ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8679/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând anularea hotărârii nr. 1190 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, a reclamantei, cu consecința acordării drepturilor aferente. Motivându-și cererea, reclamanta a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, în raport cu împrejurarea că s-a născut la data de 29 septembrie 1941, la Ploiești, localitate de refugiu a părinților săi, unde a suportat privațiunile refugiului acestora și că printr-o aplicare greșită a dispozițiilor legale, pârâta i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4 din 7 ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de B.M., a anulat hotărârea nr. 1190 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Hunedoara și a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească calitatea reclamantei, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite. Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii, că potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetățean român, care a avut de suferit persecuții din motive etnice, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, beneficiază de drepturile instituite prin această lege, iar copiii născuți în perioada refugiului în localitatea de refugiu a părinților, au avut de suferit aceleași privațiuni, ca și părinții lor, fiind îndreptățiți la acțiuni reparatorii în aceeași măsură. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că din interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, prin coroborarea acestora, cu dispozițiile art. 654 C. civ., rezultă că beneficiază de drepturile instaurate potrivit normelor sus-menționate, copiii născuți în timpul călătoriei sau în localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării părinților. Or în speță reclamanta s-a născut la 29 septembrie 1941 și nu a făcut nici o dovadă că după această dată ar fi fost persecutată pe motive etnice. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Este incontestabil că părinții reclamantei, C.O. și C.L., s-au refugiat la data de 14 octombrie 1940, din motive etnice, din localitatea Almașu Mare, județul Sălaj, în localitatea Turda, județul Cluj, de unde au plecat, stabilindu-se în localitatea Ploiești și că reclamanta s-a născut la 29 septembrie 1941, în această ultimă localitate.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 4 din 7 ianuarie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.