ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

martie 2005, reclamantul R.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 1564 din 11 martie 2005, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 108 din 22

aprilie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului,

drepturile solicitate pentru perioada 15 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel. instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la 2 iulie 1943, în localitatea Huș,

din care, în luna aprilie 1944, a fost evacuat, împreună cu familia, în orașul

Turda, unde părinții săi „au primit locuință și serviciu, în calitate de

refugiați români”. A mai reținut instanța că, anterior acestei perioade,

familia reclamantului se refugiase în anul 1940, din Basarabia, în orașul Huș,

urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă după ocuparea Basarabiei,

de către trupele sovietice.

A concluzionat instanța, că în

condițiile în care reclamantul s-a născut în timpul refugiului, motivat etnic,

al familiei sale, în mod legal beneficiază de aceleași drepturi, ca și părinții

săi.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Criticând hotărârea atacată, aceasta

a susținut contradictorialitatea probelor administrate în cauză. Astfel, în

timp ce din hotărârea nr. 11961 din 29 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană

de Pensii Hunedoara, pentru R.V., fratele intimatului, rezultă că familia lor

s-a refugiat în septembrie 1940, din Basarabia, în orașul Huș, județul Vaslui,

declarațiile martorilor din această cauză - frații intimatului - susțin că

refugiul din motive etnice al familiei s-a produs în aprilie 1944, din

localitatea Huș, în orașul Turda.

În concluzie, susține recurenta,

intimatul nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, deoarece, în

varianta primei perioade de refugiu nu era născut, s-a născut, ulterior, în

orașul Huș, iar în a doua variantă nu se poate susține existența persecuției

etnice, deoarece ambele localități, Huș și Turda, se aflau în teritoriul

administrat de Statul Român.

Recursul este fondat, în sensul și

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România începând cu

6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.

În speță, recurentul însuși, în

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, susține că familia sa a

fost evacuată în anul 1944, „ca urmare a apropierii frontului din răsărit, spre

granița Moldovei”, afirmație susținută și de frații acestuia, în declarația

autentificată depusă în dosarul de fond.

Pe cale de consecință, Curtea

constată că nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 189/2000, motiv pentru care

va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința atacată și va respinge

acțiunea formulată de reclamantul R.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 108 din 22 aprilie

2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantului R.E.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2006.