ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2005

HOTĂRÂRE
24.02.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1243 din 11

februarie 2004, cu consecința obligării pârâtei de a emite o nouă hotărâre prin

care să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta

a arătat că prin hotărârea a cărei anulare o solicită, pârâta nu a luat în

considerare faptul că este născută în localitatea de refugiu a părinților și că,

prin urmare, trebuie să dobândească aceleași drepturi, ca și refugiații.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 64 din 31

martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea

hotărârii nr. 1243, emisă de pârâtă, la 11 februarie 2004.

Totodată, a obligat pârâta

să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea reclamantei, de

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile

cuvenite în temeiul acelorași prevederi legale, pentru perioada 17 iulie 1943 -

6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că pârâta nu contestă că reclamanta s-a născut în perioada

de refugiu a părinților săi, suferind împreună cu aceștia, efectele

strămutării, astfel că este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Hunedoara care a susținut, în esență, că reclamanta nu s-a aflat în nici

o situație din cele prevăzute de art. 1 și că nu a mai făcut nici o dovadă că

după data nașterii ar mai fi fost persecutată pe motive etnice, în sensul O.G. nr.

105/1999.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal,

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut cu aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.

Împrejurarea că reclamanta

nu era născută la data refugiului părinților săi și că aceasta nu a mai făcut

nici o dovadă că după data nașterii sale ar mai fi fost persecutată pe motive

etnice, în sensul O.G. nr. 105/1999, nu are relevanță, atâta vreme, cât

refugierea părinților a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal, cu

tot ceea ce implică acesta.

De precizat că, potrivit art.

7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la

concepție, dacă se naște viu.

Perioada de concepție legală

a copilului are, însă, relevantă numai la stabilirea filiației, și nu la

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, soluția

instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 64 din 31

martie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-24
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, astfel că beneficiază de toate drepturile pe care leg
ÎCCJ 2005-04-06
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2286/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 mai 2004, reclamanta L.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 1393 din 5 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană de
ÎCCJ 2005-03-29
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 aprilie 2004, reclamantul Ț.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr.
ÎCCJ 2004-12-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9057/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul J.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărâr
ÎCCJ 2005-04-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2285/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2004, reclamanta O.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 1331 din 17 martie 2004, emisă de Casa Județeană
Sursă