ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
plângerii de față;
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 05 noiembrie 2008, sub
numărul 4198/2/2008, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție plângerea formulată de petentul T.C. împotriva rezoluției nr. 972/P/2007
din 16 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, plângere trimisă de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și familie.
În
motivarea plângerii, se susține că rezoluția de netrimitere în judecată este
netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit se reține că nu ar exista date
sau indicii că intimații au săvârșit infracțiunile reclamate în plângerea
penală, respectiv infracțiunile
prev. de
art. 246, art. 249 și art. 289 C. pen.
Instanța
a dispus atașarea dosarului constituit la nivelul organelor de urmărire penală.
Luând
în examinare rezoluția procurorului de netrimitere în judecată, pe baza
criticilor petentului, Înalta Curte constată că plângerea este formulată în
termen, dar este nefondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea
ce privește termenul de formulare a plângerii, se poate
observa că rezoluția procurorului ierarhic superior, dată în
soluționarea
plângerii împotriva rezoluției de netrimitere în judecată,
a fost comunicată petentului la data de 17 iunie 2008 (data ștampilei oficiului
poștal), iar plângerea petentului împotriva rezoluției a fost înaintată prin
poștă către Curtea de Apel București la data de 07 iulie 2008, ceea ce înseamnă
că plângerea a fost formulată în termenul de 20 zile
prev.
de
art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Pe fond, este de constatat că rezoluția de
netrimitere în judecată
îndeplinește cerințele de legalitate și
temeinicie, întrucât intimații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor
prev.
de
art. 246, art. 249 și art. 289 C. pen.
Se
constată că petentul a criticat modul de soluționare a cauzei nr. 2643/P/2004 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria lași de către
intimatul procuror C.P., care a dispus neînceperea urmăririi
penale
față de făptuitorul V.M., pentru infracțiunea
prev. de
art. 196 C. pen., soluția fiind confirmată de intimatul procuror D.T.,
ca procuror ierarhic superior, prin rezoluția nr. 2547/ll/2/2004 din 23 august 2004.
Actele
de urmărire penală îndeplinite de cei doi intimați nu constituie acte de
exercițiu abuziv al funcției și de măsluire a adevărului, astfel că în mod
justificat, procurorul de caz, prin rezoluția criticată, a dispus neînceperea
umrăririi penale față de intimați.
Se
poate constata, de asemenea, că actele reclamate ca fiind nelegale de petent,
au constituit obiectul controlului judiciar exercitat de instanță, care, prin
hotărârea pronunțată, a reținut că soluțiile adoptate de aceștia în rezolvarea
dosarului nr. 2643/P/2004 sunt legale și temeinice.
Pentru considerentele de mai sus, în
baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge
plângerea petentului ca nefondată.
Văzând și
disp. art. 192
alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul T.C. împotriva rezoluției nr. 972/P/2007din 16
aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul să plătească suma
de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 9 decembrie 2008.