ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3461/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3461/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2003, la Curtea de
Apel Alba, C.E. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 48 din 26
februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând casarea
acesteia, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că sentința
atacată nu a fost motivată și separat de aceasta, în pronunțarea soluției
atacate cu recurs, nu s-a ținut seamă de probele administrate în cauză,
respectiv declarațiile celor doi martori care în mod expres au precizat că
recurenta s-a refugiat din Dej, în Sibiu, în 1940.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că la
26 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea formulată de
reclamanta C.E., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Sibiu, întrucât
recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi fost refugiată din Ardealul de
Nord.
Recursul declarat este întemeiat și va fi admis.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor G.E. și D.M., în
privința cărora în mod greșit, intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu susține
că sunt nerelevante, recurenta s-a refugiat în 1940, din municipiul Dej, unde,
de altfel, avea și serviciu, în comuna Săliște, județul Sibiu.
Refugiul recurentei a fost din motive etnice și potrivit
art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, petenta
este îndreptățită a beneficia de drepturile instituite de lege.
Urmează a se casa sentința recurată, conform art. 312
145
C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.E.,
împotriva sentinței civile nr. 48 din 26 februarie 2003, a Curții de Apel Alba
Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond,
admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 369 din 23 octombrie 2002, a Comisiei
pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. Obligă pârâta la emiterea unei noi
decizii, prin care să se rețină că reclamanta beneficiză de prevederile art. 1
lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu drepturile legale cuvenite pentru perioada 1
septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2002.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 octombrie 2003.