ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 296/C/2009,

Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată de reclamanta

Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA în contradictoriu cu pârâtele SC

C.F.R.T.A. SA și SC C.F.R.T.A. SA - Agenția de Trafic Combinat

București - District T.C.M. Brașov.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamanta Societatea

Națională T.F.M.C.F.R. SA, prin Sucursala Brașov, în calitatea

de locator și pârâta SC C.F.R.T.A. SA, reprezentantă de Districtul

T.C.M. Brașov aparținând pârâtei Agenția de Trafic Combinat

București (District al SC C.F.R.T.A. SA), în calitate de locatar, s-a

încheiat contractul de închiriere din 31 martie 2004 având ca obiect folosirea

spațiilor, platformelor și altor active proprietate a Societatea

Națională T.F.M.C.F.R. SA, sucursala Brașov, aflată în

exploatarea SC C.F.R.T.A. SA - District T.C.M. Brașov (art. 1 din

contract), durata contractului fiind de 9 luni, respectiv până la data de

31 decembrie 2004 (art. 3 din contract), contractul a fost prelungit apoi prin

actele adiționale din 31 martie 2005, din 30 septembrie 2005 și din 28

decembrie 2005 până la data de 30 iunie 2006.

Potrivit art. 4 din contractul de

închiriere din 31 martie 2004: chiria se stabilește la nivelul impozitelor

și taxelor virate de locator către bugetele locale conform actului Societatății

Naționale T.F.M.C.F.R. SA la care se adaugă ( în cazul activelor

neamortizate integral) amortismentul, iar pentru celelalte mijloace fixe

neamortizate, la nivelul amortismentului, iar potrivit art. 3 din actele

adiționale la acest contract, o modificare ulterioară a chiriei

și a modalităților de plată va fi aplicată retroactiv

de la data de 1 aprilie 2005, respectiv 1 ianuarie 2006.

În baza Hotărârilor nr. 6 din 29

iunie2005 și nr. 4 din 12 aprilie 2006 ale Consiliului de

Administrație al Societatății Naționale T.F.M.C.F.R. SA

și a notelor emise de Direcția Patrimoniu din cadrul Societatății

Naționale T.F.M.C.F.R. SA, reclamanta a procedat la modificarea

unilaterală a cuantumului chiriei pentru bunurile închiriate pârâtelor,

calculând diferențe la chirie pe perioadele 1 iulie - 31 decembrie 2005

și respectiv 1 ianuarie -30 iunie 2006 și penalități de

întârziere pentru neplata acestor diferențe de chirie.

Potrivit art. 4 din contractul de

închiriere din 31 martie 2004 prețul de închiriere este determinabil în

funcție de nivelul impozitelor și taxelor virate la bugetul local de

locator și de amortismentul activelor închiriate.

Prin Hotărârile nr. 6/2005

și nr. 4/2006 ale Consiliului de Administrație al Societatății

Naționale T.F.M.C.F.R. SA s-a procedat la recalcularea chiriei (prin

majorarea acestora) fără a se face o fundamentare tehnică

economică pentru această majorare.

În condițiile în care în

contractul din litigiu și în actele adiționale la acesta nu se prevede

că locatorul poate majora unilateral chiria fără a justifica o

astfel de modificare, este evident că prevederile din actele

adiționale (art. 3) privind modificarea ulterioară a chiriei se

referă doar la datele de la care se poate modifica retroactiv chiria,

modificare ce poate fi făcută cu respectarea algoritmului

prevăzut în art. 4 din contractul de închiriere în litigiu și cu

justificarea tehnico- economică a acestei măsuri.

Prețul chiriei fiind

determinabil (stabilit printr-un algoritm) chiria poate suporta

modificări, dar în lipsa unor justificări modificarea

unilaterală a chiriei este nelegală, astfel că acțiunea

reclamantei Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA a fost respinsă

ca nefondată.

Examinând apelul declarat de

reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA, prin prisma

motivelor de apel invocate Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

decizia nr. 88/AP din 13 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul.

Curtea a apreciat că aceste

motive de apel sunt nefondate, că reclamanta a realizat o modificare

unilaterală a contractului de închiriere, astfel că acțiunea a

fost respinsă în mod legal de către judecătorul fondului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA care a invocat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în

tot a deciziei atacate în sensul obligării în solidar a pârâtelor la plata

către reclamantă a sumei de 34.895,44 lei, din care: 57.353,05 lei –

contravaloarea facturii fiscale din 27 iunie 2007 reprezentând

diferență chirie aferentă perioadei 1 iulie – 31 decembrie 2005

conform noilor tarife aprobate prin H.C.A. nr. 6/2005 și acceptate conform

actelor adiționale din 2005 la contractul din 2004 - 68.658,45 lei

contravaloarea facturii fiscale din 27 iunie 2007 reprezentând

diferență chirie aferentă perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2006

conform noilor tarife aprobate prin H.C.A. nr. 4 din 12 aprilie 2006 acceptate

prin actul adițional din 2005 la contractul din 2004 – 8883,94 lei

reprezentând penalități de întârziere la facturile fiscale din 27

iunie 2007 și din 27 iunie 2007 calculate până la data de 24

septembrie 2007 potrivit Borderoului întocmit de Biroul Patrimoniu Cadastru din

cadrul Societatății Naționale T.F.M.C.F.R. SA – sucursala Brașov,

urmând ca acestea să fie calculate în continuare până la achitarea

integrală a debitului – 3.945,10 lei taxă judiciară de timbru

și 5 lei timbru judiciar în fond – 1.947,55 lei taxă judiciară

de timbru și 5 lei timbru judiciar în apel și la cheltuieli de

judecată în recurs.

În dezvoltarea în fapt a recursului

a susținut următoarele:

- Instanța de apel a procedat

la interpretarea greșită a clauzelor contractuale clare din actul

dedus judecății trecând dincolo de intenția vădită a

părților manifestată la încheierea contractului de închiriere nr.

1101/31 martie 2004 și a actelor adiționale la acesta.

- Hotărârea a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a art. 969, art. 970 C.

civ. și a art. 40 C. com.

- Nu este vorba de o manifestare

unilaterală a prețului chiriei, ea efectuându-se cu aplicarea art. 969

– art. 970 C. civ. în baza actelor adiționale încheiate de

părți.

- Modificarea cuantumului chiriei nu

s-a efectuat fără fundament tehnico – economic, ea fiind

determinată de necesitatea alinierii acestuia la tarifele practicate de

gestionarul infrastructurii feroviare, Compania Națională de Căi

Ferate C.F.R. SA, la care societatea recurată, ca orice alt operator de

transport feroviar plătește chirie.

- Prin art. 3 din actele

adiționale la contractul de închiriere, rezultă că

părțile au avut în vedere orice fel de modificări care pot

interveni în chirie și nu exclusiv data de la care poate interveni

această modificare.

- Prețul este, într-adevăr

determinabil însă determinarea lui se efectuează conform unor

criterii legale și economice, (necesitatea alinierii sale la tarifele

gestionarului infrastructurii feroviare, la care și recurenta

plătește chirie) și nu în baza „algoritmului” având la bază

impozitele și taxele virate la buget.

- Modificarea cuantumului chiriei

s-a efectuat prin hotărârile consiliului de administrație al

societății recurente nr. 6/2005 și nr. 4/2006.

- Între cele două hotărâri

nu există modificări de preț, prin hotărârea nr. 4/2006 s-a

procedat doar la exprimarea în monedă națională a

prețurilor în euro din Hotărârea nr. 6/2005.

- Cele două facturi fiscale nu

reprezintă o percepere retroactivă a chiriei, este vorba despre o

regularizare în urma modificărilor tarifului de închiriere.

Intimata SC C.F.R.T.A. SA Otopeni a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a

fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut

ca urmare a încheierii contractului de închiriere din 31 martie 2004 și a

actelor adiționale din 31 martie 2005, din 30 septembrie 2005 și din 28

decembrie 2005 și s-a pronunțat în raport de acestea când a respins

acțiunea, neschimbând natura ori înțelesul clauzelor contractuale,

care au fost interpretate conform voinței părților, în acord cu

dispozițiile art. 969 – art. 970 C. civ. și cu prevederile art. 40 C.

com.

Instanța de apel în mod corect

a reținut că potrivit art. 4 din contractul din 31 martie 2004,

chiria se putea modifica numai în situația în care intervenea o schimbare

a cuantumului impozitelor și taxelor locale plătite de locator

către bugetul local și a amortismentului activelor închiriate.

Reclamanta a schimbat algoritmul

prevăzut în art. 4 din contract fundamentându-și modificarea chiriei

pe necesitatea alinierii tarifelor de închiriere practicate de C.F.R.

Marfă cu cele practicate de societatea gestionară a infrastructurii

feroviare – Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA.

Procedând la recalcularea chiriei în

condițiile în care amortizarea mijloacelor fixe este o constantă

și își păstrează valoarea până la amortizarea

integrală a mijlocului fix, iar impozitele și taxele locale se

stabilesc de Consiliul Local anual și rămân neschimbate într-un an

fiscal, așa cum se reține în expertiza efectuată în cauză,

se apreciază că reclamanta a realizat o modificare unilaterală a

cuantumului chiriei.

În ceea ce privește prevederile

din actele adiționale referitoare la modificarea unilaterală a

chiriei (art. 3) se reține că acestea se referă doar la datele

de la care se poate modifica retroactiv chiria, modificare ce poate fi

făcută cu respectarea algoritmului prevăzut în art. 4 din

contractul de închiriere în litigiu și cu justificarea tehnico –

economică a acestei măsuri.

Concluzionând se reține că

instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare legală

a clauzelor contractuale, a prevederilor art. 969 – art. 970 C. civ., nefiind

îndeplinite nici cerințele pentru reținerea motivului de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse în

temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA București,

prin reprezentanți legali, împotriva deciziei nr. 88/Ap din 13 octombrie

2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.