ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3696/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Prin cererea înregistrată sub nr.

22845/215/2008 la Judecătoria Craiova, reclamanții H.E., H.D. și M.V. au chemat

în judecată pe pârâții Primăria Valea Stanciului prin Primar, Consiliul Local

Valea Stanciului și au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care

să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5,58 ha teren, situată în comuna Valea Stanciului, județ Dolj.

Ulterior, reclamanții au modificat cadrul

procesual prin renunțarea la judecată față de pârâții Primăria Valea Stanciului

prin Primar, Consiliul Local Valea Stanciului și au chemat în judecată pe

pârâta B.I.

Prin sentința civilă nr. 3895/2009,

Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei

Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, imobiliară prin

care se urmărește valorificarea unui drept de creanță, situație în care

competența soluționării unei astfel de cereri revine instanței de la domiciliul

pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ.

În urma investirii prin declinare a

competenței, la termenul din 14 mai 2009 s-a invocat din oficiu excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara.

Dând eficiență dispozițiilor art. 137 C.

proc. civ., cu privire la excepția invocată, s-au reținut următoarele probleme:

Cererea reclamanților s-a apreciat că are

natura juridică a unei acțiuni personale imobiliare privitoare la un bun imobil,

în raport de care competența se soluționează în raport de dispozițiile art. 5 C.

proc. civ.

În cauzele privind bunuri, competența

teritorială are caracter relativ cu excepția situațiilor prevăzute de art. 13-16

C. proc. civ., iar în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul

are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente dar, după ce a

făcut alegerea nu poate reveni asupra acestui aspect, iar instanța nu are

posibilitatea să dispună din oficiu declinarea competenței.

Dacă cererea este îndreptată împotriva mai

multor pârâți, competența teritorială aparține oricăreia dintre instanțele de

domiciliu ale pârâților, dar competența teritorială continuă să fie

reglementată de norme cu caracter dispozitiv și, o dată investită instanța de

la domiciliul unuia dintre pârâți, acea instanță rămâne competentă să

soluționeze litigiul.

Modificarea ulterioară a cadrului procesual

și chemarea în judecată a altui pârât, după ce s-a renunțat la judecată față de

pârâții chemați în judecată inițial, nu are nicio influență asupra competenței,

care în raport de natura cererii deduse judecății continuă să aibă caracter

relativ și nu absolut.

Astfel, în speță, a fost sesizată Judecătoria

Craiova ca instanță în circumscripția căreia își aflau sediile pârâții Primăria

Valea Stanciului prin Primar și Consiliul Local Valea Stanciului, situație în

care, potrivit art. 5 C. proc. civ. și a dispozițiilor privind competența

teritorială alternativă, chiar dacă reclamanții au renunțat la judecată față de

acești pârâți competentă rămâne instanța inițial sesizată, adică Judecătoria

Craiova.

Primind dosarul spre soluționare Judecătoria

Timișoara, prin sentința civilă nr. 7476 din 14 mai 2009, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru a-l soluționa.

Examinând cauza dedusă judecății sale, Înalta

Curte constată cele ce succed:

Instanța de judecată, Judecătoria Craiova a

fost investită cu soluționarea unei cereri ce are natura judiciară a unei acțiuni

personale imobiliare, privind un imobil compus dintr-o casă și teren în

suprafață de 1100 mp, situat în comuna Valea Stanciului, județ Dolj.

La termenul de judecată din 16 decembrie 2008,

reclamantele și-au modificat acțiunea, înțelegând să renunțe la judecată față

de pârâții inițiali, care își aveau domiciliul pe raza teritorială a acestei

instanțe și au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B.I.,

cu domiciliu în Timișoara, județul Timiș.

În cazurile ce vizează bunuri imobiliare

competența teritorială are caracter relativ, exceptând cazurile prevăzute de

art. 13 -16 C. proc. civ. (cu privire la bunuri, moștenire, în materie de

societăți și în cazurile reorganizării judiciare și a falimentului).

În toate cazurile privind competența

teritorială alternativă, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe

instanțe care sunt deopotrivă competente.

Cu toate acestea, în situația în care a optat,

făcând alegerea instanței, nu mai are posibilitatea să revină asupra acestei alegeri

și în același timp, instanța nu poate să dispună din oficiu declinarea

competenței.

Este bine cunoscut că, atunci când o cerere

este formulată împotriva mai multor pârâți, competența teritorială revine

oricăreia dintre instanțele de domiciliu ale pârâților, dar competența

teritorială continuă să fie reglementată de norme cu caracter dispozitiv, în

sensul că instanța de domiciliu a unuia dintre pârâți, odată investită rămâne

permanent competentă să soluționeze cauza.

Chiar dacă ulterior s-a modificat cadrul

procesual prin renunțarea la judecată față de un pârât și a fost chemat în

judecată un alt pârât, acest lucru nu poate influența asupra competenței, care

în raport de natura cererii deduse acestei judecății continuă să aibă caracter

relativ și nu absolut.

Așa cum corect a reținut Judecătoria

Timișoara, în cauza de față a fost sesizată inițial instanța în circumscripția

căreia se aflau sediile pârâților, respectiv Judecătoria Craiova, astfel că

potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se adresează la instanța domiciliului

pârâtului.

Având în vedere dispozițiile acestui text, cât

și normele privind competența teritorială alternativă, rămâne competentă să

judece cauza, instanța investită inițial, cea de la domiciliul foștilor pârâți,

chiar dacă reclamanții au renunțat la judecată față de ei și au chemat în

judecată un alt pârât cu domiciliul în circumscripția altei instanțe.

Față de aceste considerente, constatând că

între Judecătoria Craiova și Judecătoria Timișoara s-a ivit un conflict negativ

de competență, în sensul reglementat de art. 20 pct. 2 raportat la art. 22

alin. (3) C. proc. civ., instanța supremă va stabili în favoarea Judecătoriei

Craiova competența soluționării litigiului de față

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 14

iunie 2010.