ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2012

Asupra recursului de față, constată: Prin Sentința penală nr. 175 din 25 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D., aflat în Penitenciarul Mărgineni, la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În conformitate cu disp. art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. rap. la disp. art. 175 alin. (1) teza finală, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de un an, care va începe după executarea pedepsei închisorii.

Potrivit disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii de 4 ani, timpul reținerii și arestării preventive, de la 31 ianuarie 2012 la zi. S-a luat act că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă. În baza disp. art. 14, 15, 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.147,075 RON cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate S.G.

în perioada 30 ianuarie - 7 februarie 2012 în secția de Chirurgie generală. În conformitate cu disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunii. Potrivit disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, de 100 RON, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița, precum și suma de 25 RON reprezentând costul Raportului de expertiză medico-legală din 31 ianuarie 2012, întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, aceasta urmând să fie avansată tot din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul din 16 martie 2012 în Dosarul nr. 77/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost trimis în judecată inculpatul S.D., aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.J.P. Dâmbovița, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. de disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012 victima S.G. s-a întors de la serviciu sub influența băuturilor alcoolice și întâlnindu-l pe fratele său, inculpatul S.D., în bucătăria imobilului în care ambii locuiesc împreună cu unul dintre părinți, i-a reproșat acestuia traiul parazitar pe care îl duce, inexistența unor surse de venit și lipsa oricărei preocupări pentru găsirea unui loc de muncă.

Discuția a degenerat, cei doi frați amenințându-se reciproc, după care inculpatul l-a lovit pe S.G. cu palma peste față. La rândul său, victima S.G. a aplicat fratelui său o lovitură în abdomen, după care amândoi s-au luat la bătaie, căzând unul peste altul în patul din bucătărie. Cei doi au continuat să se îmbrâncească până în momentul în care, înarmat cu un cuțit, aflat pe o noptieră în apropierea patului, inculpatul și-a amenințat fratele. S.Ș., mama părții vătămate și a inculpatului, a intervenit între aceștia, reușind să ia cuțitul din mâna fiului său S.D., pe care l-a ascuns, aruncându-l după un dulap. Inculpatul s-a înarmat din nou cu un alt cuțit, cu lungimea totală de 22 de cm și mânerul confecționat din material plastic de culoare neagră, cu care a aplicat fratelui său o lovitură în partea stângă a abdomenului.

După atac, inculpatul a ieșit din încăpere și s-a retras într-o altă cameră, victima rămânând un timp pe marginea patului, după care a ieșit în curte în așteptarea ambulanței și a organelor de poliție, sesizate de mama lor S.Ș. și de martora P.M. Victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde a fost supusă imediat unei intervenții chirurgicale, rămânând internată timp de 8 zile. Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, părții vătămate S.G. i s-a produs prin agresiune o plagă penetrantă abdominală prin înjunghiere, cu perforații multiple de intestin subțire, concluzionându-se că leziunile traumatice expuse au fost urmarea lovirii cu un obiect ascuțit tăietor-înțepător, care i-a pus viața în primejdie, necesitând 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.

Organul de urmărire penală a reținut că inculpatul a recunoscut acceptarea confruntării cu fratele său pe fondul consumului de alcool și fiind provocat de reproșurile adresate de acesta în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012, pe care a finalizat-o aplicându-i o lovitură cu cuțitul. S-a apreciat că fapta inculpatului S.D. constând în aplicarea unei lovituri cu un cuțit fratelui său în timpul unui conflict desfășurat în domiciliul lor, în urma căreia i-a provocat o plagă penetrantă la nivelul abdomenului și perforații multiple ale intestinului subțire, realizează conținutul constitutiv al tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Insistența cu care autorul agresiunii a acționat în procurarea succesivă și ulterior folosirea unui obiect vulnerant, apt să producă un rezultat traumatic extrem pentru integritatea fizică a celui vizat, intensitatea cu care a lovit, conducând la penetrarea în abdomen și lezarea intestinului subțire în 5 locuri și determinând peritonită și plagă mezenterică dovedesc intenția nedisimulată de a ucide. În faza de urmărire penală victima S.G. a declarat că nu se constituie parte civilă, neavând niciun fel de pretenții de la fratele său, inculpatul. La 30 ianuarie 2012, după începerea urmăririi penale față de S.D. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, acesta a fost reținut pe o durată de 24 de ore, ulterior, prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Găești la 31 ianuarie 2012 în Dosarul nr. 490/232/2012 dispunându-se arestarea preventivă a acestuia, în baza aceleiași încadrări juridice date faptei comise.

La 24 februarie 2012, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din vătămare corporală gravă în tentativă la infracțiunea de omor calificat, în noua încadrare juridică dată faptei, măsura preventivă a arestării fiind prelungită de către Tribunalul Dâmbovița până la 30 martie 2012. Pentru a reține situația de fapt din actul de inculpare au fost valorificate: procesul-verbal de sesizare din oficiu și de cercetare la fața locului, planșele fotografice aferente, procesul-verbal de ridicare a cuțitului corp delict, concluziile preliminare medico-legale și raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, declarațiile părții vătămate, inculpatului și martorilor, precum și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Cu Adresa nr. 4221 din 16 martie 2012, Spitalul Județean de Urgență Dâmbovița a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 2.147,075 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea victimei S.G. în perioada 30 ianuarie - 7 februarie 2012, în Secția Chirurgie Generală. La termenul de judecată din data de 25 mai 2012, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii prevăzute de disp. art. 320 1 C. proc. pen. Fiind ascultat, în conformitate cu disp. art. 320 1 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a recunoscut că a comis fapta în modalitatea reținută în cuprinsul actului de sesizare a instanței, și că solicită să fie judecat pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și pe care și le însușește în totalitate, neînțelegând să mai administreze nicio altă probă.

Examinând actele și lucrările Dosarului nr. 77/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, precum și declarația dată de către inculpat înainte de începerea cercetării judecătorești, potrivit disp. art. 320 1 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a reținut pe baza situației de fapt din actul de inculpare vinovăția inculpatului S.D., stabilind răspunderea sa penală pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la disp. art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Că în succesiunea lor, fapta s-a derulat în modalitatea recunoscută de inculpat, este confirmat de mama inculpatului, martora S.Ș., singura care a fost de față în timpul desfășurării activității infracționale și care chiar a intervenit în disputa dintre fiii săi.

Partea vătămată S.G. a relatat aceeași modalitate de desfășurare a incidentului cu cea a fratelui și mamei sale, cu excepția unui singur amănunt - afirmând că într-o primă fază a incidentului el a fost cel care l-a deposedat pe inculpat de cuțit, iar nu mama sa. În aceste condiții, pe temeiul mijloacelor de dovadă strânse de organul de urmărire penală și a recunoașterii totale și necondiționate a inculpatului, tribunalul a constatat că în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012, după ce s-a întors acasă de la locul de muncă sub influența băuturilor alcoolice, victima S.G. s-a întâlnit în bucătăria imobilului în care locuiește alături de mamă, cu fratele său S.D. și el în aceeași stare, căruia i-a reproșat că duce un trai parazitar și că nu dispune de nicio sursă de venit.

Discuția dintre cei doi a degenerat, aceștia adresându-și reciproc amenințări, după care inculpatul și-a lovit fratele cu palma peste față. La rândul său, S.G. a aplicat fratele său o lovitură în abdomen, partea vătămată și inculpatul s-au îmbrâncit reciproc, căzând unul peste altul în patul din bucătărie. Inculpatul s-a înarmat cu un cuțit aflat pe o noptieră situată în apropierea patului, cu care l-a amenințat pe fratele său până când S.Ș., mama celor doi, a fost cea care a luat cuțitul din mâna fiului său și l-a ascuns într-un dulap. Inculpatul nu a renunțat și luând un alt cuțit, cu o lungime totală de 22 cm și mâner confecționat din material plastic de culoare neagră, a aplicat părții vătămate o lovitură în partea stângă a abdomenului, după care s-a retras într-o altă încăpere.

La rândul său victima, după un timp în care a rămas pe marginea patului, a ieșit în curte până la sosirea ambulanței și a organelor de poliție, alertate de către martora P.M., la solicitarea mamei părților. S.G. a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale, rămânând internat o perioadă de 8 zile. Prin Raportul de expertiză medico-legală din 31 ianuarie 2012, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița s-a concluzionat că părții vătămate S.G. i-a fost produsă prin agresiune o plagă penetrantă abdominală prin înjunghiere, cu perforații multiple de intestin subțire, leziuni cauzate posibil prin lovire cu un obiect ascuțit tăietor-înțepător, care au necesitat un număr de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie.

Tribunalul a constatat, așadar, că prin acțiunile succesive de înarmare, asumate de către autorul agresiunii, a fost pusă în executare o rezoluție infracțională care a depășit limitele normale ale unui conflict familial, independent de motivele pe care s-a întemeiat disputa, care în absența intervenției prompte a medicilor, s-ar fi putut termina cu moartea victimei. La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de disp. art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a codului, limitele pedepselor fixate în partea specială a codului, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și disp.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cu care limitele pedepselor prevăzute de norma de incriminare sunt cuprinse între 5 ani și 8 ani și 4 luni închisoare. Instanța de fond a apreciat că fapta comisă de către inculpat este caracterizată de un grad ridicat de pericol social care reclamă o sancțiune adecvată în vederea corectării comportamentului său și prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni. În același timp s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, a avut anterior o bună conduită, își obținea veniturile în mod onest din muncă și a conștientizat gravitatea acțiunii sale și a manifestat regret față modul în care s-a comportat cu propriul său frate, ceea ce constituie împrejurări cu caracter atenuant în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Tribunalul s-a orientat la o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare, hotărând executarea acesteia în regim privativ de libertate, față de împrejurarea că în concret infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate deosebită, care reclamă o reacție fermă din partea organelor judiciare. Pe cale de consecință, în conformitate cu disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în opinia tribunalului, proporțională sub aspectul naturii acestora cu tipul și gravitatea infracțiunii comise. Totodată, potrivit disp. art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp.

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, care va începe după executarea pedepsei principale, reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prev. de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nefiind de natură să atragă înlăturarea acestui tip de pedeapsă, urmărindu-se astfel ca cel sancționat să resimtă și aceste limitări de ordin cetățenesc, urmare a înfrângerii într-un grad ridicat a normelor legii penale. În baza disp. art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din durata pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, timpul reținerii și arestării sale preventive, de la 31 ianuarie 2012 la zi, iar în conformitate cu disp. art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut arestarea sa preventivă, justificată de aceleași considerente pentru care măsura a fost dispusă: comiterea unei infracțiuni prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, îndreptată împotriva celei mai importante dintre valorile sociale - dreptul la viață și existența unor probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a luat act că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă. În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de către inculpat la comiterea infracțiunii. În temeiul art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen. și al art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Județean de Urgență Târgoviște a sumei de 2.147,075 RON, cu titlu de despăgubiri civile, urmare a internării părții vătămate S.G.

în Secția Chirurgie Generală în perioada 30 ianuarie - 7 februarie 2012, toate elementele răspunderii civile delictuale fiind îndeplinite în cauză. În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, precum și costul Raportului de expertiză medico-legală din 31 ianuarie 2012. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.D., pe care nu l-a motivat. Ulterior, în ședința dezbaterilor, prin apărătorul său desemnat din oficiu, inculpatul-apelant a criticat sentința atacată solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond cu motivarea că, deși s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu consecința reducerii limitelor pedepsei cu o treime, pe de o parte, iar pe de alta, s-au reținut și acordat circumstanțe atenuante personale, pedeapsa aplicată spre executare este prea mare. Apelantul-inculpat a apreciat că instanța de fond avea posibilitatea să dea o eficiență mai mare acestor circumstanțe atenuante și să stabilească un cuantum și mai mic al pedepsei, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat că și partea vătămată l-a lovit pe acesta. Prin Decizia penală nr. 114 din 7 august 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.D., împotriva Sentinței penale nr. 175 din 25 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel a reținut că în privința circumstanțelor reale și a probelor administrate, instanța de fond a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă strânse în cauză de organul de urmărire penală, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, după cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, beneficiind astfel de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului. S-a mai reținut că din ansamblul probelor care au fost strânse în faza urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor S.Ș.

și P.M. coroborate cu declarațiile părții vătămate S.G. și declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei, inclusiv în fața primei instanțe rezultă atât existența faptei, cât și săvârșirea acesteia de către inculpat, cu vinovăție în forma cerută de lege. S-a mai reținut că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației dată de inculpat de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform procedurii instituite de art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen. și în urma căreia inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform alin. (7) al aceluiași articol.

De asemenea, s-a constatat că instanța de fond a stabilit o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute și dispozițiilor legale ce reglementează fapta dedusă judecății, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la disp. art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Solicitarea inculpatului de a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante legale nu a fost primită de instanța de apel deoarece coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege într-o măsură mai mare ar conduce la stabilirea unei sancțiuni în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptei, cu consecința lipsirii de eficiență juridică a pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 114 din 7 august 2012 Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul S.D., invocând motivele de casare cuprinse în conținutul practicalei prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2364/120/2012. Examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dar și că a fost lezată valoarea cea mai de preț apărată de legea penală, și anume viața persoanei, infracțiunea de tentativă la omor calificat săvârșindu-se asupra fratelui acestuia, dar în egală măsură s-a ținut cont și de persoana inculpatului, respectiv că nu are antecedente penale, a avut anterior o bună conduită și obținea veniturile în mod onest din muncă și a conștientizat gravitatea acțiunii sale și a manifestat regret față de modul în care s-a comportat cu propriul său frate, ceea ce a constituit împrejurări cu caracter atenuant în sensul aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă care a fost menținută și de instanța de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus față de textul incriminator.

În mod corect s-a ținut cont de ambele instanțe și de pericolul social la faptei săvârșite de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei, respectiv că în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2012 inculpatul, pe baza consumului de băuturi alcoolice, inculpatul S.D. a aplicat părții vătămate S.G. (fratele său) o lovitură în partea stângă a abdomenului, producând prin agresiune o plagă penetrantă abdominală prin înjunghiere, cu perforații multiple de intestin subțire, concluzionându-se că leziunile traumatice expuse au fost urmarea lovirii cu un obiect ascuțit tăietor-înțepător, care i-a pus viața în primejdie, necesitând 16 - 18 zile de îngrijiri medicale. Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reținute de instanța de apel și instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 4 ani închisoare reținută în sarcina inculpatului, evidențiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, conducând la punerea în primejdie a vieții fratelui său, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune. Astfel, Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul sociomoral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reținute deja în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași considerente Înalta Curte constată că nu poate fi schimbată nici modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatului, aceea de executare în regim de detenție, reeducarea inculpatului pentru o astfel de faptă gravă săvârșită realizându-se doar prin executarea într-un regim privativ de libertate. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 114 din 7 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul S.D. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 114 din 7 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ