ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 692/2010

HOTĂRÂRE
10.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 692/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2807 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, având ca obiect obligarea pârâtului la

soluționarea cererii reclamantului de dobândire a cetățeniei

române.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, în esență,

faptul că reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române

în anul 2003 dar că cererea sa, până în prezent, nu a fost

soluționată, astfel încât, instanța a concluzionat că

pârâtul nu s-a conformat termenului rezonabil despre care face vorbire art. 10

din Convenția Europeană asupra Cetățeniei.

Apărările

pârâtului formulate prin întâmpinare, în sensul că cererea reclamantului

nu a fost soluționată dată fiind lipsa de la dosarul de

cetățenie a unor acte, au fost respinse, Curtea apreciind că

pârâtul nu face altceva decât să își invoce propria culpă,

pretinzând depunerea unor acte al căror termen de valabilitate a expirat

tocmai datorită atitudinii culpabile a autorității publice.

Instanța a reținut că, de altfel, reclamantul nici nu a fost

înștiințat despre necesitatea depunerii acestor acte, decât după

momentul sesizării instanței, respectiv la data de 19 iunie 2009 -

data emiterii adresei de înștiințare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și arătând că

procedura specială necesară a fi parcursă pentru

soluționarea unei cereri având ca obiect cetățenia română

nu permite încadrarea într-un anumit termen.

Astfel, în procedura de

acordare a cetățeniei române, stabilită de Legea nr. 21/1991,

cap. 3, art. 14 sunt implicate, în afara Comisiei pentru cetățenie

din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești și alte instituții ale statului de la care

se solicită informații cu privire la împlinirea condițiilor

prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e) și de art. 10

1

din lege.

Totodată, potrivit

art. 157 din Regulamentul de organizare și funcționare a Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești „Vor

fi înaintate Comisiei, spre examinare, dosarele complete, în ordine

cronologică, dosarele incomplete înregistrate anterior urmând a fi supuse

examinării Comisiei de îndată, după primirea documentelor

necesare”.

În acest sens,

instanța a ignorat faptul că cererea nu a putut fi

soluționată din culpa reclamantului, care nu a depus la dosar actele

necesare prevăzute de lege și, în consecință,

soluționarea respectivei cereri nu poate fi calificată ca un refuz

nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Alăturat

recursului, la termenul din 10 februarie 2010, a fost depus la dosar avizul

negativ acordat de Comisia pentru cetățenie în ședința din

2 februarie 2010, când, din examinarea actelor existente la dosar și a

verificărilor pe care Direcția Cetățeniei le efectuează

cu privire la fiecare cerere de acordare/redobândire a cetățeniei

române, s-a constatat că petentul nu îndeplinește condițiile

prevăzute art. 8 lit. b) și c) din Legea nr. 21/1991 – condiții

referitoare la loialitatea față de statul român și

inexistența unor infracțiuni sau comportări ce îl fac nedemn de

a fi cetățean român.

În raport de avizul

negativ depus de recurent la dosar Înalta Curte constată că acțiunea

reclamantului – intimat a rămas fără obiect, iar în baza art. 312

alin. (1) și (3), cu referire la art. 112 C. proc. civ. urmează a fi

admis dispunându-se modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

acțiunii ca rămasă fără obiect.

Admite recursul declarat de Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești

împotriva sentinței civile nr. 2807 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără

obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 687/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 1690 din 17 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată
ÎCCJ 2010-05-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățeneș
ÎCCJ 2010-02-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta R.S. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției – C.C., obligarea acestuia la examinarea cererii depuse cu
ÎCCJ 2010-03-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 aprilie 2009 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministe
ÎCCJ 2010-02-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 899/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2731 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată d
Sursă