ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1966/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 28 februarie 2008, reclamanta SC H.R. SA a chemat în judecată

pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor solicitând obligarea acestuia la

emiterea ordinului de declasare din categoria monumentelor istorice a

imobilului situat în București, sect. 1 și la radierea din Lista monumentelor

istorice prin menționarea în această listă a ordinului de declasare.

În motivare, reclamanta a susținut

că imobilul în discuție, format din 18 construcții și teren, a cărui

proprietară este, a fost inclus prin Ordinul ministrului culturii și cultelor

nr. 2314/2004 în Lista Monumentelor Istorice, actualizată, la poziția nr. 1610

fiind menționat ca monument istoric, în grupa B și imobilul denumit „F.B.L.” de

la adresa sus menționată.

Reclamanta a mai arătat că a fost

informată că în ședința din 26 septembrie 2007 a Comisiei Naționale a

Monumentelor Istorice s-a propus trecerea din categoria monument istoric în

categoria ansamblu istoric a F.B.L. cu menținerea în componența acestuia a 4

construcții – Orzăria, Măltăria, Pavilionul Administrativ, Ateliere și magazii,

fațada dinspre str. F. Contestația pe care a formulat-o împotriva acestei hotărâri

a fost respinsă.

Reclamanta a arătat, în esență, că

măsura este nelegală, niciuna din cele 4 construcții incluse de pârât în

ansamblul istoric F.B.L. neîntrunind condiția acordării a cel puțin trei

calificative medii pentru fiecare din criteriile de clasare menționate în

Criteriul general pentru clasarea bunurilor culturale imobile în Lista

monumentelor istorice, aprobat prin Ordinul nr. 2013/2000.

Prin sentința civilă nr. 2837 din 27

octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, curtea a

reținut în esență, faptul că menținerea celor 4 construcții în categoria

monument istoric este legală, având în vedere dispozițiile Ordinului ministrului

culturii și cultelor nr. 2862/2003, privind aprobarea Normei Metodologice de

clasare și evidență a monumentelor istorice, ordin potrivit căruia, clasarea

unui imobil în grupa B a monumentelor istorice se face în situația în care i se

acordă cel puțin trei calificative medii la criteriile de clasare, acestea

fiind valoarea arhitecturală, artistică, urbanistică, valoarea

memorial-simbolistică și frecvența, raritatea și unicitatea imobilului.

A reținut instanța că din actele de

la dosar rezultă că, față de calificativele obținute de fiecare construcție în

parte, imobilul în ansamblu a obținut două calificative „mare” la criteriile

vechime și autenticitate, valoare arhitecturală artistică și urbanistică și

două calificative „medie” la criteriile frecvență, raritate și unicitate și

valoare memorial simbolistică, acordarea acestor calificative fiind justificată

de către Direcția Generală Patrimoniu Cultural Național – Direcția Monumente

Istorice și Arheologie din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor prin adresa

nr. 7700/MI din 11 ianuarie 2008, în care se precizează pentru fiecare

construcție și fiecare criteriu, considerentele care au stat la baza acordării

calificativelor.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat reclamanta

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

invocându-se greșita aplicare a legii , invocându-se atât aspecte de netemeinicie

cât și de nelegalitate.

Aspectele de netemeinicie țin de faptul

că la dosarul de fond nu a existat documentația legală care să stea la baza refuzului

nejustificat al autorității pârâte de declasare a imobilului și în al doilea

rând de faptul că instanța de fond a respins în mod nejustificat cererea de

efectuare în cauză a unei expertize judiciare efectuate ca neutilă cauzei.

Recurenta arată că în mod nelegal a fost

înlăturată expertiza efectuată de experți atestați și a fost luată în

considerare aprecierea din adresa nr. 770/MI din 11 ianuarie 2008 a Direcției

Generale a Patrimoniului Cultural Național – Direcția Monumente Istorice și

Arheologie.

Ca aspecte de nelegalitate se arată de

recurentă că instanța de fond a încălcat următoarele dispoziții legale art. 1

din Criteriul general pentru clasarea bunurilor culturale imobilele în lista

monumentelor istorice aprobat prin Ordinul nr. 3013/2000 pe motiv că a luat în

considerare calificative care nu au fost stabilite prin expertiză, art. 13 din

Legea nr. 554/2004 și a art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pe motiv că din cauza

lipsei de rol activ instanța nu a dispus să se depună la dosar toată

documentația întocmită în urma expertizei.

La dosar intimatul-pârât a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosarul

cauzei concluzii scrise care reprezintă în fapt un răspuns la întâmpinarea

formulată și a solicitat în baza art. 305 C. proc. civ. proba cu acte noi în

recurs, proba încuviințată și administrată de instanța de recurs filele 24-505

dosar.

În ședința publică din 20 aprilie 2010

pârâtul – intimat a depus la dosar copia Ordinului nr. 2298 din 13 iulie 2009

al Ministerului Culturii prin care s-a dispus declasarea parțială a imobilului F.B.L.

– fila 515 dosar.

Analizând recursul declarat în raport de

motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate Curtea îl apreciază ca

nefondat pentru următoarele considerente.

Motivele de netemeinicie invocate nu sunt

fondate.

Faptul că instanța de fond nu a

administrat toate actele solicitate de recurentă nu a probat lipsa de rol activ

în condițiile în care s-a făcut aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și s-au depus actele contestate ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a

cererii recurentei având ca obiect declasarea monumentului istoric F.B.L. - sector

6 București - fila 61 și filele 72-82 dosar fond.

Conform art. 305 C. proc. civ. în faza

soluționării recursului, recurenta-reclamantă a avut posibilitatea administrării

probei cu acte noi în recurs acte noi care nu infirmă temeinicia soluției

recurate.

În cele ce privește utilitatea

administrării probei cu expertiză judiciară solicitată de recurentă, aceasta în

mod corect a fost respinsă ca neutilă cauzei având în vedere obiectul cauzei

contestare/refuz pretins nejustificat de soluționare a cererii de declasare a

unui imobil. Aceasta în condițiile în care condițiile legale privind clasarea

imobilului ca monument se apreciază în funcție de elementele existente la data

de 19 decembrie 2007 și ulterior urmărindu-se a se verifica dacă sunt

îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a

cererii în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004

exprimat prin adresa nr. 6309 – MI din 25 octombrie 2007 – fila 61 dosar fond.

Iar în cauză expertiza solicitată de

recurenta-reclamantă în mod corect a fost respinsă ca neutilă cauzei deoarece

nu prin efectuarea expertizei se putea concluziona legalitatea sau nu a clasării

imobilului în litigiu ca monument istoric.

În ceea ce privește legalitatea sentinței

recurate soluția de respingere este legală în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod corect și legal s-a apreciat de

instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui

refuz nejustificat de soluționare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004, neexistând un exces de putere în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 prin emiterea

adresei nr. 6309/MI din 25 octombrie 2007.

În cauză menținerea celor 4 construcții

în categoria monument istoric este legală având în vedere dispozițiile

Ordinului nr. 2862/2003 privind aprobarea Normelor metodologice declasare și

evidență a monumentelor istorice, norme în vigoare la data clasării.

Potrivit acestui ordin și în raport de

criteriile de clasare față de calificativele obținute de fiecare construcție

tot imobilul a obținut două calificative „mare” la criteriile vechime și autenticitate,

valoare arhitecturală, artistice și urbanistice și două calificative „medie” la

criteriile frecvență raritate și unicitate.

Iar acordarea acestor calificative este

justificată prin adresa nr. 7700/MI din 11 ianuarie 2008 prin care recurentei i

s-a comunicat respingerea contestației împotriva Hotărârii din 26 septembrie 2007

a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice prin care pe fiecare construcție

au fost menționate considerentele care au stat la baza acordării certificatelor

și clasarea în grupa B ca monumente istorice.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în

baza art. 312alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat

menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC H.R.

SA București, împotriva sentinței civile nr. 2837 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.