ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4378/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 iunie 2006, reclamanta R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, să se dispună anularea hotărârii nr. 1775 din 12 mai 2006, iar pârâta să fie obligată să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde dreptul prevăzut de O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de lege, deși a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi, ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice după ocuparea Ardealului de Nord în anul 1940 și că, astfel, a suportat aceleași privațiuni ca și familia sa.

Prin sentința civilă nr. 124 din 7 iulie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei R.C., a anulat hotărârea nr. 1775 din 12 mai 2006, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 18 septembrie 1943 - 6 martie 1945. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara. În cuprinsul recursului declarat este criticată soluția instanței de fond, concluzionându-se că intimata-reclamantă R.C. nu îndeplinește condițiile legale pentru a i-se recunoaște calitatea de persoană refugiată a i-se acorda drepturile corespunzătoare, deoarece la data refugierii mamei sale nu era născută și nici măcar concepută, iar nașterea s-a produs într-o localitate aflată sub autoritatea Statului român, neputând fi vorba de exercitarea unor persecuții pe criterii etnice. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a născut la data de 18 septembrie 1943, în timp ce părinții săi se refugiaseră datorită persecuțiilor din motive etnice, în localitatea Ghiulberg, rămasă sub administrație românească, după ocuparea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. Instanța nu poate avea în vedere motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a i se recunoaște calitatea de persoană refugiată, întrucât s-a născut ulterior datei refugierii părinților săi.

Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și persoanele care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la cere mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Nici motivul potrivit căruia faptul că localitatea în care s-a refugiat familia reclamantei, se află sub administrație românească, ar exclude-o pe cea în cauză de la beneficiul drepturilor prevăzute de lege, nu este întemeiat.

Această concluzie se desprinde din analiza textelor legale aplicabile care nu cuprind vreo condiționare în privința situării localității în care s-a efectuat refugierea. Rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 124 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2006.