ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3062/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila la 3 aprilie 2008, reclamanții P.M., P.C. și P.O. au chemat în judecată pe

pârâtul Municipiul Brăila, prin primar, solicitând anularea dispoziției nr. 4720

din 24 februarie 2004, emisă de acesta și restituirea în natură a imobilului situat

în Brăila.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că

sunt moștenitorii autorului P.P., decedat la data de 3 noiembrie 2002, titular

al notificării adresate Primăriei Municipiului Brăila.

S-a susținut că imobilul în litigiu a intrat în

proprietatea defunctului G.A. în baza contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1178/1946, fiind preluat de stat prin Decretul nr. 223/1974.

De asemenea, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii surorii fostului

proprietar, A.A., conform testamentului autentificat la 26 septembrie 1995.

Prin sentința civilă nr. 165 din 23 februarie

2009, Tribunalul Brăila a respins acțiunea reclamanților ca nefondată,

reținând, în esență, că, deși s-a făcut dovada că defunctul P.P. este

moștenitor testamentar al defunctei A.A., nu s-a făcut dovada că aceasta din

urmă este moștenitor legal sau testamentar al defunctului G.A., proprietarul

imobilului preluat abuziv.

S-a avut în vedere că atât defuncta A.A., cât și

defunctul P.P. au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, solicitând

restituirea în natură a imobilului situat în Brăila.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel

reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât actele depuse la

dosar dovedesc pe deplin calitatea defunctei A.A. de moștenitor al fostului

proprietar al imobilului în litigiu, G.A..

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 278/A din 13 octombrie 2009, a admis apelul reclamanților și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis

contestația și a dispus anularea dispoziției nr. 4720/2004 emisă de Primarul

Municipiului Brăila, pe cale de consecință, dispunând restituirea în natură

către reclamanți a imobilului situat în Brăila

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de

apel a reținut că art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu conține prevederi speciale

în ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate al persoanei

îndreptățite asupra imobilelor solicitate și, eventual, a calității de

moștenitor al fostului proprietar, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile regulile

dreptului comun.

În acest context, s-a apreciat că dovada

calității de moștenitor se face, de regulă, cu certificatul de moștenitor legal

sau testamentar ori cu hotărâre judecătorească, însă în lipsa acestora, se

poate face prin orice alte mijloace de probă care atestă legătura de rudenie și

acceptarea moștenirii.

Ca atare, s-a reținut că, deși reclamanții nu au

putut prezenta un certificat de moștenitor care să ateste calitatea de

moștenitoare a defunctei A.A. la succesiunea fostului proprietar al imobilului

revendicat, G.A., din motive obiective, dezbaterea succesiunii acestuia având loc

în urmă cu 30 ani, respectiv în 1979, în S.U.A., au fost administrate suficiente

dovezi în sensul menționat.

Astfel, s-a reținut că A.A. a fost citată la

deschiderea succesiunii fratelui său, G.A., iar în baza ordinului de plată

telegrafic din 19 iunie 1984 a fost transferată în favoarea acesteia suma de

3.482,95 dolari SUA provenind din succesiune.

S-a considerat că, având în vedere data

decesului celuilalt frate al fostului proprietar M.A. (decedat la 26 februarie

1993) și faptul că nici soția supraviețuitoare a acestuia și nici ceilalți

moștenitori nu au urmat procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, A.A.,

sora defunctului, este singura moștenitoare a lui A.G. în ceea ce privește

imobilul în litigiu, acesteia profitându-i și cota ce i s-ar cuveni fratelui

său (M.A.), conform dispozițiilor art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001.

S-a considerat astfel că dispoziția de

respingere a notificării este nelegală, fiind dovedită atât preluarea abuzivă a

imobilului, cât și posibilitatea restituirii în natură.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs,

în termenul legal, pârâtul Municipiul Brăila prin primar, criticând-o ca

nelegală pentru reținerea eronată a calității defunctei A.A., autoarea

reclamanților, de unică moștenitoare a fostului proprietar A.G., în condițiile

în care celălalt moștenitor, A.M., are, la rândul său, moștenitori care au

îndeplinit prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

S-a susținut că, în mod eronat, s-a stabilit că

întreaga succesiune a defunctului G.A. revine autoarei reclamanților, A.A.,

fiind greșit aplicate dispozițiile art. 4.7 din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Cea de-a doua critică formulată prin motivele de

recurs a vizat faptul că nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat

conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind depusă la dosar

decizia nr. 571/1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului

Brăila, prin care s-a susținut că a fost trecut imobilul în proprietatea

statului conform Decretului nr. 223/1974.

În faza recursului nu s-au administrat probe

noi.

Examinând criticile invocate de pârâtul recurent

raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

cărora acestea li se circumscriu, Curtea va constata că recursul este fondat

având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 4720din 24 februarie 2004,

contestată de reclamanți, s-a respins notificarea formulată de autorul

acestora, P.P., reținându-se că solicitantul nu are calitatea de persoană

îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Prin preambulul acestei dispoziții se reține că

solicitantul este legatar cu titlu universal al defunctei A.A., sora fostului

proprietar, a cărei calitate nu a fost dovedită cu certificat de moștenitor.

Curtea de Apel Galați, a constatat corect, prin

decizia recurată, că, în speță s-a dovedit calitatea de moștenitor legal a

defunctei A.A. în ceea ce privește succesiunea fratelui său, fostul proprietar

al imobilului, G.A.

Astfel, instanța de apel a apreciat în mod legal

că sunt incidente dispozițiile art. 4.4 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora, în toate cazurile stabilirea

calității de moștenitor legal sau testamentar, a persoanei îndreptățite se face

potrivit legii civile române.

Dispozițiile art. 4.2 din Normele metodologice

stabilesc, în lipsa unor prevederi speciale în ceea ce privește dovedirea

dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite în textul art. 22 din Legea

nr. 10/2001, că norma referitoare la vocația moștenitorilor la beneficiul

acestei legi implică o analiză calificată și detaliată a actelor doveditoare

(acte de stare civilă, certificate de moștenitor, testamente).

Instanța de apel a interpretat și aplicat corect

dispozițiile legale menționate reținând, în speță, imposibilitatea obiectivă a

prezentării unui certificat de moștenitor al A.A. de pe urma fratelui său G.A.,

decedat în 1979, în S.U.A., fiind evidente impedimentele de natură spațială și

temporală în procurarea unei asemenea dovezi, deși s-au depus suficiente

diligențe în acest sens.

Pe cale de consecință, s-a considerat corect că

dovedirea calității de moștenitor se poate face, în condițiile expuse, prin

orice alte mijloace de probă care atestă legătura de rudenie, acceptarea moștenirii,

etc.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar,

rezultă că A.A. a fost sora defunctului A.G., acesta având și un frate, A.M.

Defuncta A.A. a fost citată la dezbaterea

succesiunii fratelui său de către Statul New York așa cum rezultă din înscrisurile

de la filele 20, 21 și 52 (dosar fond).

Înscrisul depus la dosarul de fond (fila 24),

respectiv adresa unei băncii elvețiene din 19 februarie 1980 către A.A., face

dovada că acesteia i s-a comunicat că transferul bunurilor succesorale se poate

face doar cu acordul administratorului succesiunii, acord ce a fost obținut

(fila 47 dosar fond).

Faptul că A.A. a acceptat succesiunea lui G.A.

rezultă din împrejurarea că aceasta a încasat suma de 3.482,95 dolari SUA prin

Banca Română de Comerț Exterior, conform adresei acestei instituții din 3

aprilie 1985 (fila 73 dosar fond).

Deși a reținut corect calitatea autoarei

reclamanților, A.A., de moștenitoare a fostului proprietar al imobilului în

litigiu, G.A., instanța de apel a considerat eronat că acestuia îi profită și

cota ce s-ar cuveni celuilalt frate decedat la 26 februarie 1993, M.A., conform

dispozițiilor art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001.

Curtea va reține că A.M. are moștenitori care au

urmat procedura Legii nr. 10/2001, îndeplinind astfel prevederile art. 22 alin.

(1) din lege.

Astfel, la 14 noiembrie 2001, s-a formulat

cerere de restituire a imobilului, adresată Primarului Municipiului Brăila, de

către A.M., în calitate de moștenitoare a defunctului A.M., conform

certificatului de moștenitor nr. 19 din 15 decembrie 1995 eliberat de BNP C.V.

Împrejurarea că, prin dispoziția nr. 4719 din 24

februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila (fila 17 dosar apel), M.A.

i s-a respins notificarea nr. 197/2002, pentru nedovedirea calității de

persoană îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, nu

poate conduce la concluzia că reclamanții, ca moștenitori ai A.A., ar avea

vocație la restituirea întregului imobil, beneficiind astfel și de cota comoștenitorului

A.M., celălalt frate al fostului proprietar.

Se va contata astfel, că instanța de apel a

reținut eronat că moștenitorii lui M.A. nu ar fi urmat procedura administrativă

prevăzută de Legea nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, a aplicat greșit

dispozițiile art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Ca atare, se va reține că reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 numai în ceea ce

privește cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu, cotă ce a aparținut defunctei A.A., fiind transmisă ulterior, prin

moștenire testamentară lui P.P., autorul notificării, decedat la 3 noiembrie

2002 și moștenit de reclamanții intimați.

Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de

recurs vizând nedovedirea preluării abuzive a imobilului este nefondată. Prin

decizia nr. 571 din 17 decembrie 1976 a fostului Comitet executiv al

Consiliului Popular al Județului Brăila (fila 61 dosar fond) s-a trecut fără

plată în proprietatea statului imobilul situat în Brăila, format din teren și

construcții, în baza Decretului nr. 223/1974, având în vedere că fostul

proprietar, A.G. nu s-a mai înapoiat în țară la expirarea termenului stabilit.

Ca atare, se va reține că s-a făcut dovada

preluării abuzive a imobilului și, prin urmare, a încadrării în dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul pârâtului și să

se modifice în parte decizia recurată, în sensul că se va dispune restituirea

în natură doar a cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra

imobilului solicitat prin notificare, situat în Brăila.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei

recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul

Brăila, prin primar împotriva deciziei civile nr. 278/A din 13 octombrie 2009 a Curții de Galați, secția civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că dispune restituirea

în natură către reclamanți doar a cotei indivize de ½ din dreptul de

proprietate asupra imobilului, situat în Brăila.

Menținere celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai

2010.