ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3460/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 ianuarie 2003, reclamantul J,I. a solicitat anularea hotărârii nr. 289

din 7 ianuarie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Alba, prin care i s-a

recunoscut doar 3 ani, 2 luni și 22 zile, ca perioadă de refugiu și emiterea

unei alte hotărâri, prin care să i se recunoască perioada de refugiu cuprinsă

între intervalul 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 61 din 12 martie 2003, a admis acțiunea și a anulat

hotărârea nr. 289 din 7 ianuarie 2003 emisă de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta să

recunoască calitatea reclamantului, de beneficiar al prevederilor O.G. nr.

105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, pentru întreg

intervalul cuprins între septembrie 1940 – 6 martie 1945, precum și acordarea

drepturilor ce se cuvin reclamantului pentru intervalul menționat.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a reținut că din actele depuse de reclamant și din depozițiile depuse de

martorii J.G. și B.P., rezultă că reclamantul a fost refugiat din Basarabia. în

Brad, sat Gura Barza în septembrie 1940, astfel că reclamantul este îndrituit

să beneficieze de acest statut. pentru întreg intervalul cuprins de la 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, s-a

arătat, în esență, că instanța de fond, în mod greșit, a anulat hotărârea nr.

289/2003 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, prin luarea în

considerare a declarațiilor martorilor J.G. și B.P.

S-a mai susținut că potrivit cărții

de muncă, reclamantul nu face dovada persecuției, din motive etnice, în

perioada septembrie 1940 – 14 decembrie 1941.

Examinând cauza în raport cu

motivele de casare invocate, probele administrate și dispozițiile legale

incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

La lit. c) a acestui articol

invocat, se prevede că beneficiază de dispozițiile ordonanței, persoana

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Din probele dosarului rezultă că

reclamantul J.I. a fost refugiat din Basarabia în septembrie 1940, deoarece cu

adeverința nr. 1574 din 7 octombrie 2003 eliberată de Grupul Școlar Gh. Lazăr

din Baia Mare, face dovada că în anul școlar 1940 - 1941 a fost elev al Școlii

de Conductori Tehnici Minieri și Chimico-Metalurgici, adeverință care se

coroborează cu cele două declarații de martori, care susțin că reclamantul a

fost refugiat din Basarabia, în luna septembrie 1940.

Astfel că instanța de fond a reținut

corect că reclamantul a fost refugiat din Basarabia, în perioada 6 septembrie –

6 martie 1945, urmând să beneficieze de toate drepturile conferite de lege,

pentru acest interval.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312

C. proc. civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr.61 din 12 martie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 octombrie 2003.