ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4483/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 179 din 27 mai 2010 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul O.G.R. (deținut în Penitenciarul Tulcea), în baza art. 180 alin. (1

1

) C. pen. la 6 luni închisoare și în baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și 176 alin. (1) lit. a) C. pen., la 24 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b), d) și e) C. pen., stabilindu-se conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 24 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b), d) și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) teza a II-a și b), d) și e) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a fost obligat, în baza art. 998 și 999 C. civ. și 14 C. proc. pen., la plata sumelor de 704,14 RON, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul județean de urgență Tulcea, 16.158,86 RON, despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență București; 150 RON, prestație periodică lunară în favoarea minorului O.G.D., începând cu data de 15 august 2009 până la majoratul minorului, 50.000, RON daune morale în favoarea aceluiași minor, 50.000 RON, daune morale în favoarea minorului C.F.C. și 2.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că inculpatul O.G.R. s-a căsătorit cu victima C.A.M. la 21 iunie 2008, iar din căsătorie s-a născut, la ... 2009, minorul O.G.D.

Dintr-o relație anterioară de concubinaj victima mai avea un copil, C.F.C., născut la ... 2002, care a fost în plasament la Centrul de plasament „C.", a fost integrat apoi în familia mamei și mai târziu încredințat unui asistent maternal profesionist.

La începutul căsătoriei, relațiile dintre cei doi soți erau normale, apoi între aceștia au intervenit neînțelegeri datorită împotrivirii inculpatului la preluarea din plasament și aducerea în mijlocul familiei a minorului C.F.C. Aceste neînțelegeri degenerau în certuri și scandaluri, care se finalizau cu agresarea victimei de către inculpat.

În urma unei astfel de discuții și a unor bătăi repetate aplicate de soțul său, care îi inspira o frică permanentă, într-una din zilele lunii iunie 2009, victima a plecat din domiciliul comun, lăsându-l pe minorul O.G.D. în grija inculpatului.

Ulterior, după ce i-a comunicat telefonic motivul plecării sale (lipsa acordului acestuia pentru adopția copilului ei), la data de 5 iulie 2009, victima a revenit în domiciliul comun, însoțită de prietena sa, I.A., pentru a-și lua o serie de lucruri personale și ale minorului C.F.C. aflat la asistent maternal, lucru ce a stârnit inculpatului o stare de nervozitate accentuată și în urma refuzului soției sale de a rămâne acasă, i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnul în față și în spate.

Deși inculpatul a exercitat violențe asupra sa, victima se întâlnea frecvent cu soțul său, în special pentru ca acesta să îi dea diverse sume de bani pentru întreținerea copilului lor minor care, între timp, îi fusese adus de către inculpat și care era în grija soției.

În seara zilei de 14 august 2009, soții s-au întâlnit și s-au plimbat împreună cu martora I.A. și cu copilul lor pe faleza din municipiul Tulcea și, după ce au servit dulciuri și răcoritoare la o terasă, au stabilit ca a doua zi să se întâlnească la ora 9 dimineața pentru a cumpăra un cărucior copilului lor, iar cu același prilej inculpatul i-a adus flori soției, întrucât victima a doua zi își serba ziua numelui.

În dimineața zilei de 15 august 2009, în jurul orelor 9:00, inculpatul s-a întâlnit cu victima la un bar și după ce au servit cafea, pretextând că și-a uitat portofelul cu bani acasă în vederea cumpărării unui cărucior pentru copil, inculpatul și victima au plecat cu un taxi la locuința din str. S. După ce a coborât din taxi, victima i-a spus soțului că nu mai dorește să aștepte și că vrea să plece, neavând nevoie de banii lui. Inculpatul a insistat și a reușit să o convingă să îl aștepte.

Inculpatul a urcat în apartamentul său de la etajul 5 și și-a luat portofelul, precum și un cuțit lung de 35 cm, pe care l-a ascuns în spate, la pantaloni, sub tricou.

După ce s-a întâlnit cu victima, inculpatul i-a cerut acesteia să se împace, apelând la gesturi tandre. Întrucât victima l-a refuzat categoric, inculpatul a luat-o de gât și după ce aceasta a țipat la soț că nu o interesează banii, îndepărtându-i mâinile, inculpatul a scos cuțitul de la spate și a înjunghiat-o pe soția sa prin lovituri repetate în zona abdominală, în zona pieptului, dar și în zona brațelor, atunci când aceasta încerca să se apere.

După ce a fost lăsată de inculpat, victima a rămas pe scările blocului prezentând o hemoragie abdominală și eviscerație de anse intestinale, în văzul martorilor care au asistat la incidentul violent și care așteptau îngroziți ambulanța.

Victima a fost internată la spital, prezentând diagnosticul „plagă abdominală înjunghiată de aproximativ 15 cm pararectal stânga, cu eviscerații de anse intestinale multiple, plăgi toracice membre inferioare, față, zona lombară stânga și șoc hemoragic, 7 plăgi de circa 2 cm pe intestinul subțire", a fost supusă unei intervenții chirurgicale, apoi, la 20 august 2009, a fost supusă unei unei noi intervenții la Spitalul Clinic de Urgență București, după care starea victimei s-a agravat și la data de 26 august 2009 a decedat.

Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței multiple organo-sistemice survenită în evoluția unor plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu lezarea de organe interne (intestin subțire, intestin gros, rinichi stâng), leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp înțepător-tăietor, posibil cuțit, fiind în legătură directă de cauzalitate, necondiționată cu decesul. S-au mai constatat la autopsie un număr de 20 de plăgi tăiat-înțepate la nivelul extremității cefalice, gâtului, toraco-abdominal anterior și posterior, la nivelul membrelor superioare, bilateral, care s-au putut produce prin acțiunea unui corp tăietor, în același context lezional cu leziunile tanatogeneratoare, iar plăgile tăiate de la nivelul membrelor superioare pot fi considerate ca leziuni de apărare.

S-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, comis în loc public și prin cruzimi, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) și 176 alin. (1) lit. a) C. pen., victima fiind lovită fără întrerupere, în mod repetat, pe o mare suprafață a corpului, producându-i dureri puternice și prelungite, confirmate de strigătele victimei de ajutor, de durata lungă de la cauzarea rănilor și până la deces.

Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice efectuată în cauză, fapta de omor deosebit de grav a fost comisă de inculpat cu discernământ diminuat, el prezentând o reacție acută de stres.

Referitor la fapta inculpatului din 5 iulie 2009, de a aplica soției sale lovituri cu pumnii în zona feței și a spatelui, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, comisă asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 180 alin. (1) și alin. (1

1

) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, a rapoartelor medico-legale de autopsie și de expertiza psihiatrică, a declarațiilor martorilor F.C., V.D.V., I.A., R.A.M., O.P.V., I.L., T.I., G.E., G.A., D.I., C.A., probe coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut și regretat infracțiunile comise.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 88/P din 24 septembrie 2010, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul greșitei încadrări juridice dată infracțiunii de omor prin reținerea agravantei prevăzute de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și a greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că fapta de omor a fost comisă prin cruzimi, victima fiind supusă unor multiple lovituri cu cuțitul în zone vitale care i-au produs dureri puternice și prelungite.

Referitor la pedeapsă, s-a apreciat că în mod justificat instanța s-a orientat spre maximul prevăzut de lege, având în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările comiterii ei și persoana inculpatului care, deși a recunoscut infracțiunile, a avut o atitudine permanent violentă față de victimă și a supus-o unor traume fizice și psihice, iar în cele din urmă i-a curmat viața.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul O.G.R., susținând, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. în principal, că infracțiunea de omor a fost greșit individualizată în dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., și în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reducerea ei prin aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului O.G.R. în săvârșirea infracțiunii de lovire asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 180 alin. (1) și alin. (1

1

) C. pen. și a infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) și 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză au confirmat că la 5 iulie 2009, pe fondul unor neînțelegeri, în prezența martorei I.A., inculpatul i-a aplicat soției sale O.A.M. mai multe lovituri în zona feței și în spate, cauzându-i suferințe fizice, partea vătămată reclamând fapta la poliție.

De asemenea, din materialul probator al cauzei a rezultat că în ziua de 15 august 2009, inculpatul a cugetat asupra faptei, s-a înarmat cu un cuțit când a revenit de acasă pentru a-și întâlni soția, apoi i-a aplicat acesteia cu acel cuțit cu lama lungă de 35 cm, multiple și intense lovituri în zone vitale, cauzându-i un număr de 20 plăgi înțepate, toate în zona extremității cefalee, a gâtului, a toracelui, a brațelor, a coapselor și a abdomenului, așa cum au fost descrise mai sus, supunând victima unor dureri și chinuitoare suferințe, care au durat din ziua agresiunii până la instalarea decesului și care au inspirat oroare și groază în psihicul persoanelor prezente la locul faptei, dar și în comunitate. Premergător acestei agresiuni nu a rezultat din actele dosarului comiterea de către victimă a vreunui act ori gest din cele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., care să justifice o răspundere penală atenuantă a inculpatului, fapta comisă fiind imputabilă în totalitate acestuia.

Întrucât în mod justificat a fost reținută și agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., critica întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu poate fi primită.

Referitor la pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de omor săvârșită, de 24 ani închisoare, se constată că aceasta a fost corect individualizată, avându-se în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei, respectiv asupra soției, în loc public, și în văzul martorilor aflați în zonă și prin cruzime, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele și a manifestat permanent o atitudine violentă față de soția sa, pe care a încercat să o îndepărteze de copilul ei dintr-o legătură anterioară căsătoriei cu inculpatul.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Prin urmare, individualizarea pedepsei pentru omor făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale arătate, critica formulată în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

Întrucât motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea hotărârilor nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care nu pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2009 la 13 decembrie 2010 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.R. împotriva Deciziei penale nr. 88/PI din 24 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 18 august 2009 la 13 decembrie 2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 13 decembrie 2010.