ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 175 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 17 iulie 2009 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata către fiecare dintre părțile civile B.S. și B.E. a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale. S-a luat act că Spitalul județean de Urgență Tulcea nu s-a constituit parte civilă. S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 170/P/2009 din 20 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. S-a reținut în esență că în dimineața zilei de 19 iunie 2009, inculpatul B.G., în timp ce se afla la domiciliul său din corn. Lăstuni, jud. Tulcea a înjunghiat-o cu un cuțit de mari dimensiuni în zona spatelui pe soția sa B.V., după care i-a secționat complet țesuturile gâtului, provocându-i decesul. Înainte de citirea actului de sesizare, părțile vătămate B.E. și B.S. au depus un înscris de constuire de părți civile înțelegând să solicite câte 60.000 lei daune morale de la inculpat. La termenul de 26 ianuarie 2010 inculpatul a precizat că nu dorește să dea declarații în cauză, își exercită dreptul la tăcere și este de acord să despăgubească părțile civile cu suma solicitată.

La același termen au fost audiați martorii C.D., A. F. și R.M. În urma probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare a procurorului, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, s-a reținut că în dimineața de 19 iunie 2009, inculpatul B.G. se pregătea să-și spele autoturismul proprietate personală, fiul său B.S. a plecat la stână, de unde a adus laptele acasă, iar mama sa se pregătea să facă pâine de casă. La scurt timp, B.S. a plecat cu treburi și a lăsat pe părinții săi acasă, iar între timp, martorul B.V., împreună cu soția sa au transportat mai multe tăvi la locuința unei cumnate pentru a coace pâine la cuptorul acesteia.

Când a făcut ultimul transport l-a văzut pe inculpat rezemat de bara de protecție a autoturismului martorului și a constatat că acesta prezenta o tăietură la nivelul gâtului. Martorul a întrebat se s-a întâmplat cu el, dar inculpatul nu putea vorbi, motiv pentru care a chemat ambulanța. În timp ce a lăsat pe inculpat la ambulanță, martorul a primit telefon de la B.S. care l-a anunțat că a găsit în bucătăria locuinței cadavrul mamei sale și i-a cerut să se întoarcă. Echipa de cercetare penală a descoperit la fața locului, în bucătăria locuinței familiei B., în decubit dorsal cadavrul numitei B.V. care avea secționat tot țesutul moale al gâtului, dispus într-un spațiu aflat între un pat de campanie și o măsuță de bucătărie.

în aceeași încăpere, pe patul din apropierea cadavrului a fost găsit un cuțit de vânătoare, iar pe măsuță mai multe obiecte de veselă, iar pe un cuptor din apropiere o tavă în care se afla aluat pentru pâine. După ce a suferit mai multe intervenții chirurgicale în zona gâtului, inculpatul a declarat că el este cel care i-a tăiat gâtul soției sale, dar a susținut că victima l-a atacat cu un cuțit în timp ce el s-ar fi așezat pe patul din apropierea mesei de bucătărie și ar fi ațipit. Inculpatul a mai relalat că și-a prins soția în timp ce încerca să fugă cu cuțitul de vânătoare, a lovit-o în piept sau în spate o dată sau de două ori, apoi a apucat-o de păr cu mâna stângă, a întors-o și i-a secționat gâtul parțial prin înjungiere după care a tăiat țesuturile moi cu totul.

Din concluziile raportului medico-legal rezultă că moartea victimei B.V. în vârstă de 44 ani a fost violentă. Cauza morții a fost hemoragia acută cu exsanguinare provocate de lezarea arterelor carotide, venelor jugulare și laringelui de ambele părți, prin tăierea gâtului cu un cuțit foarte ascuțit. Plaga tăiată a gâtului cu transsecționarea tuturor formațiunilor anatomice ale gâtului a fost asociată cu numeroase plăgi înjunghiate penetrante a hemitoracelui stâng pe fața posterioară, cu lezarea plămânului stâng, aorte toracice și splinei, ultimele fiind provocate prin înjunghiere cu un cuțit cu o lățime a lamei de aproximativ 1,7-2 cm. și o lungime a lamei de aproximativ 15-25 cm. ascuțite progresiv către vârf.

Obiectul vulnerant a tăiat gâtul de la stânga la dreapta și ușor de sus în jos, secționând toate formațiunile anatomice din jumătatea anterioară a gâtului printr-o incizie principală profundă, cu atingerea vertebrelor cervicale, pornind de pe fața laterală stângă a gâtului, trecând pe deasupra cartilagiului tiroidian și terminându-se de partea opusă a gâtului, imediat inferior de unghiul mandibular drept. Datorită tăieturilor în zona gâtului pe care inculpatul le prezenta, s- a efectuat raportul medico-legal din 22 iunie 2009 care atesă existența unei leziuni traumatice, posibil produsă cu un corp tăietor pentru care necesită 25 -30 zile îngrijiri medicale. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului rezultă că acesta a prezentat tulburare de personalitate emoțională instabilă dar a avut discernământ la momentul comiterii faptei.

Instanța de fond a mai reținut că după ce a suferit mai multe intervenții chirurgicale în zona gâtului, inculpatul a recunoscut că el este cel care a tăiat gâtul soției sale însă a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală, spunând că victima l-a atacat cu un cuțit de vânătoare, iar în timp ce se afla în tratament medical, a fost vizitat de fiul său și de fratele său în prezența cărora a recunoscut că el și-a ucis soția după care a încercat să se sinucidă. Mai mult decât atât, inculpatul nu a putut explica prezența celor patru plăgi înjunghiate situate pe cadavrul soției sale, toate în zona spatelui în partea stângă, ceea ce infirmă teza atacului victimei asupra inculpatului. S-a mai reținut că din relatările martorilor rezultă că inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană deosebit de violentă mai ales cu membrii familiei sale, în nenumărate rânduri și-a agresat soția care se refugia pe la diverse rude sau prieteni.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel partea vătămată B.E. și inculpatul B.G. Partea civilă a solicitat admiterea apelului și majorarea pedepsei inculpatului, iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Prin Decizia penală nr. 48/ P din 13 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă B.E. și inculpatul B.G. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea pereventivă de la 26 ianuarie 2010 la zi. S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc.

pen. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu dovezile produse, corespunzătoare actelor materiale din conținutul laturii obiective a infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. S-a arătat că deși inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a susținut că victima l-a determinat să o comită, provocându-l. Din probele dosarului însă nu a rezultat incidența dispozițiilor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., adică acțiunea inculpatului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei, ci dimpotrivă, a recunoscut că și-a ucis soția, după care a încercat să se sinucidă.

În ce privește individualizarea pedepsei, s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. S-a ținut seama de pericolul social deosebit al faptei, de împrejurările și modalitatea în care s-a comis, de limitele de pedeapsă și de circumstanțele personale ale inculpatului. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a fost provocat de victimă care a încercat să-l omoare. Recursul declarat este nefondat. În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului se constată că situația de fapt a fost corect reținută de cele două instanțe, respectiv că în dimineața zilei de 19 iunie 2009, inculpatul a înjunghiat-o pe soția sa B.V.

cu un cuțit în zona spatelui după care i-a secționat complet țesuturile gâtului, provocându-i decesul, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând însă că a fost provocat de victimă, care a încercat să-l omoare, ca apoi să recunoască față de fiul său B.S. și de fratele său B.V. că și-a ucis soția, după care a încercat să se sinucidă, provocându-și rana de la gât. Față de împrejurările și modalitatea în care s-a comis fapta, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii în condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit acestui text de lege, pentru reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării este necesar ca fapta să fie comisă în condițiile unei puternice tulburări sau emoți determinată de comportamentul victimei.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada acestei împrejurări. S-a făcut însă dovada poziției nesincere a inculpatului pe parcursul procesului penal, prin încercarea de a induce în eroare organele de anchetă când a afirmat că victima a încercat să-l omoare, în realitate provocându-și singur rana de la gât, precum și a comportamentului violent al inculpatului asupra membrilor familiei sale în special al soției, din declarațiie martorilor reieșind că nu de puține ori, aceasta era nevoită să plece de acasă, refugiindu-se la rude sau vecini. Având în vedere modalitatea în care s-a comis fapta, multitudinea de lovituri aplicate cu cuțitul, plaga tăiată la nivelul gâtului, asemănător practicilor folosite la sacrificarea animalelor, astfel cum rezultă din raportul medico-legal, în final ferocitatea cu care inculpatul și-a ucis soția, pedeapsa aplicată este just îndividualizată, răspunzând criteriilor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a fost provocat în vreun fel de victimă, nefiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa aplicată este just individualizată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și se va deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 48/ P din 13 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2009 la 21 iunie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2010.