ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1920/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1920/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra excepției inadmisibilității
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 2804 din 23 octombrie 2008,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată
de reclamantul M.M.H.A.T., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru
Imigrări, prin care solicita anularea deciziei de returnare nr. 93471 din 7
ianuarie 2008 emisă de autoritatea pârâtă și admiterea cererii
de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
reclamantul, care, prin cererea de recurs, a invocat, totodată, și
excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 din O.U.G. nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România.
Sesizată cu soluționarea excepției respective,
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1680 din 17 decembrie 2009, a respins-o, reținând că dispozițiile legale criticate sunt
constituționale.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, conform dispozițiilor
art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, cu modificările și completările ulterioare, „
Decizia de refuz al prelungirii dreptului de ședere,
precum și motivele care au stat la baza acesteia se comunică
solicitantului prin decizia de returnare prevăzută la art. 82”, text
care, la rândul său, prevede
că „
Decizia de returnare constituie
actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al
formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii
prevăzuți la art. 81 alin. (1)
[1]
sunt obligați să părăsească teritoriul României
”
[alin. (1)].
Rezultă, așadar, din
dispozițiile legale citate, că
decizia de
refuz al prelungirii dreptului de ședere
este una și
aceeași cu
decizia de returnare.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 84 alin.
(1) din actul normativ în discuție, cu privire la care Curtea
Constituțională a statuat că sunt constituționale, „Decizia
de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data
comunicării (…). Instanța soluționează cererea în termen de
30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este
irevocabilă
”.
Or, în conformitate cu prevederile
art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile
date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în
condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu
activitate jurisdicțională.
Cum sentința nr. 2804 din 23
octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de
hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind
irevocabilă, inclusiv cu privire la capătul de cerere referitor la
prelungirea dreptului de ședere, constatându-se întemeiată
excepția inadmisibilității, urmează a fi respins recursul
formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.M.H.A.T.
împotriva sentinței nr. 2804 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 aprilie 2010.