ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3009/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 35 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei SC G. SRL BUZĂU și s-a dispus anularea înscrierilor în Centrala Incidentelor de Plăți a incidentelor înregistrate la plată precum și a interdicției bancare de a emite bilete la ordin privind pe reclamantă. Sentința instanței de fond a fost apelată de către pârâta B.R.D., SUCURSALA BUZĂU, iar prin decizia nr. 55 din 10 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs la data de 12 iunie 2009, reclamanta SC G. SRL BUZĂU, solicitând respingerea apelului pârâtei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În susținerea motivelor de recurs, administratorul recurentei a arătat că datorită vârstei și problemelor de sănătate, nu s-a putut ocupa de activitatea societății. A mai precizat că lipsa de disponibil în cont a fost parțială și că plata s-a făcut la câteva zile de la scadență. Pentru considerentele ce urmează, Înalta Curte a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă SC G. SRL BUZĂU: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor.

Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată. În speță, recurenta a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi încadrată în dispozițiile legale sus menționate, iar aspectele expuse nu pot face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului reclamantei SC G. SRL BUZĂU, declarat împotriva deciziei nr. 55 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.