ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2545/2018

Ședința publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 15635 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârât, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București competența soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C..

Instanța a reținut că reclamanții au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, teren agricol, situat în extravilanul localității Masloc, înscris în CF nr. x Masloc, nr. cadastral x, tarla x, în suprafață de 2,90 hectare ca efect al legii, art. 35 C. proc. civ., raportat la art. 1733 C. civ., ca proprietari în CF nr. x.

Deoarece reclamanții invocă existența promisiunii de vânzare-cumpărare și solicită intabularea dreptului de proprietate al acestora asupra terenului în discuție, instanța a constatat că, în speță, devin incidente dispozițiile art. 1669 alin. (1) C. civ.:

"Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite."

La data de 12 septembrie 2013, prin decizia nr. 8/2013 dată în recursul în interesul legii privind caracterul acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil și stabilirea competenței teritoriale în judecarea acestei acțiuni, a fost admis recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, iar competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condițiile art. 5, 7 și respectiv 10 pct. l din C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii.

Competența teritorială de soluționare a unei asemenea cereri, având caracterul unei acțiuni personale imobiliare, este instanța de la domiciliul pârâtului. Această competență nu este afectată de faptul că interpretarea mai sus enunțată viza vechiul C. proc. civ., întrucât dispozițiile art. 5 din vechiul cod au fost preluate și se regăsesc în art. 107 din noul C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4321 din 11 aprilie 2018, Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Instanța a reținut că, potrivit art. 117 din C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. Având în vedere faptul că reclamantul urmărește valorificarea unui drept real, în cauză devin incidente dispozițiile art. 117 C. proc. civ. și, prin urmare, competența de soluționare revine Judecătoriei Timișoara. Totodată și prevederile art. 125 C. proc. civ. trimit implicit și la art. 117 din același cod în privința regulilor aplicabile pentru determinarea competenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătorie Timișoara, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017, reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, teren agricol, situat în extravilanul localității Masloc, înscris în CF nr. x Masloc, nr. cadastral x, tarla x, în suprafața de 2,90 hectare.

Pentru unele categorii de acțiuni, legea stabilește competența teritorială în favoarea unei anumite instanțe, fără a exista posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul să fie soluționat de altă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 din noul C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Un caz de competență teritorială exclusivă este cel reglementat de dispozițiile art. 117 alin. (1) din noul C. proc. civ., potrivit cărora, în cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Regula înscrisă în prevederea legală mai sus enunțată este justificată de împrejurarea că instanța locului situării imobilului poate asigura o judecată în mai bune condiții, în ceea ce privește probele ce urmează a fi administrate, cheltuielile necesare administrării acestor probe fiind mai mici.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanții au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în extravilanul localității Masloc, județul Timiș, nu poate fi reținută incidența în cauză a deciziei nr. 8/2013 dată în recursul în interesul legii privind caracterul acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil și stabilirea competenței teritoriale în judecarea acestei acțiuni.

În speță, fiind în prezența unei acțiuni reale imobiliare, competența teritorială se stabilește potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2018.