ca nefondată. În motivarea acestei încheieri, prima instanță a reținut următoarele: Această persoană A.E. trebuie să dovedească faptul că deține calitatea necesară pentru a formula o astfel de cerere, respectiv calitate de acționar, mai ales că dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 actualizată prevăd că persoana care introduce o astfel de acțiune să îndeplinească și calitatea de asociat. Excepția lipsei calității procesuale active a numitului A.E., este fondată în sensul că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din lege, acțiunea în anulare hotărâre AGA poate fi solicitată numai de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra sau au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

Prima și cea mai importantă condiție pe care trebuie să o îndeplinească intervenientul este întrunirea calității de acționar la data când a avut loc adunarea generală a cărei anulare o cere. Dacă intervenientul a aderat la societate ulterior acestui moment acesta nu are nici calitate procesuală activă și nici nu poate justifica un interes în anularea unei hotărâri care nu poate să-i afecteze nici un drept subiectiv civil. Având în vedere probatoriile depuse, respectiv registrul acționarilor din data de 29 august 2008 și data la care a avut loc Adunarea Generală nr. 1, 11 august 2008 consideră că nu este dovedită calitatea de acționar a numitului A.E.

la data de 11 august 2008. În legătură cu cea de a doua excepție invocată de pârâtă, aceea a tardivității promovării cererii de intervenție instanța o apreciază a fi nefondată, motivat de faptul că atât prin acțiunea introductivă, cât și prin această cerere de intervenție, reclamantul invocă o serie de neregularități în legătură cu întrunirea și luarea Hotărârii Adunării Generale nr. 1, care ar conduce la o nulitate absolută a acestui act, respectiv s-au invocat neîndeplinirea condițiilor de convocare a acestei adunări, aceasta fiind făcută de persoane neautorizate de lege, nu cuprinde o ordine de zi explicită, iar aceste aspecte invocate se circumscriu motivelor de nulitate conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1991 republicată, dreptul la a promova o asemenea acțiune este imprescriptibil.

Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri recalificate ca fiind apeluri, atât reclamantul M.P. cât și intervenientul A.E. Apelantul-reclamant M.P. a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii a arătat acesta că instanța de fond în mod greșit a admis excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtă întrucât dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 se referă doar la administratorii societății, nu și la acționari și că el a formulat acțiunea în calitatea sa de acționar, iar interpretarea dată de instanță îngrădește unora dintre acționari posibilitatea atacării hotărârilor AGA, ceea ce contravine atât prevederilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 cât și celor din art. 15 al Constituției României și art. 6 CEDO.

A mai arătat acesta că el nu a contestat hotărârea sub aspectul revocării sale din funcție ci a invocat adoptarea ei cu nerespectarea cerințelor imperative ale legii. Că instanța nu s-a preocupat de aflarea adevărului întrucât deși motivul de nulitate absolută era evident, aceasta a respins acțiunea. A mai arătat recurentul că potrivit prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acțiunea în nulitate este imprescriptibilă și că orice persoană interesată poate fi titularul ei. Apelantul-intervenient A.E. a solicitat și el modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de intervenție formulată de el. În motivare, a arătat că a devenit acționar la SC P.P. SA ca urmare a încheierii între el și dl. M.P., în data de 6 august 2008 a contractului de vânzare-cumpărare a unui număr de 20 acțiuni, contract vizat de conducerea societății cu aceeași dată.

Că el a formulat cerere de intervenție în cauză și că deși aceasta a fost pusă în discuția părților în vederea admiterii ei în principiu, la data de 2 martie 2009, instanța nu s-a pronunțat asupra admisibilității ei în principiu, ci a respins-o la 24 iunie 2009 pentru lipsa calității procesuale active. Că în considerentele respingerii cererii de intervenție se arată că la data de 11 august 2008 nu era înscris în Registrul acționarilor, ceea ce nu poate fi decât culpa pârâtei SC P.P. SA întrucât conform art. 98 alin. (1) din Legea 31/1990 dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor. Legal citată, intimata SC P.P.

SA a formulat întâmpinare (filele 26- 30/dosar), prin care a solicitat menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, față de calitatea sa de administrator și de dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea 31/1990, având în vedere că aceste dispoziții legale nu disting între calitatea de administrator acționar sau neacționar. De asemenea, soluția de respingere a cererii intervenientului pentru lipsa calității procesuale active este corectă, întrucât pentru AGOA din data de 11 august 2008 aveau dreptul să participe acționarii înregistrați în Registrul acționarilor la sfârșitul zilei de 1 august 2008 și că chiar dacă s-ar considera că acesta a dobândit calitatea de acționar la data de 8 august 2008 tot nu ar avea calitate procesuală activă.

Prin decizia comercială nr. 52 din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a respins apelul declarat de către reclamantul M.P. împotriva sentinței comerciale nr. 43 CC din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis apelul declarat de intervenientul în nume propriu A.E. împotriva aceleiași sentințe pe care o desființează în parte și s-a dispus trimiterea cauzei către soluționarea pe fond a cererii de intervenție. Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel Galați a reținut următoarele: Prin hotărârea nr. 1 din 11 august 2008 a AGA din cadrul SC P.P. SA Galați s-a dispus revocarea din funcția de administrator a unui număr de 5 persoane, printre care și a reclamantului și s-au ales alte persoane pentru această funcție.

Reclamantul a solicitat nulitatea absolută a acesteia apreciind că nu s-a respectat procedura de convocare și că acționarul majoritar este PAS, reprezentată de el. Dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea 31/1990 dispun că membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea de revocare din funcție. Având în vedere poziționarea acestei dispoziții, respectiv după cea care indică faptul că pentru motive de nulitate absolută acțiunea în anulare poate fi formulată de oricine, Curtea apreciază că interdicția impusă de alin. (4) se aplică atât administratorilor care au calitatea de acționar cât și celor care nu au această calitate, dispozițiile alin. (4) fiind derogatorii atât de la dispozițiile alin. (2) (care dau dreptul acționarilor de a cere anularea hotărârii AGA) cât și de la dispozițiile alin. (3) (care dau dreptul de a cere anularea pentru motive de nulitate absolută oricărei persoane interesate).

Față de acestea, se apreciază că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a hotărârii AGA. Nu s-au reținut apărările apelantului – reclamant în sensul că nu se poate crea o incapacitate specială pentru acționarul administrator față de ceilalți reclamanți, având în vedere că astfel de „incapacități” există expres prevăzute de lege, ca de exemplu cele de la art. 126 și art. 127 din Legea nr. 31/1990. Nu s-a reținut faptul că interpretarea instanței încalcă regulile impuse de art. 132 alin. (2) și (3) din lege în condițiile în care aceasta aplică dispozițiile art. 132 alin. (4), derogatorii, după cum s-a observat, de la respectivele norme. De asemenea, nu s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO, față de împrejurarea că accesul la justiție este garantat, în condițiile prevăzute de lege și că administratorul revocat în mod nelegal din funcție are la îndemână o acțiune în daune împotriva societății.

Nu s-au reținut nici susținerile apelantului – reclamant în sensul că prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă instanța acoperă vădit o nulitate absolută, având în vedere că pentru a cerceta fondul instanța trebuie să fie legal învestită printr-o acțiune care să îndeplinească condițiile de admisibilitate. Și capătul de cerere având ca obiect „anularea încheierii judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați” este inadmisibil, dat fiind faptul că împotriva unei asemenea încheieri judecătorești se pot exercita căi de atac, ea neputând fi anulată ca un act juridic obișnuit.

În ceea ce privește, însă, apelul declarat de intervenientul A.E., Curtea a reținut că acesta este fondat și în consecință a fost admis pentru următoarele considerente: Apelantul formulase cerere de intervenție în interes propriu (filele 56 – 58 / dosar fond) solicitând constatarea nulității absolute a Hotărârii AGOA nr. 1 din 11 august 2008 și anularea încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, cu cheltuieli de judecată. Cererea de intervenție în interes propriu a fost pusă în discuție la mai multe termene, prorogându-se pronunțarea cu privire la aceasta, ultima dată (la 6 aprilie 2009) pentru ca intervenientul să precizeze care sunt motivele de nulitate absolută și relativă în opinia sa.

La data de 24 iunie 2006, intervenientul, prin apărător a precizat oral în fața instanței că „a solicitat constatarea nulității Hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008 (…) ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât la această dată nu a fost convocată și nu s-a desfășurat nici o adunare generală”. Rezultă, așadar, că instanța a fost învestită cu o cerere de intervenție principală prin care se solicita constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA, fapt pentru care în condițiile art. 52 C. proc. civ. trebuia pusă în discuția părților și admisă sau respinsă în principiu. Împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs SC P.P. SA Galați arătând expunerea situației de fapt că hotărârea recurată este nelegală, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. Recurenta a mai arătat că instanța de apel în considerentele hotărârii recurate, a reținut că de fapt instanța de fond a fost investită prin cererea de intervenție formulată de A.E. să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC P.P. SA Galați nr. 1 din 11 august 2008 și față de faptul că este vorba de o nulitate absolută a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora orice persoană interesată poate formula o acțiune în constatarea nulității absolute. În această situație recurenta apreciază soluția instanței de apel ca fiind nelegală, dată cu încălcarea principiului disponibilității, instanța trebuia să se pronunțe asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție și să nu facă aprecieri de natură a le schimba.

La termenul din 13 ianuarie 2011 intimatul-reclamant prin reprezentant a invocat nulitatea cererii de recurs, însă aceasta va fi respinsă față de dispozițiile art. 306 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de intervenție s-a solicitat de către A.E. „anularea Hotărârii Generale Ordinare a Acționarilor SC P.P. SA Galați nr. 1 din data de 11 august 2008 publicată în M.Of., partea a IV-a nr. 4683 din 25 august 2008, ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât pentru data sus menționată nu a fost convocată și nu s-a desfășurat nici o adunare generală” (fila 56 din dosarul nr. 5953/121/2008 al Tribunalului Galați).

La data de 24 iunie 2009 apărătorul reclamantului (M.P.) și al intervenientului (A.E.) a arătat că a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat constatarea nulității Hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008 publicată în M.Of. al României, partea a IV-a nr. 4683 din 25 august 2008 ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât la această dată nu a fost convocată și nu s-a desfășurat nici o adunare generală, singura ședință fiind la data de 31 iulie 2008 (fila 129 din dosarul nr. 5953/121/2008 al Tribunalului Galați). Față de solicitarea intervenientului prin cererea de intervenție și precizarea acestuia prin apărător de la 24 iunie 2009 reiese că instanța de apel nu a încălcat principiul disponibilității, ca principiu fundamental care guvernează procesul civil, ci dimpotrivă l-a respectat întocmai.

Principiul disponibilității este consacrat în dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecății. Atât din această perspectivă cât și din faptul că prima instanță a fost investită cu o cerere de intervenție principală prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008, apare cât se poate de evident că instanța de apel nu a încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil. Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de împrejurarea de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs. Respinge recursul declarat de pârâta SC P.P. SA Galați împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.