ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Tulcea, în baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen. a fost

condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 20 ani

închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art.

175 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus din

pedeapsa aplicată arestarea

preventivă de la 17 iulie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 14 C.

proc. pen. cu referire la art. 998

C. civ. a fost obligat inculpatul la

plata către fiecare dintre

părțile civile B.S.

și B.E. a sumei de 60.000 lei cu titlu de

daune morale.

S-a luat act că Spitalul

județean de Urgență Tulcea nu s-a constituit

parte civilă.

S-a făcut aplicarea art. 191

C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că

prin rechizitoriul nr. 170/P/2009

din 20 iulie 2009 al Parchetului de pe

lângă

Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest

preventiv a inculpatului B.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de

omor calificat

prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

S-a reținut în esență că în dimineața zilei de 19 iunie 2009,

inculpatul B.G., în timp ce se afla la

domiciliul său din corn.

Lăstuni, jud. Tulcea a înjunghiat-o cu un cuțit

de mari dimensiuni în

zona spatelui pe soția

sa B.V., după care i-a secționat complet

țesuturile gâtului,

provocându-i decesul.

Înainte de citirea actului de sesizare, părțile

vătămate B.E.

și B.S. au depus un înscris de

constuire de părți civile înțelegând

să

solicite câte 60.000 lei daune morale de la inculpat.

La termenul de 26

ianuarie 2010 inculpatul a precizat că nu dorește

să dea declarații în cauză, își exercită dreptul

la tăcere și este de acord să

despăgubească părțile civile cu suma

solicitată.

La același termen

au fost audiați martorii C.D., A.

F. și R.M.

În urma probelor administrate în cauză, respectiv

procesul verbal

de sesizare a procurorului,

procesul verbal de cercetare la fața locului,

raportul medico-legal, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică,

depozițiile

martorilor și declarațiile inculpatului, s-a reținut că în

dimineața de 19 iunie 2009, inculpatul B.G. se

pregătea să-și

spele autoturismul

proprietate personală, fiul său B.S. a plecat la

stână, de unde a adus

laptele acasă, iar mama sa se pregătea să facă pâine de casă.

La scurt timp, B.S. a plecat cu treburi și a lăsat pe

părinții

săi acasă, iar între timp, martorul

B.V., împreună cu soția sa au transportat mai multe tăvi la locuința unei

cumnate pentru a coace pâine

la

cuptorul acesteia. Când a făcut ultimul transport l-a văzut pe inculpat rezemat

de bara de protecție a autoturismului martorului și a constatat că

acesta

prezenta o tăietură la nivelul gâtului.

Martorul a

întrebat se s-a întâmplat cu el, dar inculpatul nu putea

vorbi, motiv pentru

care a chemat ambulanța. În timp ce a lăsat pe

inculpat la ambulanță, martorul a primit telefon de la B.S. care l-a

anunțat că a găsit în bucătăria locuinței

cadavrul mamei sale și i-a cerut

să se întoarcă.

Echipa de

cercetare penală a descoperit la fața locului, în bucătăria

locuinței familiei B., în decubit dorsal cadavrul

numitei B.V.

care avea secționat tot

țesutul moale al gâtului, dispus într-un spațiu aflat între un pat de campanie

și o măsuță de bucătărie. în aceeași încăpere, pe

patul din apropierea cadavrului a fost găsit un

cuțit de vânătoare, iar pe

măsuță mai

multe obiecte de veselă, iar pe un cuptor din apropiere o tavă

în care

se afla aluat pentru pâine.

După ce a suferit

mai multe intervenții chirurgicale în zona gâtului,

inculpatul a

declarat că el este cel care i-a tăiat gâtul soției sale, dar a susținut că

victima l-a atacat cu un cuțit în timp ce el s-ar fi așezat pe patul din

apropierea mesei de bucătărie și ar fi ațipit.

Inculpatul a mai

relalat că și-a prins soția în timp ce încerca să fugă

cu cuțitul de vânătoare, a lovit-o în piept sau

în spate o dată sau de două

ori, apoi a apucat-o de păr cu mâna stângă,

a întors-o și i-a secționat

gâtul parțial

prin înjungiere după care a tăiat țesuturile moi cu totul.

Din concluziile raportului

medico-legal rezultă că moartea victimei

B.V. în vârstă de 44 ani a fost

violentă. Cauza morții a fost

hemoragia

acută cu exsanguinare provocate de lezarea arterelor carotide,

venelor jugulare și laringelui de ambele părți,

prin tăierea gâtului cu un

cuțit foarte ascuțit.

Plaga tăiată a

gâtului cu transsecționarea tuturor formațiunilor anatomice ale gâtului a fost

asociată cu numeroase plăgi înjunghiate

penetrante a hemitoracelui stâng

pe fața posterioară, cu lezarea

plămânului

stâng, aorte toracice și splinei, ultimele fiind provocate prin

înjunghiere

cu un cuțit cu o lățime a lamei de aproximativ 1,7-2 cm. și o lungime a lamei

de aproximativ 15-25 cm. ascuțite progresiv către vârf.

Obiectul vulnerant a tăiat gâtul de la stânga la

dreapta și ușor de sus în jos, secționând toate formațiunile anatomice din

jumătatea

anterioară a gâtului printr-o

incizie principală profundă, cu atingerea

vertebrelor cervicale, pornind de pe fața laterală stângă a gâtului,

trecând

pe deasupra cartilagiului

tiroidian și terminându-se de partea opusă a

gâtului, imediat inferior

de unghiul mandibular drept.

Datorită

tăieturilor în zona gâtului pe care inculpatul le prezenta, s-

a efectuat

raportul medico-legal din 22 iunie 2009 care atesă existența unei leziuni

traumatice, posibil produsă cu un corp tăietor pentru care necesită 25 -30 zile

îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică a inculpatului

rezultă că acesta a prezentat

tulburare de personalitate emoțională

instabilă

dar a avut discernământ la momentul comiterii faptei.

Instanța de fond a mai reținut că după ce a suferit

mai multe

intervenții chirurgicale în zona

gâtului, inculpatul a recunoscut că el este

cel care a tăiat gâtul

soției sale însă a încercat să inducă în eroare

organele de urmărire penală, spunând că victima l-a atacat cu un cuțit

de

vânătoare, iar în timp ce se afla în tratament medical, a fost

vizitat de fiul său și de fratele său în prezența cărora a recunoscut că el

și-a ucis soția după care a încercat să se sinucidă.

Mai mult decât atât, inculpatul nu a putut explica

prezența celor patru plăgi înjunghiate situate pe cadavrul soției sale, toate

în zona

spatelui în partea stângă, ceea ce

infirmă teza atacului victimei asupra

inculpatului.

S-a mai reținut că

din relatările martorilor rezultă că inculpatul este

cunoscut ca fiind o persoană deosebit de violentă

mai ales cu membrii

familiei sale, în nenumărate rânduri și-a agresat

soția care se refugia pe la diverse rude sau prieteni.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat

apel partea vătămată B.E. și inculpatul B.G.

Partea civilă a

solicitat admiterea apelului și majorarea pedepsei inculpatului, iar inculpatul

a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea

circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.

Prin Decizia penală nr. 48/ P din 13 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de

partea civilă B.E. și inculpatul B.G.

S-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus arestarea

pereventivă de la 26

ianuarie 2010 la zi.

S-a făcut

aplicarea art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că în baza probelor administrate în

cauză, instanța de fond a reținut o situație

de fapt conformă cu dovezile produse, corespunzătoare actelor materiale

din conținutul laturii obiective a infracțiunii

de omor calificat, prevăzută

de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

S-a arătat că deși inculpatul a recunoscut comiterea

faptei, a

susținut că victima l-a determinat

să o comită, provocându-l.

Din probele

dosarului însă nu a rezultat incidența dispozițiilor prevăzute de art. 73 lit.

b) C. pen., adică acțiunea inculpatului să

fie rezultatul unei puternice

tulburări sau emoții determinate de o

provocare

din partea victimei, ci dimpotrivă, a recunoscut că și-a ucis

soția,

după care a încercat să se sinucidă.

În ce privește

individualizarea pedepsei, s-a reținut că instanța de

fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.

72 C. pen.

S-a ținut seama de pericolul social deosebit al faptei, de

împrejurările și modalitatea în care s-a comis, de

limitele de pedeapsă și

de circumstanțele personale ale inculpatului.

Împotriva hotărârii

instanței de apel a declarat recurs inculpatul,

solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei prin reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a

fost provocat de victimă care a încercat să-l omoare.

Recursul declarat

este nefondat.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului se

constată că situația de fapt a fost corect reținută de cele două instanțe,

respectiv că

în dimineața zilei de 19 iunie

2009, inculpatul a înjunghiat-o pe soția sa

B.V. cu un cuțit în zona spatelui după care i-a secționat complet

țesuturile

gâtului, provocându-i decesul, fapta acestuia întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută

de

art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

Inculpatul a recunoscut

săvârșirea infracțiunii, susținând însă că a

fost provocat de victimă,

care a încercat să-l omoare, ca apoi să

recunoască

față de fiul său B.S. și de fratele său B.V. că

și-a ucis soția, după care a încercat să se sinucidă, provocându-și

rana de

la gât.

Față de împrejurările și

modalitatea în care s-a comis fapta, nu se

poate reține săvârșirea infracțiunii în condițiile prevăzute de art. 73

lit. b)

C. pen.

Potrivit acestui

text de lege, pentru reținerea

circumstanței

atenuante a scuzei provocării este necesar ca fapta să fie

comisă în condițiile unei puternice tulburări sau

emoți determinată de

comportamentul victimei. Or, în cauză nu s-a făcut

dovada acestei împrejurări.

S-a făcut însă dovada

poziției nesincere a inculpatului pe parcursul

procesului penal, prin

încercarea de a induce în eroare organele de

anchetă

când a afirmat că victima a încercat să-l omoare, în realitate

provocându-și

singur rana de la gât, precum și a comportamentului

violent al inculpatului asupra membrilor familiei sale în special al

soției, din declarațiie martorilor reieșind că nu de puține ori, aceasta era

nevoită

să plece de acasă, refugiindu-se la rude sau vecini.

Având în vedere

modalitatea în care s-a comis fapta, multitudinea

de lovituri aplicate cu cuțitul, plaga tăiată la

nivelul gâtului, asemănător

practicilor folosite la sacrificarea

animalelor, astfel cum rezultă din raportul medico-legal, în final ferocitatea

cu care inculpatul și-a ucis

soția, pedeapsa

aplicată este just îndividualizată, răspunzând criteriilor

prevăzute de art.

72 și art. 52 C. pen.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că

inculpatul a

fost provocat în vreun fel de

victimă, nefiind incidente dispozițiile art. 73

lit. b) C. pen., iar

pedeapsa aplicată este just individualizată, Înalta Curte constată că hotărârea

instanței de fond este legală și

temeinică,

iar recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și se va deduce

din

pedeapsa aplicată reținerea și arestarea

preventivă la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi

obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

B.G. împotriva Deciziei penale nr. 48/ P din 13 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii

și arestării preventive de la 17 iulie 2009 la 21

iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul

M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 21 iunie 2010.