ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 198/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților I.G. și N.F. și a menținut această măsură. A constatat instanța că măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că, până în prezent, s-a pronunțat o hotărâre în cauză.

A mai constatat instanța că în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate și, câtă vreme inculpații nu au invocat și depus probe directe și concludente care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, se impune în baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventivă a inculpaților. Împotriva încheierii din 10 ianuarie 2012, au declarat recurs inculpații N.F. și I.G. la data de 13 ianuarie 2012, au apreciat că recursurile au fost declarate în termenul legal și au solicitat judecarea lor în stare de libertate. Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații N.F. și I.G. sunt tardive, având în vedere data declarării acestora. Astfel, dispozițiile art. 185 C. proc. pen. prevăd „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen". La dosar se află adeverințele din care rezultă că inculpații N.F. și I.G. la data de 13 ianuarie 2012 au luat la cunoștință de conținutul încheierii din 10 ianuarie 2012, iar la dosar se află cererile de recurs ale inculpaților formulate la de 16 ianuarie 2012. Dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc.

pen. prevăd că împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat, cu recurs, în termen de 24 de ore de la comunicare pentru cei lipsă. Față de dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. pen., referitor la calculul termenelor procedurale, având în vedere dispozițiile 141 alin. (1) C. proc. pen. termenul de 24 de ore în care inculpații puteau să declare recurs potrivit legii a început să curgă la data comunicării, respectiv la 13 ianuarie 2012. Cum inculpații au declarat recurs la data de 16 ianuarie 2012, cu mult peste termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va respinge recursurile inculpaților ca fiind tardive în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpații N.F. și I.G. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4695/114/2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.