ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 296/C/2009, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA în contradictoriu cu pârâtele SC C.F.R.T.A. SA și SC C.F.R.T.A. SA - Agenția de Trafic Combinat București - District T.C.M. Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA, prin Sucursala Brașov, în calitatea de locator și pârâta SC C.F.R.T.A. SA, reprezentantă de Districtul T.C.M. Brașov aparținând pârâtei Agenția de Trafic Combinat București (District al SC C.F.R.T.A. SA), în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere din 31 martie 2004 având ca obiect folosirea spațiilor, platformelor și altor active proprietate a Societatea Națională T.F.M.C.F.R.

SA, sucursala Brașov, aflată în exploatarea SC C.F.R.T.A. SA - District T.C.M. Brașov (art. 1 din contract), durata contractului fiind de 9 luni, respectiv până la data de 31 decembrie 2004 (art. 3 din contract), contractul a fost prelungit apoi prin actele adiționale din 31 martie 2005, din 30 septembrie 2005 și din 28 decembrie 2005 până la data de 30 iunie 2006. Potrivit art. 4 din contractul de închiriere din 31 martie 2004: chiria se stabilește la nivelul impozitelor și taxelor virate de locator către bugetele locale conform actului Societatății Naționale T.F.M.C.F.R.

SA la care se adaugă ( în cazul activelor neamortizate integral) amortismentul, iar pentru celelalte mijloace fixe neamortizate, la nivelul amortismentului, iar potrivit art. 3 din actele adiționale la acest contract, o modificare ulterioară a chiriei și a modalităților de plată va fi aplicată retroactiv de la data de 1 aprilie 2005, respectiv 1 ianuarie 2006. În baza Hotărârilor nr. 6 din 29 iunie2005 și nr. 4 din 12 aprilie 2006 ale Consiliului de Administrație al Societatății Naționale T.F.M.C.F.R. SA și a notelor emise de Direcția Patrimoniu din cadrul Societatății Naționale T.F.M.C.F.R. SA, reclamanta a procedat la modificarea unilaterală a cuantumului chiriei pentru bunurile închiriate pârâtelor, calculând diferențe la chirie pe perioadele 1 iulie - 31 decembrie 2005 și respectiv 1 ianuarie -30 iunie 2006 și penalități de întârziere pentru neplata acestor diferențe de chirie.

Potrivit art. 4 din contractul de închiriere din 31 martie 2004 prețul de închiriere este determinabil în funcție de nivelul impozitelor și taxelor virate la bugetul local de locator și de amortismentul activelor închiriate. Prin Hotărârile nr. 6/2005 și nr. 4/2006 ale Consiliului de Administrație al Societatății Naționale T.F.M.C.F.R. SA s-a procedat la recalcularea chiriei (prin majorarea acestora) fără a se face o fundamentare tehnică economică pentru această majorare.

În condițiile în care în contractul din litigiu și în actele adiționale la acesta nu se prevede că locatorul poate majora unilateral chiria fără a justifica o astfel de modificare, este evident că prevederile din actele adiționale (art. 3) privind modificarea ulterioară a chiriei se referă doar la datele de la care se poate modifica retroactiv chiria, modificare ce poate fi făcută cu respectarea algoritmului prevăzut în art. 4 din contractul de închiriere în litigiu și cu justificarea tehnico- economică a acestei măsuri. Prețul chiriei fiind determinabil (stabilit printr-un algoritm) chiria poate suporta modificări, dar în lipsa unor justificări modificarea unilaterală a chiriei este nelegală, astfel că acțiunea reclamantei Societatea Națională T.F.M.C.F.R.

SA a fost respinsă ca nefondată. Examinând apelul declarat de reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA, prin prisma motivelor de apel invocate Curtea de Apel Brașov, secția comercială, decizia nr. 88/AP din 13 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul. Curtea a apreciat că aceste motive de apel sunt nefondate, că reclamanta a realizat o modificare unilaterală a contractului de închiriere, astfel că acțiunea a fost respinsă în mod legal de către judecătorul fondului. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul obligării în solidar a pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 34.895,44 lei, din care: 57.353,05 lei – contravaloarea facturii fiscale din 27 iunie 2007 reprezentând diferență chirie aferentă perioadei 1 iulie – 31 decembrie 2005 conform noilor tarife aprobate prin H.C.A. nr. 6/2005 și acceptate conform actelor adiționale din 2005 la contractul din 2004 - 68.658,45 lei contravaloarea facturii fiscale din 27 iunie 2007 reprezentând diferență chirie aferentă perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2006 conform noilor tarife aprobate prin H.C.A.

nr. 4 din 12 aprilie 2006 acceptate prin actul adițional din 2005 la contractul din 2004 – 8883,94 lei reprezentând penalități de întârziere la facturile fiscale din 27 iunie 2007 și din 27 iunie 2007 calculate până la data de 24 septembrie 2007 potrivit Borderoului întocmit de Biroul Patrimoniu Cadastru din cadrul Societatății Naționale T.F.M.C.F.R. SA – sucursala Brașov, urmând ca acestea să fie calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului – 3.945,10 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar în fond – 1.947,55 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar în apel și la cheltuieli de judecată în recurs. În dezvoltarea în fapt a recursului a susținut următoarele: - Instanța de apel a procedat la interpretarea greșită a clauzelor contractuale clare din actul dedus judecății trecând dincolo de intenția vădită a părților manifestată la încheierea contractului de închiriere nr. 1101/31 martie 2004 și a actelor adiționale la acesta.

- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 969, art. 970 C. civ. și a art. 40 C. com. - Nu este vorba de o manifestare unilaterală a prețului chiriei, ea efectuându-se cu aplicarea art. 969 – art. 970 C. civ. în baza actelor adiționale încheiate de părți. - Modificarea cuantumului chiriei nu s-a efectuat fără fundament tehnico – economic, ea fiind determinată de necesitatea alinierii acestuia la tarifele practicate de gestionarul infrastructurii feroviare, Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA, la care societatea recurată, ca orice alt operator de transport feroviar plătește chirie. - Prin art. 3 din actele adiționale la contractul de închiriere, rezultă că părțile au avut în vedere orice fel de modificări care pot interveni în chirie și nu exclusiv data de la care poate interveni această modificare.

- Prețul este, într-adevăr determinabil însă determinarea lui se efectuează conform unor criterii legale și economice, (necesitatea alinierii sale la tarifele gestionarului infrastructurii feroviare, la care și recurenta plătește chirie) și nu în baza „algoritmului” având la bază impozitele și taxele virate la buget. - Modificarea cuantumului chiriei s-a efectuat prin hotărârile consiliului de administrație al societății recurente nr. 6/2005 și nr. 4/2006. - Între cele două hotărâri nu există modificări de preț, prin hotărârea nr. 4/2006 s-a procedat doar la exprimarea în monedă națională a prețurilor în euro din Hotărârea nr. 6/2005. - Cele două facturi fiscale nu reprezintă o percepere retroactivă a chiriei, este vorba despre o regularizare în urma modificărilor tarifului de închiriere.

Intimata SC C.F.R.T.A. SA Otopeni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii contractului de închiriere din 31 martie 2004 și a actelor adiționale din 31 martie 2005, din 30 septembrie 2005 și din 28 decembrie 2005 și s-a pronunțat în raport de acestea când a respins acțiunea, neschimbând natura ori înțelesul clauzelor contractuale, care au fost interpretate conform voinței părților, în acord cu dispozițiile art. 969 – art. 970 C. civ.

și cu prevederile art. 40 C. com. Instanța de apel în mod corect a reținut că potrivit art. 4 din contractul din 31 martie 2004, chiria se putea modifica numai în situația în care intervenea o schimbare a cuantumului impozitelor și taxelor locale plătite de locator către bugetul local și a amortismentului activelor închiriate. Reclamanta a schimbat algoritmul prevăzut în art. 4 din contract fundamentându-și modificarea chiriei pe necesitatea alinierii tarifelor de închiriere practicate de C.F.R. Marfă cu cele practicate de societatea gestionară a infrastructurii feroviare – Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA.

Procedând la recalcularea chiriei în condițiile în care amortizarea mijloacelor fixe este o constantă și își păstrează valoarea până la amortizarea integrală a mijlocului fix, iar impozitele și taxele locale se stabilesc de Consiliul Local anual și rămân neschimbate într-un an fiscal, așa cum se reține în expertiza efectuată în cauză, se apreciază că reclamanta a realizat o modificare unilaterală a cuantumului chiriei. În ceea ce privește prevederile din actele adiționale referitoare la modificarea unilaterală a chiriei (art. 3) se reține că acestea se referă doar la datele de la care se poate modifica retroactiv chiria, modificare ce poate fi făcută cu respectarea algoritmului prevăzut în art. 4 din contractul de închiriere în litigiu și cu justificarea tehnico – economică a acestei măsuri.

Concluzionând se reține că instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare legală a clauzelor contractuale, a prevederilor art. 969 – art. 970 C. civ., nefiind îndeplinite nici cerințele pentru reținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea Națională T.F.M.C.F.R. SA București, prin reprezentanți legali, împotriva deciziei nr. 88/Ap din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.