ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3743/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2007 reclamanta N.L. a solicitat ca în baza sentinței ce se va pronunța pârâtele SC I.T. SRL și SC U. SAsă fie obligate la plata debitului de 32.000 euro reprezentând sumă asigurată, plata dobânzii legale în cuantum de 1.379,97 euro calculată de la scadență, 4 octombrie 2006 și până la data introducerii acțiunii cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că, în baza art. 11 din contractul de leasing având ca obiect 4 autovehicule, pârâta SC I.T.

SRL avea obligația să vinculeze contractul de asigurare a autovehiculelor în favoarea reclamantei, autovehicule care au fost asigurate C. de către societatea de asigurare la data de 26 iulie 2004. S-a arătat că ulterior, la data de 29 septembrie 2004 pârâta SC U. SAa vinculat polița de asigurare în favoarea reclamantei, însă deși termenul de valabilitate al poliței de asigurare era cuprins între 28 iulie 2004 - 27 iulie 2005 pârâta SC I.T. SRL a încheiat cu societatea de asigurare la data de 28 aprilie 2005, o altă poliță de asigurare, pe care nu au mai vinculat-o în favoarea reclamantei, deși exista o obligație contractuală în acest sens. Reclamanta a mai arătat că la data de 13 august 2006, unul dintre autovehicule a fost implicat într-un eveniment rutier, însă pârâta SC I.T.

SRL a fost cea care a încasat suma asigurată la data de 4 octombrie 2006, însușindu-și în mod ilicit 32.000 euro, cu toate că autovehiculul era doar utilizat de această societate și era proprietară reclamanta. Pârâta SC I.T. SRL a depus întâmpinare, arătând că polița de asigurare încheiată cu SC U. SAla data de 28 aprilie 2005 expirase la data de 13 august 2006, fiind încheiată pe o perioadă cuprinsă între 30 aprilie 2005 și 29 aprilie 2006. Prin întâmpinare pârâta SC U. SABucurești, prin sucursala Cluj, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în aceste condiții neavând nici o obligație contractuală față de reclamantă și a executat cu bună credință obligațiile ce decurg din contractul de asigurare, se impune respingerea acțiunii.

Tribunalul Comercial Cluj prin sentința nr. 3683 din 9 octombrie 2007 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta SC I.T. SRL la plata sumei de 52.177,86 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală începând din data de 4 octombrie 2005 și până la plata debitului principal, precum și suma de 3.003,07 lei cheltuieli de judecată. Totodată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC U. SABucurești și pe cale de consecință s-a respins acțiunea față de aceasta. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâta SC I.T. SRL a fost încheiat la data de 15 iulie 2004 un contract de leasing având ca obiect 4 autovehicule, iar potrivit art. 11 din contract, utilizatorul respectiv pârâta s-a obligat să cedeze în mod expres și să vinculeze contractul de asigurare în favoarea locatorului.

Între pârâte s-a încheiat inițial un contract de asigurare în care a fost cuprins și autotractorul marca I., pe o perioadă de valabilitate între 28 iulie 2004 - 27 iulie 2005, reziliat pentru neplata ratelor de primă și care a fost cesionat în favoarea reclamantei. Ulterior rezilierii poliței menționate s-a încheiat între SC I.T. SRL și asigurator o nouă poliță de asigurare care nu a mai fost cesionată în favoarea reclamantei. La data de 13 august 2005 a avut loc un eveniment rutier în urma căruia autocarul marca I. a fost distrus, iar SC U. SA. a constituit dosarul de daună nr. 7000 187772 și în urma efectuării unei expertize tehnice au fost evaluate despăgubirile cuvenite asiguratei, achitându-se către SC I.T.

SRL suma de 52.177,36 lei la data de 4 octombrie 2005. Autotractorul era înmatriculat pe pârâta SC I.T. SRL, care nu a cesionat polița în favoarea reclamantei, iar ulterior nu a plătit despăgubirile încasate către reclamantă în fapt proprietara autovehicului conform contractului de leasing. Asiguratorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale în raport de contractul de asigurare încheiat cu SC I.T. SRL și nu există nici un temei pentru a aprecia că asiguratorul ar fi obligat solidar cu SC I.T. SRL pentru plata sumelor pretinse prin acțiune. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta care susține că instanța a reținut greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, atâta timp cât a vinculat asigurarea la data de 29 septembrie 2004 în favoarea sa și ca atare prin semnarea acestui act SC U. SA.

a intrat în raporturi comerciale cu societatea apelantă. Se mai susține că în mod greșit s-a reținut de instanță și faptul că polița și-a încetat valabilitatea, deoarece la data de 28 aprilie 2005 a fost încheiată o altă poliță de asigurare între pârâte pentru același obiect, autovehiculul proprietatea sa, ceea ce impunea că SC U. SA. să-și îndeplinească obligațiile contractuale în continuare. De asemenea se mai arată că au fost încălcate dispozițiile art. 2 C. com. care prevede că „în obligațiile comerciale codebitorii sunt ținuți solidaricește în afară de stipulație contrarie”, iar în temeiul contractului de leasing și al contractului de asigurare, ambele pârâte –intimate sunt obligate contractual.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 83 din 9 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că polița de asigurare la momentul producerii riscului își încetase valabilitatea; că actul de asigurare este încheiat de intimată și nu vizează apelanta, că față de contractul de leasing, intimata SC U. SA. este un terț, obligațiile asumate prin acest contract nevizând-o. Or, în această situație, nu se poate reține existența unei obligații față de apelantă rezultând din contract și astfel, existența calității procesuale a intimatei SC U. SA. S-a înlăturat susținerea apelantei că polița de asigurare a fost vinculată în favoarea sa, motivat de faptul că această poliță a fost reziliată, respectiv își încetase valabilitatea la momentul producerii riscului și nici nu a fost notificată în sensul dispozițiilor art. 1393 C. civ.

De asemenea s-au înlăturat și susținerile potrivit cărora nu erau necesare alte formalități întrucât prin contractul de leasing se asumase obligația vinculării întrucât obligația statuată prin contractul de leasing nu îi incumbă intimatei SC U. SA. S-a avut în vedere faptul că din acte nu rezultă o însușire a unei obligații de către intimata SC U. SA. față de apelantă nerezultând existența raportului obligațional respectiv a cesiunii. Nici susținerile apelantei cu privire la cunoașterea proprietarului autovehiculului și a incidenței art. 42 C. com. nu au fost reținute deoarece asigurarea s-a încheiat în baza actelor din care rezultă că autovehiculul este înmatriculat pe numele intimatei SC I.T.

SRL, iar în condițiile contractului de asigurare, intimata nu este codebitor cu pârâta-intimată SC I.T. SRL, dimpotrivă au obligații corelative reciproce care exclud solidaritatea. S-a avut în vedere că din actele dosarului rezultă că pe parcursul derulării raporturilor de asigurare au fost achitate despăgubiri că valoarea nu a fost reîntregită. Or, în aceste circumstanțe, ale neîntregirii, reține instanța de apel nu se poate reține o modificare unilaterală a contractului și nici o altă valoare a despăgubirilor, întrucât raportat la criteriile incluse în polița de asigurare, suma rezultată, inclusiv prin aplicarea fracizei, se ridică la suma reținută de prima instanță. Cu petiția înregistrată la data de 2 iunie 2008 reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, împotriva soluției instanței de apel, criticile făcând referire la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. De asemenea se susține că hotărârea instanței de apel încalcă prevederile art. 261 C. proc. civ. fiind lovită de nulitate absolută. Astfel se susține că în mod nelegal s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a intimatei SC U. SA., având în vedere că prin adresa din 29 septembrie 2004 aceasta s-a obligat să vinculeze asigurarea în favoarea recurentei și nu doar a confirmat asigurarea. Se critică și modul de interpretare a dispozițiilor art. 42 C. com., având în vedere că intimatele în baza contractului de leasing și al contractului de asigurare ambele pârâte sunt obligate contractual față de recurentă. S-a omis faptul că s-a dovedit pe deplin existența raportului comercial în trei: locator-utilizator –asigurator cu drepturi și obligații pentru fiecare parte, respectiv intimata SC U. SA.

nu a vinculat noua poliță de asigurare către locator, deși avea o obligație contractuală în acest sens. Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la reducerea nejustificată a despăgubirilor achitate, prin aplicarea greșită a coeficientului de reducere datorită faptului că autovehiculul ar fi fost subasigurat. Recursul este nefondat. Din analiza conținutului hotărârii atacate, raportat la prevederile art. 261 C. proc. civ., rezultă că aceasta conține toate elementele prevăzute de lege, și nu există nici motiv de nulitate. Examinând hotărârea rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată raportat la art. 274 C. proc.

civ. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a societății de asigurare, se reține că în mod justificat s-a apreciat că locatorul nu putea avea pretenții în baza contractului de asigurare întrucât nu a fost parte în contract, nu a achitat rate de primă, polița nu a fost cesionată în favoarea recurentei și nici nu s-a notificat cesiunea în condițiile prevăzute de lege. S-a făcut o corectă interpretare și a dispozițiilor art. 42 C. com. având în vedere că societatea de asigurare nu este codebitor cu pârâta-intimată SC I.T. SRL. Mai mult există obligații corelative reciproce care exclud solidaritatea, având în vedere că numai societatea de asigurare și-a asumat obligația de acordare a despăgubirilor în cazul producerii riscului asigurat.

Cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor, se reține că recurenta a invocat motive de netemeinicie, care nu fac obiectul acestei căi de atac având în vedere dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Deși susține că suma achitată nu este suficientă pentru acoperirea pagubei nu a prezentat alte calcule, nivelul despăgubirilor fiind în acord cu prevederile contractului de asigurare și al Legii nr. 136/1995. De altfel s-a făcut dovada achitării sumei de 28.514,32 lei cu titlu de despăgubiri pentru recuperarea autovehiculului în cauză, cu extras de cont. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta N.L., împotriva deciziei nr. 83/2008 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.