ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9057/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul J.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1398 din 5 aprilie 2004, emisă de Comisia de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și obligarea pârâtei, să-i recunoască drepturile derivând din statutul său de refugiat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că familia sa s-a refugiat din localitatea Fizeș, județul Cluj, în Brașov, din cauza cedării Nordului Ardealului, Ungariei și că el s-a născut la 25 martie 1944, astfel că greșit, pârâta a reținut că nu beneficiază de drepturile recunoscute de lege, refugiaților.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 140 din 14 iulie 2004, a admis contestația reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1398 din 5 aprilie 2004 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde acestuia, statutul de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi și are statutul de persoană persecutată și strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Hunedoara, susținând că reclamantul nu s-a aflat în nici o situație din cele prevăzute în art. 1 din Legea nr. 189/2000 și că s-a născut după doi ani de la data refugiului părinților săi, iar după această dată nu a dovedit că ar fi fost persecutat pe motive etnice.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Din dosar, rezultă că părinții reclamantului au fost nevoiți să se refugieze în anul 1942, din localitatea de domiciliu, Fizeș, județul Cluj, în localitatea Brașov, din cauza cedării Nordului Ardealului, către Ungaria. Reclamantul s-a născut ulterior refugiului părinților săi (25 martie 1944), în localitatea de refugiu, astfel că nelegal, pârâta i-a respins cererea, pentru acordarea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Legea nu a înțeles să acorde părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă, să le stabilească un alt tratament.

Este evident că și copiii au avut de suportat aceleași consecințe grele de viață, motive pentru care instanța de fond, legal și temeinic a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în perioada în care părinții au fost strămutați, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă de Legea nr. 189/2000, de aprobare a O.G. nr. 105/1999.

Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecință urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 140 din 14 iulie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.