ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.M. a chemat

în judecată pârâtul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul

Justiției), solicitând obligarea pârâtului ca, prin Direcția

Cetățenie, să examineze și să avizeze cererea

referitoare la redobândirea cetățeniei române, într-un termen

rezonabil, scurt.

Motivându-și

cererea, reclamantul a arătat că a depus cererea pentru redobândirea

cetățeniei române în luna noiembrie 2002, precum și mai multe

cereri ulterioare, fără a primi vreun răspuns, după care,

în 2009, a formulat o cerere prealabilă.

Prin

sentința civilă nr. 3417 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea reclamantului S.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești,

obligând pârâtul să analizeze și să soluționeze cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei într-un termen scurt,

rezonabil.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție ,instanța fondului a reținut

că reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române

încă din anul 2003, perioada de 6 ani scursă de la înregistrarea

cererii până la introducerea acțiunii, neputând fi apreciată ca

fiind rezonabilă.

In cuprinsul

sentinței pronunțate, nu au fost reținute apărările

pârâtului potrivit cărora, la 28 august 2009, Comisia pentru

Cetățenie a dispus completarea dosarului reclamantului, prin

depunerea a două declarații autentificate.

S-a apreciat

că pârâtul este în culpă pentru neanalizarea dosarului o

perioadă îndelungată de timp, precum și pentru faptul că nu

i-a solicitat reclamantului, într-un termen rezonabil, completarea dosarului.

Totodată

,instanța fondului a mai reținut că pârâtul nu a răspuns

unei solicitări a reclamantului, de a i se soluționa cererea, din

anul 2009.

Împotriva

sentinței civile nr. 3417 din 21 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în dosarul nr. 5111/2/2009, în termen legal a formulat recurs

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

respingerea acțiunii, ca nefondată.

Recurentul a

susținut în esență că, în mod greșit prima

instanță a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului

privind soluționarea cererii de dobândire a cetățeniei române

într-un termen scurt, rezonabil, în condițiile în care, la data

soluționării cauzei, s-a făcut dovada că cererea acestuia a

fost examinată de Comisie, constatându-se că aceasta nu este

însoțită de toate actele necesare și s-a solicitat completarea

dosarului, stabilindu-se și termen pentru aceasta.

Consideră

recurentul că instanța de fond a făcut o aplicare

greșită a dispozițiilor legale în vigoare aplicabile și a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât

cererile având ca obiect cetățenia română se

soluționează potrivit procedurii stabilite de actul normativ special,

respectiv Legea nr. 21/1991, nefiind aplicabile termenele prevăzute de

alte acte normative, iar Legea cetățeniei române se completează cu

dispozițiile Legii nr. 554/2004 numai în ceea ce privește contestarea

soluției pronunțate de Comisie, iar noțiunea de termen

rezonabil, nu poate fi incidentă în cauză, având în vedere că

cererea reclamantului nu a fost soluționată din lipsa de

diligență a reclamantului.

Totodată,

recurentul a susținut că în conformitate cu dispozițiile art. II

din O.U.G. nr. 36/2009, cererea intimatului urmează a fi soluționată

conform noii proceduri iar prin adresa nr. 16545/DC din 2 octombrie 2009 i s-a

adus la cunoștință petentului, necesitatea completării

dosarului, astfel că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004, nu se poate susține că în cauză,

exista un refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Analizând

recursul formulat, prin prisma motivului de recurs invocat și în raport cu

dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod corect

prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului

privind obligarea pârâtului la soluționarea cererii sale de redobândire a

cetățeniei române într-un termen rezonabil, este întemeiată.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007,

statuează că „orice persoană care să consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,

de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Așa cum,

în mod corect a reținut și instanța de fond, intimatul-reclamant

s-a adresat recurentului-pârât cu o cerere de redobândire a

cetățeniei române încă din anul 2003, cerere care nu a fost

soluționată nici până la data promovării acțiunii în justiție.

Apărarea

autorității intimate, reiterată prin motivele de recurs, în

sensul că dosarul reclamantului urma a fi completat cu două

declarații autentificate la notar, astfel cum s-a menționat de

către Comisia de cetățenie în ședința din data de 28

august 2009, nu poate fi primită întrucât, astfel cum a reținut în

mod corect și instanța de fond, în baza probatoriului administrat în

cauză, declarațiile solicitate au fost date de reclamant încă

din anul 2008, deci anterior promovării acțiunii sale, și

fără a-i răspunde acestuia la solicitarea din luna ianuarie

2009.

Poziția

autorității pârâte este evident una de natură a aduce

reclamantului o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu

atât mai mult cu cât demersurile sale pornite încă din anul 2003, au

rămas fără rezolvare chiar și la momentul judecării

prezentului recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra

cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să

facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea. păstrarea, pierderea, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui atestat de cetățenie.

Cum nici

legiuitorul național și nici Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (art. 6) nu explicitează noțiunea de termen

rezonabil, revine judecătorului sarcina de a aprecia în funcție de

circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra

caracterului rezonabil al termenului în care se soluționează cererea

de redobândire a cetățeniei române.

Or, în

speță, judecătorul fondului s-a conformat jurisprudenței

C.E.D.O. în aprecierea termenului rezonabil raportându-se la

circumstanțele concrete ale cazului, reținând ca fiind

întemeiată, cererea reclamantului formulată în temeiul

dispozițiilor art. 1, art. 10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004

și art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei.

Astfel fiind,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței civile nr. 3417 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 mai 2010.