ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 05 noiembrie 2008, sub numărul 4198/2/2008, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petentul T.C. împotriva rezoluției nr. 972/P/2007 din 16 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere trimisă de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. În motivarea plângerii, se susține că rezoluția de netrimitere în judecată este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit se reține că nu ar exista date sau indicii că intimații au săvârșit infracțiunile reclamate în plângerea penală, respectiv infracțiunile prev. de art. 246, art. 249 și art. 289 C. pen.

Instanța a dispus atașarea dosarului constituit la nivelul organelor de urmărire penală. Luând în examinare rezoluția procurorului de netrimitere în judecată, pe baza criticilor petentului, Înalta Curte constată că plângerea este formulată în termen, dar este nefondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare: În ceea ce privește termenul de formulare a plângerii, se poate observa că rezoluția procurorului ierarhic superior, dată în soluționarea plângerii împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, a fost comunicată petentului la data de 17 iunie 2008 (data ștampilei oficiului poștal), iar plângerea petentului împotriva rezoluției a fost înaintată prin poștă către Curtea de Apel București la data de 07 iulie 2008, ceea ce înseamnă că plângerea a fost formulată în termenul de 20 zile prev. de art. 2781 alin. (1) C. proc.

pen. Pe fond, este de constatat că rezoluția de netrimitere în judecată îndeplinește cerințele de legalitate și temeinicie, întrucât intimații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249 și art. 289 C. pen. Se constată că petentul a criticat modul de soluționare a cauzei nr. 2643/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria lași de către intimatul procuror C.P., care a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul V.M., pentru infracțiunea prev. de art. 196 C. pen., soluția fiind confirmată de intimatul procuror D.T., ca procuror ierarhic superior, prin rezoluția nr. 2547/ll/2/2004 din 23 august 2004. Actele de urmărire penală îndeplinite de cei doi intimați nu constituie acte de exercițiu abuziv al funcției și de măsluire a adevărului, astfel că în mod justificat, procurorul de caz, prin rezoluția criticată, a dispus neînceperea umrăririi penale față de intimați.

Se poate constata, de asemenea, că actele reclamate ca fiind nelegale de petent, au constituit obiectul controlului judiciar exercitat de instanță, care, prin hotărârea pronunțată, a reținut că soluțiile adoptate de aceștia în rezolvarea dosarului nr. 2643/P/2004 sunt legale și temeinice. Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea petentului ca nefondată. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.C. împotriva rezoluției nr. 972/P/2007din 16 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 decembrie 2008.