ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8 mai 2006 pe rolul Curții de Apel București reclamanta P.R.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul M.C.C. și Patrimoniului Național, anularea parțială a ordinului de

clasare nr. 2314 din 8 iulie 2004 și anume dispozițiile cu privire la clasarea

imobilului situat în sector 1 și în consecință radierea imobilului din lista

monumentelor istorice clasate, cuprinse în Anexa 1, parte integrantă a

ordinului.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că actul administrativ atacat este nelegal, deoarece nu s-a

respectat procedura de clasare a unui imobil drept monument istoric, privind

comunicarea declanșării acesteia proprietarului imobilului.

Prin sentința civilă nr. 1524

din 5 iunie 2007, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamantă ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 908 din 6 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantă

împotriva sentinței sus menționate, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținând că nu s-a verificat îndeplinirea

criteriilor privind procedura de clasare.

În fond, după casare, Curtea

de Apel București, prin sentința nr. 3173 din 19 noiembrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.R., a anulat parțial Ordinul de clasare nr. 2314

din 8 iulie 2004 emis de pârât în ceea ce privește clasarea imobilului situat

în București, sector 1 și a anulat înscrierea acestui imobil din Lista

monumentelor istorice clasate cuprinse în anexa nr. 1.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut că reclamanta nu a cunoscut declanșarea procedurii de

clasare, ci i s-au adus la cunoștință doar obligațiile care îi revin în

calitate de proprietar asupra bunului imobil, clasat ca monument istoric.

S-a mai reținut că pârâtul nu

a respectat criteriile necesare pentru întocmirea dosarului de clasare, chiar

dacă se susține că este vorba despre o reactualizare.

A concluzionat Curtea că

Ordinul nr. 2314/2004 emis de M.C.C. și Patrimoniului Național este nelegal pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 14 din Normele Metodologice.

Împotriva sentinței nr. 3173

din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâtul M.C.C.

și Patrimoniului Național, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a arătat că sentința atacată este lipsită de temei legal,

pentru că instanța de fond a reținut greșit incidența art. 12 din Legea nr. 422/2001

și a celorlalte norme ce reglementează procedura de clasare, prin inducerea

unei confuzii asupra naturii juridice de ordin de clasare a actului contestat

și asupra nerespectării condițiilor de strictă interpretare și aplicare impuse

de textul legal menționat.

În opinia

recurentului-pârât, prin Ordinul M.C.C. nr. 2314/8 iulie 2007 2004 nu se repune în discuție temeinicia și legalitatea operațiunii de clasare efectuate sub imperiul

legii anterioare, scopul lui fiind acela al actualizării listei imobilelor ce fac

obiectul clasării după intrarea în vigoare a Legii nr. 422/2001, în acord cu prevederile

art. 3, 7, 21, 28 și 60 alin. (1) din noul act normativ.

Examinând cauza prin prisma

acestor critici și a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a invocat

nelegalitatea ordinului nr. 2314/2004, publicat în M. Of. nr. 646 din 16 iulie

2004, prin care ministerul emitent a aprobat Lista monumentelor istorice,

actualizată și a Listei monumentelor istorice dispărute, în ceea ce privește

clasarea imobilului situat în București, sector 1, pentru nerespectarea

procedurii prevăzute pentru operațiunea de clasare de art. 11 și următoarele

din Legea nr. 422/2001 și de Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.C.C. nr.

2682 din 13 iunie 2003.

Incidența în cauză a

prevederilor legale menționate nu mai poate fi repusă în discuție, fiind

stabilită, cu putere de lucru judecat, prin Decizia nr. 908 din 6 martie 2008

prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a casat sentința pronunțată în primul ciclu procesual

și a trimis cauza spre rejudecare la curtea de apel, tocmai pentru a fi supusă verificării,

în primul grad de jurisdicție, respectarea criteriilor și a procedurii de clasare

a imobilelor ca monumente istorice.

Potrivit art. 15 alin. (1) C.

proc. civ., „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Or, privind prin prisma condițiilor

impuse procedurii de clasare prin prevederile legale mai sus enunțate, instanța

de fond a reținut corect nerespectarea criteriilor și a etapelor procedurale

obligatorii pentru întocmirea dosarului de clasare, intimatei-reclamante

fiindu-i adusă astfel o vătămare în exercitarea prerogativelor dreptului de

proprietate asupra imobilului.

Înalta Curte constată astfel

că motivul de nelegalitate invocat în recurs este nefondat și cum alte motive

de ordine publică, susceptibile de a fi ridicate din oficiu conform art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., nu au fost identificate, urmează să respingă recursul și să

mențină sentința atacată, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., recurentul-pârât, căzut în pretenții, va fi obligat la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 3.000 lei, constând în onorariul de avocat achitat de

intimata-reclamantă conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.C.C. și Patrimoniului Național împotriva sentinței nr. 3173 din 19 noiembrie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la 3.000

lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă P.R.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2009.