ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.M. a chemat în
judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței, ca în
contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1243 din 11
februarie 2004, cu consecința obligării pârâtei de a emite o nouă hotărâre prin
care să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta
a arătat că prin hotărârea a cărei anulare o solicită, pârâta nu a luat în
considerare faptul că este născută în localitatea de refugiu a părinților și că,
prin urmare, trebuie să dobândească aceleași drepturi, ca și refugiații.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 64 din 31
martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea
hotărârii nr. 1243, emisă de pârâtă, la 11 februarie 2004.
Totodată, a obligat pârâta
să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea reclamantei, de
beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile
cuvenite în temeiul acelorași prevederi legale, pentru perioada 17 iulie 1943 -
6 martie 1945.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut că pârâta nu contestă că reclamanta s-a născut în perioada
de refugiu a părinților săi, suferind împreună cu aceștia, efectele
strămutării, astfel că este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de
Pensii Hunedoara care a susținut, în esență, că reclamanta nu s-a aflat în nici
o situație din cele prevăzute de art. 1 și că nu a mai făcut nici o dovadă că
după data nașterii ar mai fi fost persecutată pe motive etnice, în sensul O.G. nr.
105/1999.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,
persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții
din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței,
aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă
localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din
localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de
persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal,
instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au
fost strămutați, are același statut cu aceștia, perioada fiind de la data
nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că reclamanta
nu era născută la data refugiului părinților săi și că aceasta nu a mai făcut
nici o dovadă că după data nașterii sale ar mai fi fost persecutată pe motive
etnice, în sensul O.G. nr. 105/1999, nu are relevanță, atâta vreme, cât
refugierea părinților a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal, cu
tot ceea ce implică acesta.
De precizat că, potrivit art.
7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la
concepție, dacă se naște viu.
Perioada de concepție legală
a copilului are, însă, relevantă numai la stabilirea filiației, și nu la
acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecință, soluția
instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.
proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 64 din 31
martie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2005.