ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3743/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3743/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13
aprilie 2007 reclamanta N.L. a solicitat ca în baza sentinței ce se va
pronunța pârâtele SC I.T. SRL și SC U. SAsă fie obligate la
plata debitului de 32.000 euro reprezentând sumă asigurată, plata
dobânzii legale în cuantum de 1.379,97 euro calculată de la
scadență, 4 octombrie 2006 și până la data introducerii
acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a
arătat că, în baza art. 11 din contractul de leasing având ca obiect
4 autovehicule, pârâta SC I.T. SRL avea obligația să vinculeze
contractul de asigurare a autovehiculelor în favoarea reclamantei, autovehicule
care au fost asigurate C. de către societatea de asigurare la data de 26
iulie 2004.
S-a arătat că
ulterior, la data de 29 septembrie 2004 pârâta SC U. SAa vinculat polița
de asigurare în favoarea reclamantei, însă deși termenul de
valabilitate al poliței de asigurare era cuprins între 28 iulie 2004 - 27
iulie 2005 pârâta SC I.T. SRL a încheiat cu societatea de asigurare la data de
28 aprilie 2005, o altă poliță de asigurare, pe care nu au mai
vinculat-o în favoarea reclamantei, deși exista o obligație
contractuală în acest sens.
Reclamanta a mai arătat
că la data de 13 august 2006, unul dintre autovehicule a fost implicat
într-un eveniment rutier, însă pârâta SC I.T. SRL a fost cea care a
încasat suma asigurată la data de 4 octombrie 2006, însușindu-și
în mod ilicit 32.000 euro, cu toate că autovehiculul era doar utilizat de
această societate și era proprietară reclamanta.
Pârâta SC I.T. SRL a depus
întâmpinare, arătând că polița de asigurare încheiată cu SC
U. SAla data de 28 aprilie 2005 expirase la data de 13 august 2006, fiind
încheiată pe o perioadă cuprinsă între 30 aprilie 2005 și
29 aprilie 2006.
Prin întâmpinare pârâta SC
U. SABucurești, prin sucursala Cluj, a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive, arătând că în aceste
condiții neavând nici o obligație contractuală față de
reclamantă și a executat cu bună credință obligațiile
ce decurg din contractul de asigurare, se impune respingerea acțiunii.
Tribunalul Comercial Cluj
prin sentința nr. 3683 din 9 octombrie 2007 a admis în parte acțiunea
reclamantei și a obligat pârâta SC I.T. SRL la plata sumei de 52.177,86
lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală începând din data de 4
octombrie 2005 și până la plata debitului principal, precum și
suma de 3.003,07 lei cheltuieli de judecată.
Totodată s-a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC
U. SABucurești și pe cale de consecință s-a respins
acțiunea față de aceasta.
Pentru a se pronunța
astfel instanța de fond a reținut că între reclamantă
și pârâta SC I.T. SRL a fost încheiat la data de 15 iulie 2004 un contract
de leasing având ca obiect 4 autovehicule, iar potrivit art. 11 din contract,
utilizatorul respectiv pârâta s-a obligat să cedeze în mod expres și
să vinculeze contractul de asigurare în favoarea locatorului.
Între pârâte s-a încheiat inițial
un contract de asigurare în care a fost cuprins și autotractorul marca I.,
pe o perioadă de valabilitate între 28 iulie 2004 - 27 iulie 2005,
reziliat pentru neplata ratelor de primă și care a fost cesionat în
favoarea reclamantei.
Ulterior rezilierii
poliței menționate s-a încheiat între SC I.T. SRL și asigurator
o nouă poliță de asigurare care nu a mai fost cesionată în
favoarea reclamantei.
La data de 13 august 2005 a
avut loc un eveniment rutier în urma căruia autocarul marca I. a fost
distrus, iar SC U. SA. a constituit dosarul de daună nr. 7000 187772
și în urma efectuării unei expertize tehnice au fost evaluate despăgubirile
cuvenite asiguratei, achitându-se către SC I.T. SRL suma de 52.177,36 lei
la data de 4 octombrie 2005.
Autotractorul era
înmatriculat pe pârâta SC I.T. SRL, care nu a cesionat polița în favoarea
reclamantei, iar ulterior nu a plătit despăgubirile încasate
către reclamantă în fapt proprietara autovehicului conform
contractului de leasing.
Asiguratorul și-a
îndeplinit obligațiile contractuale în raport de contractul de asigurare
încheiat cu SC I.T. SRL și nu există nici un temei pentru a aprecia că
asiguratorul ar fi obligat solidar cu SC I.T. SRL pentru plata sumelor pretinse
prin acțiune.
Împotriva acestei
soluții a promovat apel reclamanta care susține că instanța
a reținut greșit excepția lipsei calității procesuale
pasive, atâta timp cât a vinculat asigurarea la data de 29 septembrie 2004 în
favoarea sa și ca atare prin semnarea acestui act SC U. SA. a intrat în
raporturi comerciale cu societatea apelantă.
Se mai susține că
în mod greșit s-a reținut de instanță și faptul
că polița și-a încetat valabilitatea, deoarece la data de 28
aprilie 2005 a fost încheiată o altă poliță de asigurare
între pârâte pentru același obiect, autovehiculul proprietatea sa, ceea ce
impunea că SC U. SA. să-și îndeplinească obligațiile
contractuale în continuare.
De asemenea se mai
arată că au fost încălcate dispozițiile art. 2 C. com. care
prevede că „în obligațiile comerciale codebitorii sunt
ținuți solidaricește în afară de stipulație
contrarie”, iar în temeiul contractului de leasing și al contractului de
asigurare, ambele pârâte –intimate sunt obligate contractual.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 83
din 9 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea
soluției, instanța de control judiciar a reținut că
polița de asigurare la momentul producerii riscului își încetase
valabilitatea; că actul de asigurare este încheiat de intimată
și nu vizează apelanta, că față de contractul de
leasing, intimata SC U. SA. este un terț, obligațiile asumate prin
acest contract nevizând-o.
Or, în această
situație, nu se poate reține existența unei obligații
față de apelantă rezultând din contract și astfel,
existența calității procesuale a intimatei SC U. SA.
S-a înlăturat
susținerea apelantei că polița de asigurare a fost
vinculată în favoarea sa, motivat de faptul că această
poliță a fost reziliată, respectiv își încetase
valabilitatea la momentul producerii riscului și nici nu a fost
notificată în sensul dispozițiilor art. 1393 C. civ.
De asemenea s-au
înlăturat și susținerile potrivit cărora nu erau necesare
alte formalități întrucât prin contractul de leasing se asumase
obligația vinculării întrucât obligația statuată prin
contractul de leasing nu îi incumbă intimatei SC U. SA.
S-a avut în vedere faptul
că din acte nu rezultă o însușire a unei obligații de
către intimata SC U. SA. față de apelantă nerezultând
existența raportului obligațional respectiv a cesiunii.
Nici susținerile
apelantei cu privire la cunoașterea proprietarului autovehiculului și
a incidenței art. 42 C. com. nu au fost reținute deoarece asigurarea
s-a încheiat în baza actelor din care rezultă că autovehiculul este
înmatriculat pe numele intimatei SC I.T. SRL, iar în condițiile
contractului de asigurare, intimata nu este codebitor cu pârâta-intimată SC
I.T. SRL, dimpotrivă au obligații corelative reciproce care exclud
solidaritatea.
S-a avut în vedere că
din actele dosarului rezultă că pe parcursul derulării
raporturilor de asigurare au fost achitate despăgubiri că valoarea nu
a fost reîntregită.
Or, în aceste
circumstanțe, ale neîntregirii, reține instanța de apel nu se
poate reține o modificare unilaterală a contractului și nici o
altă valoare a despăgubirilor, întrucât raportat la criteriile
incluse în polița de asigurare, suma rezultată, inclusiv prin
aplicarea fracizei, se ridică la suma reținută de prima
instanță.
Cu petiția
înregistrată la data de 2 iunie 2008 reclamanta a declarat recurs, în
termen și legal timbrat, împotriva soluției instanței de apel,
criticile făcând referire la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și
9 C. proc. civ.
De asemenea se susține
că hotărârea instanței de apel încalcă prevederile art. 261
C. proc. civ. fiind lovită de nulitate absolută.
Astfel se susține
că în mod nelegal s-a reținut lipsa calității procesuale
pasive a intimatei SC U. SA., având în vedere că prin adresa din 29
septembrie 2004 aceasta s-a obligat să vinculeze asigurarea în favoarea
recurentei și nu doar a confirmat asigurarea.
Se critică și
modul de interpretare a dispozițiilor art. 42 C. com., având în vedere
că intimatele în baza contractului de leasing și al contractului de
asigurare ambele pârâte sunt obligate contractual față de
recurentă.
S-a omis faptul că s-a
dovedit pe deplin existența raportului comercial în trei:
locator-utilizator –asigurator cu drepturi și obligații pentru
fiecare parte, respectiv intimata SC U. SA. nu a vinculat noua poliță
de asigurare către locator, deși avea o obligație
contractuală în acest sens.
Instanța de apel nu s-a
pronunțat cu privire la reducerea nejustificată a despăgubirilor
achitate, prin aplicarea greșită a coeficientului de reducere
datorită faptului că autovehiculul ar fi fost subasigurat.
Recursul este nefondat.
Din analiza
conținutului hotărârii atacate, raportat la prevederile art. 261 C.
proc. civ., rezultă că aceasta conține toate elementele
prevăzute de lege, și nu există nici motiv de nulitate.
Examinând hotărârea
rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor de apel invocate, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de
judecată raportat la art. 274 C. proc. civ.
Cu privire la calitatea
procesuală pasivă a societății de asigurare, se reține
că în mod justificat s-a apreciat că locatorul nu putea avea
pretenții în baza contractului de asigurare întrucât nu a fost parte în
contract, nu a achitat rate de primă, polița nu a fost cesionată
în favoarea recurentei și nici nu s-a notificat cesiunea în
condițiile prevăzute de lege.
S-a făcut o
corectă interpretare și a dispozițiilor art. 42 C. com. având în
vedere că societatea de asigurare nu este codebitor cu
pârâta-intimată SC I.T. SRL.
Mai mult există
obligații corelative reciproce care exclud solidaritatea, având în vedere
că numai societatea de asigurare și-a asumat obligația de acordare
a despăgubirilor în cazul producerii riscului asigurat.
Cu privire la stabilirea
cuantumului despăgubirilor, se reține că recurenta a invocat
motive de netemeinicie, care nu fac obiectul acestei căi de atac având în
vedere dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Deși susține
că suma achitată nu este suficientă pentru acoperirea pagubei nu
a prezentat alte calcule, nivelul despăgubirilor fiind în acord cu
prevederile contractului de asigurare și al Legii nr. 136/1995.
De altfel s-a făcut
dovada achitării sumei de 28.514,32 lei cu titlu de despăgubiri
pentru recuperarea autovehiculului în cauză, cu extras de cont.
Față de cele
arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta N.L., împotriva deciziei nr. 83/2008 din 9 aprilie 2008, pronunțată
de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.