ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 552/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 septembrie 2007, reclamanta SC S.C. SRL prin administrator judiciar C.C. SPRL București cheamă în judecată pe pârâții C.T.M., B. și P.S.B. prin reprezentant legal, în calitate de ordonator principal de credit al primei pârâte, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata sumei de 1.436.478,64 lei, compusă din 733.417,82 lei valoarea neachitată din contractul de execuție nr. 1688 din 3 septembrie 2002 și 703.060,82 lei valoarea lucrărilor suplimentare executate de reclamantă cu acordul P.S.B. în a cărei subordine administrativă se află pârâtul, care a recunoscut executarea acestor lucrări precum și a valorii lor.

Prin sentința comercială nr. 6741 din 2 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite acțiunea reclamantei și obligă pârâții la plata sumei de 1.436.478,64 lei contravaloare lucrări conform contractului de execuție nr. 1688/2002 și lucrări suplimentare, reținând că, față de faptul că în materia răspunderii civile contractuale creditorul trebuie să demonstreze doar existența contractului și neexecutarea obligației de către debitor, culpa acestuia fiind prezumată în condițiile art. 1082 C. civ., condiționarea achitării sumei pretinse, recunoscută ca debit prin procesul-verbal din 2 aprilie 2007, de avizul C.L.S. și de încheierea unui act adițional în acest sens nu se justifică, precum și că reprezentanții C.T.M.

au fost convocați pentru încheierea procesului-verbal de recepție finală, dar nu s-au prezentat. Prin decizia nr. 286 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge apelul formulat de C.T.M. împotriva sentinței primei instanțe, admite apelul formulat de apelanta P.S.B. și, în consecință, schimbă în parte sentința și admite excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei P.S.B. și respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și respingând cererea apelanților având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca nefondată.

Pentru a decide astfel, instanța reține, cu privire la apelul declarat de pârâtul C.T.M., că din conținutul contractului de execuție nu rezultă interdicția subcontractării lucrărilor de către antreprenorul principal sau necesitatea înștiințării asupra acestei subcontractări a beneficiarului și nici că pentru lucrările suplimentare efectuate s-ar fi impus încheierea unui act adițional, precum și că lucrările suplimentare efectuate au fost realizate potrivit dispoziției de șantier a proiectantului și notei de comandă suplimentară a beneficiarului, semnată de constructor, că beneficiarul, la data de 2 aprilie 2007, s-a declarat de acord să plătească lucrările contractate efectuate și lucrările suplimentare, până la concurența sumei solicitate de executant, dar cu condiția ca subcontractantul să efectueze montajul centralelor termice pentru încălzire și apă caldă menajeră, lucrări recepționate la data de 9 iulie 2007, fără a fi însă în stare de funcționare menționatele centrale datorită lipsei branșamentelor la rețelele de alimentare și a coșului de fum, că lucrările contractate au fost executate, că obligația de recepție aparține beneficiarului al cărui refuz, nu poate fi pus în sarcina executantului, care a notificat atât beneficiarul cât și finanțatorul cu privire la întrunirea comisiei de recepție, astfel că,

nefinalizarea contractului constând în neefectuarea recepției finale ca o condiție a deblocării plăților reprezintă un fapt unilateral al pârâtului, care nu se poate prevala în mod nejustificat de acest argument.

Cu privire la apelul formulat de pârâta Primăria Sector 5 București instanța de apel reține că, raportat la principiul relativității contractului și față de faptul că prin contractul de execuție în litigiu nu se stabilește nici o obligație și nici un drept în raport cu pârâta apelantă, rolul acesteia fiind doar acela de autoritate publică implicată în condițiile în care toată finanțarea proiectului este realizată prin procedura finanțării complementare de către autoritatea locală, potrivit art. 167 alin. (1) – (3) și (6) din Legea nr. 84/1995, rol care nu-i transferă drepturi și obligații contractuale, apelanta nu are calitate procesuală de pârâtă în acțiunea promovată în fața primei instanțe, instanța de control judiciar invocând din oficiu, ca motiv de apel, excepția lipsei calității procesuale pasive a menționatei apelante, excepție pe care o admite, nemaianalizând celelalte motive ale apelului acesteia care presupun devoluțiunea cauzei pe fond.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta P.S.B., prin P., declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru a fi invocat din oficiu excepția lipsei calității sale procesuale pasive, recurenta susținând că are această calitate față de faptul că finanțarea lucrărilor de reparații și amenajări, obiect al contractului din litigiu, provine din fonduri publice asigurate de C.L.S., iar contractul menționat a fost avizat de recurentă.

Recurenta critică instanța de apel și pentru a nu fi analizat corect motivele de apel, nereținând că reclamanta intimată, câștigătoare a licitației pentru atribuirea contractului de execuție lucrări în cauză, pe care s-a obligat să-l finalizeze până la 1 decembrie 2003 (art. 12 contract), nu și-a respectat această obligație, subcontractând părți din lucrare cu terți care nu au participat la licitație (contractul de antrepriză nr. 568 din 1 octombrie 2003 dintre reclamantă și SC S. SA), fără a fi comunicat aceasta nici C.T.M. și nici recurentei, încălcând și obligația asumată în momentul depunerii ofertei, când a specificat că nu subcontractează părți din lucrare, instanța reținând eronat și că reclamanta intimată ar fi finalizat lucrările, față de faptul că centrala a fost instalată abia în 2007, iar lucrările de remediere solicitate de comisia de recepție nu au fost efectuate nici în prezent.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat față de realitatea încheierii contractului de execuție de lucrări în urma câștigării licitației, numai cu pârâtul C.T.D.M., astfel că, față de soluția pronunțată de instanța de apel, recurenta nu are nici interes în promovarea recursului și nici nu poate formula recurs vizând obligații stabilite de instanță în sarcina celuilalt pârât, instanța de apel reținând, de altfel, corect situația de fapt și de drept, așa cum este aceasta consemnată și în raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit în cauză. Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că acesta este fondat, instanța de apel pronunțând hotărârea recurată cu greșita aplicare a legii.

În acest sens se constată că reclamanta, în temeiul principiului disponibilității a chemat în judecată atât pe pârâtul C.N.D.M., cât și pe pârâta recurentă, fără a fi renunțat pe parcursul procesului la judecata în contradictoriu și cu aceasta, așa cum rezultă din actele dosarului, formulând întâmpinare la apelul pârâtei cu solicitarea doar a respingerii acestuia ca nefondat, formulând concluzii scrise în apel din care, de asemeni, rezultă voința de a se judeca și cu menționata pârâtă și precizând expres, cu prilejul dezbaterii apelului că, în opinia sa, pârâta are calitate procesuală întrucât contractul de execuție lucrări din litigiu a fost avizat de aceasta, iar plata angajată de pârâtul C.T.M.

urma să se facă tot de către pârâtă, ca finanțator. Instanța de apel, însă, cu încălcarea voinței exprese a reclamantei și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 167 alin. (1) – (3) și (6) din Legea învățământului nr. 84/1995, ignorând că sumele din care pârâtul C.T.M. urma să efectueze plata lucrărilor executate de către reclamantă sunt fonduri publice, alocate din bugetul local, primăria ca ordonator având obligația de a verifica utilizarea acestor fonduri cu atât mai mult cu cât a și avizat contractul de execuție încheiat de pârât cu reclamanta câștigătoare a licitației publice organizate în cauză, a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, admițând-o, și respingând cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, făcând, astfel, o situație mai grea pârâtei apelante în propria sa cale de atac, fiind încălcate și dispozițiile art. 296 C. proc.

civ. Cum calitatea procesuală pasivă a recurentei pârâte rezultă din calitatea sa de finanțator al beneficiarului din contractul de execuție de lucrări din litigiu, aceasta și vizând menționatul contract încheiat cu intimata reclamantă în urma unei licitații de achiziție publică, pârâta are și interesul legitim, născut și actual în a promova recursul de față spre a putea, în judecarea apelului, să formuleze apărări în sensul respingerii pretențiilor reclamantei, recursul pârâtei urmează a fi admis și, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., decizia recurată, constatată nelegală și netemeinică, urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe spre rejudecarea în fond a apelului pârâtei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Cu majoritate de voturi: Admite recursul declarat de pârâta P.S.B., împotriva deciziei nr. 286 din 16 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași părți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.