ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 622/2012

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 4495/120/2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 3002 rap.

la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpatului C.I.C. și a menținut această

măsură.

Pentru a pronunța

această încheiere Curtea a reținut că menținerea arestării preventive de către

instanța de fond se justifică din rațiuni ce țin atât de prezervarea interesului

public, cât și de buna desfășurare în continuare a procesului penal.

Față de împrejurarea

că inculpatul este condamnat de prima instanță la pedeapsa cu închisoarea,

Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5 paragraful

1 lit. a) din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

fundamentale, care prevăd că dreptul persoanei la libertate și siguranță nu

este încălcat în situația în o persoană este deținută legal pe baza condamnării

pronunțate de către un tribunal competent.

Astfel, s-a apreciat

de curte că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

și la menținerea acesteia nu s-au schimbat impunându-se menținerea în stare de

arest a inculpatului în condițiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) și (3)

C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.I.C. pentru motivele

arătate în practicaua prezentei decizii.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate

celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este

fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține

că măsura arestării preventive a inculpatului C.I.C. s-a dispus prin încheierea

din camera de consiliu din data de 24 mai 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, fiind emis pe numele acestuia mandatul de arestare

preventivă nr. 141/ UP din 24 mai 2011 constatându-se că inculpatul se află în

situația prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Prin sentința penală

nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală, inculpatul

a fost condamnat în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată și

completată raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 4 ( patru )

ani închisoare.

În baza art. 254

alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în

art. 64 alin. (1) literele a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2

(doi) ani și care se va executa potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) literele a) teza a II-a, b) și c) C.

pen.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din durata pedepsei aplicată perioada reținerii și a arestării

preventive începând cu 24 mai 2011 la zi.

În baza art. 1608a

alin. (6) C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de către același inculpat.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului .

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, în fapt, în cursul lunilor

aprilie - mai 2011, inculpatul C.I.C. cu ajutorul și prin intermediul

inculpatului A.G.R., a pretins și primit de la D.M.D., administrator la SC

B.L.C. SRL, suma de 100.000 lei pentru a considera executată lucrarea de

extindere și modernizare iluminat public, ce a făcut obiectul unui contract

încheiat în anul 2009 între societatea mai sus menționată și Consiliul Local al

comunei Tărtășești, contract pentru care a fost plătită în avans suma de

300.000 lei, lucrările nefiind începute nici până în prezent.

Împotriva sentinței

penale mai sus-menționată a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se în

prezent pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pentru soluționarea apelului declarat de inculpat.

Procedând la

verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a

apelatului-inculpat, se constată că în mod corect Curtea de Apel Ploiești a

apreciat ca legală și temeinică această măsură.

La dosar există

indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis fapta reținută în

sarcina sa, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ

în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în

care acest pericol rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului, împrejurările în care faptele au fost comise, scopul urmărit,

calitățile sociale lezate, calitatea inculpatului la momentul săvârșirii

faptelor, suma semnificativă ce a făcut obiectul corupției.

În raport de art. 5

din Convenția europeană a Drepturilor Omului măsura lipsirii de libertate a

unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a

săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în

posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea

ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în

bune condiții a procesului penal.

Faptul că în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în

continuare privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfășurare a

procesului penal.

Înalta Curte

apreciază că rezonanța faptei de corupție săvârșită de inculpat nu s-a diminuat

avându-se în vedere calitatea pe care acesta a avut-o la săvârșirea

infracțiunii aceea de primar al unei comune importante, iar lăsarea sa în

libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a

nu părăsi țara sau localitatea ar putea crea o stare de insecuritate în

comunitatea locală din care acesta provine, ar constitui un semnal de

încurajare pentru cei care ar fi tentați să comită infracțiuni similare.

De asemenea nu se

impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin

restrictivă de libertate și față de împrejurarea că în cauză există date că

inculpatul ar fi încercat să influențeze pe unul din martori.

Referitor la situația

socio-familială și lipsa antecedentelor penale invocate de inculpat prin

apărător se reține că acestea nu reprezintă în sine temeiuri pentru continuarea

procesului penal cu inculpatul în stare de libertate deoarece împrejurările

invocate sunt preexistente arestării, fiind un risc asumat la momentul la care

a ales să comită infracțiunea dedusă judecății.

Față de

considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării

preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este legală,

temeinică și corespunzător motivată în fapt și în drept, Înalta Curte urmează

ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat

recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.I.C. împotriva încheierii din 22 februarie

2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 4495/120/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2012.