ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2012

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iulie 2012 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 3055/120/2012, în baza art. 300

2

raportat

la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest

preventiv a inculpaților L.E. (fiul lui P. și M.), arestat în baza Mandatului

de arestare preventivă nr. 12/U emis de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr.

2333/120/2012, L.M. (fiica lui I. și S.), arestată în baza Mandatului de

arestare preventivă nr. 13/U emis de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr.

2333/120/2012, L.C. (fiul lui P. și M.), arestat în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 16/U emis de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 2333/120/2012,

L.D. (fiul lui E. și C.) arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr.

15/U emis de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 2333/120/2012, D.O. (fiul lui

R. și M.) arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 14/U emis de

Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 2333/120/2012.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaților L.E.,

L.M., L.C., L.D., D.O. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea

acesteia este justificată.

S-a apreciat, de

asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de

rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din

jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere

specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs inculpații L.E., L.M., L.C., L.D., D.O., solicitând

punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că

acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din

același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea

deosebită a acestora, de consecințele asupra dezvoltării fizice și psihice a

persoanelor vătămate, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților,

apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, așa cum corect au reținut și instanțele anterioare.

În esență, în sarcina

inculpaților s-a reținut că în perioada de la sfârșitul anului 2010 și până la

începutul anului 2012, au constituit un grup infracțional în scopul săvârșirii

infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, recrutând mai multe fete -

A.G. zisă „G.", D.D.S. zisă „S.", S.S.L., B.G.A., ultimele trei

minore, pe care le-a determinat să practice prostituția în Italia, în folosul

lor.

Pe de altă parte, se

constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpaților prin Sentința penală

nr. 277 din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, la

pedepse cu închisoarea cuprinse între 4 și 6 ani și 8 luni și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

și e) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de

inculpați, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens,

Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează

prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un

termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile

și limitele legii.

Analizând

posibilitatea luării unei măsuri alternative, Înalta Curte constată că, la

acest moment procesual nu se identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în

libertate a inculpaților, ci apreciază că întregul material probator

administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo

altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă

scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive,

astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații L.E., L.M., L.C., L.D., D.O.

împotriva Încheierii din data de 30 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 3055/120/2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariile parțiale pentru apărarea

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 august 2012.

Procesat de GGC - N