ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2966/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC R.H.G. SA, în contradictoriu cu pârâtele M.N.I.R. și M.C.C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul M.N.I.R. să dispună ridicarea măsurii de sistare a lucrărilor de consolidare, restaurare și îmbunătățire a funcționalității M.N. ca urmare a contestării că aceste măsuri au fost luate cu nerespectarea prevederilor contractului de execuție de lucrări nr. 146 din 21 august 2002. Prin sentința nr. 3706 din 5 martie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată față de pârâtul M.N.I.R., a respins acțiunea față de pârâtul M.C.C.

ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei. În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a avut în vedere următoarele: - prin contract s-a prevăzut posibilitatea ca autoritatea contractantă, în speță M.N.I.R. să dispună întreruperea temporară sau sistarea lucrărilor în lipsa unor alocări bugetare pentru efectuarea acestora; - prin adresa nr. 3187/2006 M.N.I.R a dispus întreruperea lucrărilor tocmai din lipsa fondurilor bugetare astfel că nu se poate reține nerespectarea de către această pârâtă a obligațiilor asumate contractual; - cea de-a doua pârâtă nu este parte în contract astfel că nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC R.H.G. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând faptul că instanța nu a analizat materialul probatoriu administrat și obligațiile contractuale asumate de părți și că a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.C.C. Prin decizia nr. 49 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de reclamantă, instanța de control judiciar reținând, în esență că, cererea de apel a fost depusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ. Reclamanta SC R.H.G. SA BUCUREȘTI a declarat recurs, subsumându-și criticile punctelor 5 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ., vizând, în esență greșita soluționarea a excepției de tardivitate a declarării apelului față de faptul că în raport de art. 92 C. proc. civ., comunicarea unei hotărâri nu se poate face prin afișare decât în mod excepțional, agentul procedural trebuind să insiste pentru realizarea comunicării actului de procedură prin serviciul registratură. Recurenta – reclamantă mai arată că instanța de apel, ca instanță națională, trebuia să se raporteze și la dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. în aplicarea și interpretarea art. 92 C. proc. civ., prin soluția pronunțată fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Intimatul – pârât M.N.I.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, examinând decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Respingând apelul, ca tardiv, declarat instanța de control judiciar a dat o corectă interpretare art. 284 C. proc. civ., reținând sub aspectul modului de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței apelate, aplicarea riguroasă a art. 92 1 C. proc. civ. Existența mențiunilor efectuate de agentul procedural pe dovada de primire și procesul – verbal de predare a sentinței atacate de afișare a hotărârii pe ușa principală a locuinței destinatarului în condițiile în care nicio persoană dintre cele prevăzute la pct. 1 din respectivul act sunt în acord cu dispozițiile art. 92 1 C. proc.

civ., care consacră legalitatea uneia dintre modalitățile de realizare a procedurii de comunicare a unui act de către agentul procedural. Așa fiind, mențiunile funcționarului poștal, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fac dovada comunicării, în condițiile legii, a sentinței apelate. Aserțiunea recurentei – reclamante potrivit căreia agentul procedural nu ar fi insistat în depunerea sentinței la serviciul său de registratură care ar fi fost deschis pe toată durata programului de lucru nu poate fi acceptată față de evidența respectării cadrului legal al comunicării sentinței, reglementat de art. 92 1 C. proc. civ. Așa fiind, recurenta – reclamantă nu este îndreptățită să invoce nerespectarea art. 6 din C.E.D.O., întrucât nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă SC R.H.G. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 49 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.