ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta N.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13476 din 11

martie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității de refugiată, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că, deși a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat

împreună cu familia sa, cererea i-a fost respinsă.

Prin sentința civilă nr. 1018

din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.A.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr.

13476 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 15

octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 octombrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost nevoită să părăsească,

împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit

prejudicii, în urma refugierii forțate a familiei sale.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat, în esență, că

schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuției din motive etnice, ci

urmare a schimbării locului de muncă a tatălui reclamantei.

Recursul este nefondat.

Din declarațiile martorilor

rezultă că reclamanta, născută la 28 iunie 1939, în Ocna Dej, județul Cluj, a

fost nevoită să se refugieze în luna august 1940, împreună cu părinții săi, din

localitatea de domiciliu, Dej, județul Cluj, în localitatea Pecs din Ungaria,

întrucât tatăl său, care era angajat la Depoul Dej - Triaj, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria.

Părăsirea domiciliului

familiei T., a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra

românilor, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului

de la Viena, și în sensul maghiarizării lor și obligării de a-și muta

domiciliul și a se stabili în localități din Ungaria, mai puțin populate.

În raport cu considerentele

prezentate, se reține că sentința instanței de fond este legală și temeinică,

motivele de recurs nefiind de natură a duce la casarea acesteia, situație în

care recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art.

312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1018 din 3

noiembrie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.