ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2005

HOTĂRÂRE
10.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată sub nr. 2506 din 9 februarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul H.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12710 din 25 noiembrie 2003, emisă de

pârâtă și recunoașterea statutului de refugiat, pentru perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 654 din 18

mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul H.I., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 12710 din 25

noiembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând

cu data de 1 decembrie 2003.

În motivarea soluției s-a

reținut că, în luna martie 1940, reclamantul împreună cu familia sa, s-a

refugiat din satul Bologa, județul Cluj, în comuna Săcuieu, județul Cluj,

pentru a evita persecuțiile etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că aceasta

este lipsită de temei legal și s-a pronunțat în lipsa documentelor cerute de lege,

care să facă dovada persecuției etnice suferită de reclamant.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate, precum și potrivit art. 304

1

constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în

continuare.

Conform prevederilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate”.

Prin art. 6 din ordonanță

s-a stabilit că: „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1, se face de către

persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele competente,

iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege”.

În cauză se reține că,

reclamantul nu a depus nici un act oficial eliberat de organul competent,

pentru a dovedi susținerile sale; nu s-a depus nici un înscris din care să

rezulte unde era domiciliat reclamantul, la data plecării în refugiu și nici

vreo dovadă a luării sale în evidență pe timpul refugiului. Declarațiile

martorilor P.M. și G.I. sunt depuse în variante contradictorii, fără ca să

rezulte din aceste declarații, că martorii au fost și ei persoane strămutate,

îndreptățite la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Față de cele de mai sus, era

necesar să se dispună completarea materialului probator, pentru a se stabili

dacă acțiunea formulată este întemeiată.

Omițând să procedeze în

sensul arătat, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Ei vor putea ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 7 din O.G. nr. 105/1999, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990

și art. 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 654 din 18 mai 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 august 2005, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 162
ÎCCJ 2006-04-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 18 iulie 2005, reclamantul B.D.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 16253 din 23 februarie 2005, em
ÎCCJ 2005-11-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5322/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii
ÎCCJ 2005-03-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 martie 2004, reclamanta T.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotă
ÎCCJ 2005-01-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 8942 di
Sursă