ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 198/2012

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpaților I.G. și N.F. și a menținut această măsură.

A constatat instanța

că măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca

prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la rămânerea

definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile,

în sensul comiterii unei infracțiuni, și nu tinde să reprezinte o executare

anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul

rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că, până în prezent, s-a

pronunțat o hotărâre în cauză.

A mai constatat

instanța că în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au

apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai

puțin restrictivă de libertate și, câtă vreme inculpații nu au invocat și depus

probe directe și concludente care să ateste o altă situație de fapt decât cea

care rezultă din actele dosarului, se impune în baza art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., menținerea arestării preventivă a inculpaților.

Împotriva încheierii

din 10 ianuarie 2012, au declarat recurs inculpații N.F. și I.G. la data de 13

ianuarie 2012, au apreciat că recursurile au fost declarate în termenul legal

și au solicitat judecarea lor în stare de libertate.

Analizând recursurile

declarate, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații

N.F. și I.G. sunt tardive, având în vedere data declarării acestora.

Astfel, dispozițiile

art. 185 C. proc. pen. prevăd „când pentru exercitarea unui drept procesual

legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din

exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen".

La dosar se află

adeverințele din care rezultă că inculpații N.F. și I.G. la data de 13 ianuarie

2012 au luat la cunoștință de conținutul încheierii din 10 ianuarie 2012, iar

la dosar se află cererile de recurs ale inculpaților formulate la de 16

ianuarie 2012.

Dispozițiile art. 141

alin. (1) C. proc. pen. prevăd că împotriva încheierii prin care se dispune

menținerea arestării preventive poate fi atacată separat, cu recurs, în termen

de 24 de ore de la comunicare pentru cei lipsă.

Față de dispozițiilor

art. 186 alin. (1) C. proc. pen., referitor la calculul termenelor procedurale,

având în vedere dispozițiile 141 alin. (1) C. proc. pen. termenul de 24 de ore

în care inculpații puteau să declare recurs potrivit legii a început să curgă

la data comunicării, respectiv la 13 ianuarie 2012.

Cum inculpații au

declarat recurs la data de 16 ianuarie 2012, cu mult peste termenul prevăzut de

lege, Înalta Curte va respinge recursurile inculpaților ca fiind tardive în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardive,

recursurile declarate de inculpații N.F. și I.G. împotriva încheierii din 10

ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4695/114/2011.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.