ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1861/2012

Deliberând asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.Ș.B., aflat în Penitenciarul Mărgineni, la 25 de ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive începând cu 16 martie 2011 la zi.

A menținut măsura arestării preventive a inculpaților în baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă M.R.,  fiind obligați inculpații în solidar la plata sumei de 50.000 de RON daune morale. În baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile D.M.L. și D.N.B., prin reprezentantul legal, Z.R., fiind obligați inculpații în solidar la plata sumei de câte 100.000 RON daune morale și câte 110 RON lunar, daune materiale reprezentând prestație periodică pentru minori începând cu luna august 2010 până la majorat.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (6) C. proc. pen. a menținut măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanța din 11 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 70/P/2011 asupra sumei de 10.219 RON indisponibilizată la CEC B - Sucursala Târgoviște pe numele inculpatului R.Ș.B.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a confiscat de la inculpatul S.D.E. 2 pistoale cu gaze marca EJD model G cu seriile ............, respectiv ............ și 71 de cartușe cu gaze calibrul 9 mm cu capse repercutate, ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat cârligul de tractare și autoturismul marca K cu nr. de înmatriculare ............ proprietatea inculpatului R.Ș.B., folosite de către inculpați la comiterea faptei.

În baza art. 168 C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea formulată în cursul judecății de către N.A.,de contestare a măsurii asigurătorii privind indisponibilizarea sumei de 10.219 RON prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În baza art. 168 C. proc. pen. a respins cererea formulată în cursul judecății de inculpatul R.Ș.B. privind restituirea sumei de 10.219 RON (51 x 200 RON; 3 x 5 RON, 4 x 1 RON) indisponibilizată prin Ordonanța din 11 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea următoarelor bunuri ridicate cu ocazia introducerii în arest a inculpatului R.Ș.B.: card V, BT, pe numele lui R.Ș.B., nr. ............, card V, RB, pe numele lui R.Ș.B., nr. ............, permis de călătorie RATB, pe numele R.Ș.B., seria ............, certificat de înmatriculare nr. ............, ............, Polița Asigurare RCA seria ............ nr. ............, rovigneta, privind auto ............ și bon fiscal aferent, chitanța SC C.A. SA seria CHT ............, dovada DGPMBS seria CD nr. ............, pe numele R.Ș.B., cartelă SIM V nr. ............, carte alegător nr. ............, pe numele R.Ș.B., carte de vizită privind Y.C. SRL, BT SA, carte vizită RB, privind cont iban, bilet hârtie privind înscrisuri de mână cu pix negru, patru bonuri fiscale, 3 din ele privind alimentare de la SC OMV P și unul privind SC N.R.S., două chitanțe privind achitarea facturi R SA - client A.N., Siret culoare neagră pe care sunt două pandantive, unul în formă rotundă din metal de culoare galbenă, reprezentând un desen cu două păsări, iar celălalt în formă sferică din metal de culoare gri-argintiu, reprezentând însemne hieroglifice și portofel din piele, de culoare neagră Licemer IST, cu multiple spații de depozitare în care au fost găsite și introduse bunurile menționate, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 3.000 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 70/P din 8 iunie 2011 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și instituit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților S.D.E. și R.Ș.B. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., constând în esență, în aceea că în seara zilei de 16 august 2010 cei doi inculpați au lovit victima D.A. în mod repetat cu cârligul de remorcare al autoturismului în zona capului, au procedat la aruncarea sa din autoturismul cu care se deplasau și pentru a-și crea convingerea că a decedat, au trecut cu mașina peste corpul acesteia, fiecare dintre inculpați, pe rând, după care au abandonat-o pe câmp. Ulterior s-au întors la locul faptei au introdus victima în portbagaj și s-au îndreptat către orașul Giurgiu, iar în zona pădurii Comana, au coborât victima din mașină și au incendiat-o, părăsind apoi locul.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în urma administrării probelor strânse la urmărirea penală, a probelor noi - declarații părți, martori, înscrisuri - prima instanța a confirmat existența faptelor deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a reținut următoarele, în plan probator.

Inculpatul S.D.E. a declarat în instanță că el și inculpatul R.Ș.B. s-au speriat întrucât victima i-a amenințat că o să-i denunțe pentru faptul că, folosindu-se de firma acestuia SC M.P. SRL București, emiteau bilete la ordin fără acoperire, inducând în eroare alte societăți comerciale; victima avea calitate de administrator al acestei societăți, iar activitățile despre care au făcut vorbire le făceau cu acordul său. În urma amenințării proferate de victima că-i va denunța organelor de politie, inculpații au încercat fără succes să o facă să se răzgândească. În seara respectivă au ieșit cu autoturismul marca KC de pe autostrada București - Pitești, șofer fiind inculpatul R.Ș.B., și ajungând pe un drum lăturalnic, titularul declarației a ținut victima, iar celălalt inculpat a lovit-o cu un cârlig de remorcare. Victima a rămas inconștientă, ambii trecând cu mașina peste corpul acesteia, după care au lăsat-o pe câmp și au mers la un supermarket R în București, de unde au cumpărat o sticlă de 5 litri de apă, saci de plastic, un satâr și o foarfecă, s-au întors și au luat victima în portbagaj deplasându-se în județul Giurgiu în căutarea unui loc unde să scape de cadavru. Au ajuns în zona pădurii Comana din Giurgiu, pe un drum forestier unde au scos victima din portbagaj, au stropit-o cu benzină și au incendiat-o, apoi, au revenit în zona domiciliului, pe șoseaua G. din B., unde au curățat autoturismul, între timp, făcându-se dimineață.

A mai declarat inculpatul că au trecut peste corpul victimei cu autoturismul pe rând, atât el cât și R.Ș.B., primul fiind R.Ș.B. Anterior lovirii victimei de către inculpatul R.Ș.B., el a ținut-o pe aceasta de gât cu un lanț. În timp ce încerca să stranguleze victima și aceasta se zbătea, făcându-l să scape lanțul, celălalt inculpat a mers la portbagaj de unde a luat cârligul de remorcare. În autoturism inculpatul S.D.E. a declarat că se afla în spate, la volan celălalt inculpat, iar victima în față dreapta. După ce a scăpat lanțul, a prins victima cu mâna de gât și apoi a intervenit celălalt inculpat, care a venit pe partea șoferului și a lovit victima în cap cu cârligul de remorcare; ambii inculpați au scos victima din mașină pe partea dreaptă. La momentul când au incendiat victima, cei doi nu știau că aceasta nu decedase.

În seara în care s-a comis fapta, victima i-a apelat inițial pe el și apoi pe inculpatul R.Ș.B. și le-a solicitat să meargă să o caute pe concubina sa. Victima le-a spus că dacă nu-și găsește concubina va merge la poliție, ocazie cu care se va autodenunța cu privire la înșelăciunile cu societăți, denunțul vizându-i și pe inculpați. În această împrejurare, s-au hotărât să comită fapta. Anterior întâlnirii cu victima, au mers la un magazin de unde celălalt inculpat a cumpărat un lanț. A apreciat inculpatul S.D.E. ca în ziua de 16 august 2010 nu a fost în domiciliul inculpatului R.Ș.B.

Inculpatul nu a putut preciza dacă pe parcursul derulării activităților pe care le-a menționat el sau celălalt inculpat au avut convorbiri telefonice cu alte persoane și nici dacă la momentul când telefonul victimei a fost oferit prietenei sale acesta avea cartelă SIM, bănuind că celălalt inculpat răspundea la SMS-urile pe care M.R. le adresa victimei, ulterior comiterii faptei.

Referitor la martora B.S., concubina inculpatului R.Ș.B., inculpatul S.D.E. a declarat că o cunoștea, mergând cu celălalt inculpat de mai multe ori la domiciliul acesteia, însă nu a purtat convorbiri telefonice cu aceasta.

În ceea ce privește activitatea comercială de natura celei relatate anterior, aceasta a continuat cu alte societăți, la una dintre firme mergând împreună cei doi inculpați, iar la alta a fost numai inculpatul R.Ș.B. Firma M. a fost înființată în martie 2010 de către victimă personal. Biletele la ordin despre care a făcut vorbire inculpatul S.D.E. erau semnate atât de el, de victimă, cât și de celălalt inculpat. Banii obținuți din activitățile comerciale erau luați de inculpatul R.Ș.B., din aceștia dându-le atât inculpatului S.D.E. cât și victimei câte o parte. La momentul 16 august 2010 inculpatul R.Ș.B. deși poseda două autoturisme, folosea mai mult autoturismul K, conform declarației inculpatului S.D.E., el conducând acest autoturism anterior săvârșirii faptei o singură dată, când au mers împreună la o firmă numită GM, cu sediul între București și Jilava, numai în parcarea firmei respective și, de asemenea, pe drumul de întoarcere după ce comiterea prezentei fapte. Inculpatul R.Ș.B. mai poseda un B pe care îl ținea la inculpatul S.D.E. și pe care cel din urma îl conducea. Nu i-a fost cedat spre folosință autoturismul K, B-ul folosindu-l deoarece era mai vechi.

Inculpatul a mai declarat că la momentul comiterii faptei avea un singur telefon, iar celălalt inculpat mai multe telefoane, de asemenea, pe firma M. fusese cumpărat un telefon, acesta presupunând că era folosit de către celălalt inculpat. Cu firmele țepuite se lua legătura telefonic de către inculpatul R.Ș.B. folosind telefoanele sale. Nu cunoaște inculpatul dacă după comiterea faptei a fost folosit telefonul victimei pentru a se lua legătura cu firmele înșelate. El nefăcând acest lucru, însă a mers împreună cu R.Ș.B. la tipografia E, acesta mergând și la o altă firmă de unde a luat niște plicuri, însă numele ei nu îl poate preciza. A mai fost împreună cu inculpatul R.Ș.B. la o firmă US P. însă nu poate preciza dacă ulterior sau anterior comiterii faptei. Cu reprezentanții acestor firme s-a luat legătura telefonic sau prin email de către celălalt inculpat. Inculpatul S.D.E. credea că victima avea un singur telefon.

Referitor la inculpatul R.Ș.B., inculpatul S.D.E. a declarat că în perioada cât s-a aflat în Penitenciarul Jilava, a încercat să ia legătura cu el, prin șeful de cameră, să îl convingă să-și schimbe declarație în schimbul sumei de 5.000 de euro. Șeful de cameră se numea S. sau S.D. Cât au fost în arest celălalt inculpat l-a amenințat cu moartea întrucât a recunoscut fapta, prin intermediul unui băiat al cărui nume nu-l poate preciza

Inculpatul R.Ș.B. a declarat în cadrul cercetării judecătorești ca nu a comis fapta de omor, ci doar pe cea de înșelăciune. Potrivit propriei declarații nu s-a întâlnit cu victima în data de 16 august 2010, fiind prezent când celălalt inculpat a discutat cu aceasta de pe cartela sa care a fost introdusă în telefonul lui, întrucât nu mai avea credit, discuția vizând lămurirea unei anumite probleme, fără să știe la ce se referea exact. Convorbirea dintre cei doi s-a purtat în fața blocului în care el locuia.

A mai arătat inculpatul audiat ca-n data de 16 august 2010 a ajuns la domiciliul său din B., unde locuia cu N.A., în jurul orei 21:00, iar în jurul orelor 22:00 - 22:30, la această adresă a venit un cunoscut M.M. pentru a-i cere două culori pentru tatuaj. În jurul orelor 24:00 l-a apelat telefonic inculpatul S.D.E., care i-a comunicat că-i lovise mașina K, pe care o folosea cu caracter de obișnuință acesta din urma în perioada iulie - septembrie, cât titularul declarației a avut permisul suspendat. A coborât în parcare, unde a văzut mașina lovită, iar celălalt inculpat i-a cerut să-l însoțească la un magazin pentru a face cumpărături și i-a solicitat și bani pentru aceasta. Au reveni la domiciliul său după circa o jumătate de oră, iar celălalt inculpat l-a însoțit pentru a-i da o sumă de bani să alimenteze cu combustibil autoturismul B. Celălalt inculpat nu a achiziționat vreun satâr sau vreo foarfecă, ci sare și niște saci.

Privitor la inculpatul S.D.E., a declarat ca îl cunoștea din copilărie și la inițiativa sa, pe numele victimei au înființat societatea M., ocupându-se de înșelarea altor societăți comerciale. Până la momentul 16 august 2010 au înșelat o singură societate G.M., la care a mers inculpatul S.D.E., întrucât pe el îl cunoșteau cei de la respectiva firma, iar ulterior, au mai fost înșelate încă 5 firme, la o parte din ele mergând și el să ridice plicuri. Obișnuia să-i dea bani inculpatului S.D.E. pentru comisioanele pe care i le făcea pentru firmele Y.C. și Y.P.

A mai precizat inculpatul ca a dat victimei mai multe telefoane și cartele anterior comiterii faptei din data de 16 august 2010, pentru a o putea contacta în vederea desfășurării activităților comerciale despre care a relatat. A aflat de dispariția victimei pe 16 martie 2011, când a fost arestat. Banii pentru activitățile comerciale îi dădea celuilalt inculpat, atât pentru el, cât și pentru victimă. Până la constituirea firmei despre care a declarat pretinde că nu cunoștea victima, iar apoi a văzut-o de câteva ori. A purtat cu acesta convorbiri telefonice numai legate de activitățile comerciale, convorbirile fiind succinte. Telefoanele i-au fost restituite de către celălalt inculpat. Din cele trei telefoane date victimei, două dintre ele i le-a restituit celălalt inculpat, atât anterior momentului 16 august 2010, cât și ulterior. Inculpatul S.D.E. discuta telefonic cu B.S., prietena sa, dar rar și în situații importante și el discuta foarte rar cu prietena celuilalt inculpat, când nu-l găsea. La locuința victimei a fost de trei, patru ori. Concubina victimei știa că el îi dăduse acesteia telefoane și, de asemenea, aceasta cunoștea că urma să constituie și o societate comercială. I-a dat victimei personal circa 3.000 RON, restul de 18.000 RON fiindu-i dat prin intermediul inculpatului S.D.E. După data de 16 august 2010 biletele la ordin și contractele cu diverse firme au fost semnate de către celălalt inculpat. Victima nu avea de ce să-l amenințe cu denunțul în legătură cu constituirea firmei întrucât era singura lui sursă de venit. Nu știa cine răspundea la SMS-urile trimise de către M.R. Nu a purtat nici o convorbire cu Z.Gh.. Nu a verificat autoturismul K în interior și l-a reparat după trei, patru zile. Nu-și explică existența petelor de sânge în interiorul autoturismului, însă dacă ar fi fost implicat în omor ar fi dus autoturismul la curățat. De la prietena sa știe că în seara respectivă, după ora 22:00, aceasta a fost sunată de numere private, fiind întrebată dacă a ajuns la ea.

Considera inculpatul R.Ș.B. că celălalt inculpat încearcă să-l acuze și pe el de comiterea faptei pentru a-și minimaliza contribuția. Crede că l-a acuzat și întrucât a aflat anul acesta că nu îi dădeam suficienți bani proveniți din țepele date diverselor societăți. Consideră că inculpatul S.D.E. putea comite singur fapta de omor.

Instanța a procedat la audierea pe situația de fapt a părții vătămate constituita parte civila M.R. și a martorilor din acte T.F., B.S., Z.Gh., S.I., D.F.I., N.A., S.F., G.V., A.D. precum și a martorilor P.C. și S.M.P. propuși în apărare de inculpatul R.Ș.B., administrând totodată probe cu înscrisuri în circumstanțiere la cererea inculpatului S.D.E.

Partea vătămata M.R. a declarat ca în ianuarie - februarie victima i-a spus că S.D.E. i-a făcut cunoștință cu o persoană cu bani care dorește să-l ajute, că această persoană este prieten din copilărie cu S.D.E. Victima și S.D.E. au fost colegi de muncă la firma P. I-a povestit victima că dorește să înființeze o firmă de vânzări on-line, el urmând să lucreze la domiciliu, iar S.D.E. și cealaltă persoană să aducă marfa din străinătate pe care să o vândă on-line. În mai victima i-a spus că firma nu a început activitatea întrucât S.D.E. și prietenul său doreau să cumpere o casă în Sălaj, unde el lucreze.

Partea vătămată i-a spus victimei că i se pare că promisiunile nu sunt serioase, însă el i-a relatat că S.D.E. l-a asigurat că poate avea încredere în cealaltă persoană. Din satul Gorneni, de la consăteni, a aflat că mașina roșie despre care credea că aparținea inculpatului R.Ș.B. s-a aflat de mai multe ori în fața domiciliului victimei. Un vecin numit N, care locuia lângă casa victimei i-a spus că i-a văzut pe inculpați venind la domiciliul acesteia la începutul anului 2010. Vecinul i-a spus că au venit cei doi inculpați cu o mașină roșie, fără a preciza cine a condus-o. Persoana respectivă i-a văzut la televizor și de aceea i-a recunoscut atunci. Ultima oară când victima a luat legătura cu partea civilă a fost în perioada 10 - 11 august 2011, nu-și amintește exact perioada, doar o singură dată au vorbit, deoarece ea era plecată din țară. În data de 16 august 2010 a revenit în țară și a încercat să-l contacteze telefonic zilnic, dar nu răspuns deoarece telefonul era închis. A fost sunată la 12 noiembrie 2010 de patronul la care victima lucra, numitul Z.Gh. În data de 12 noiembrie 2010 telefonul victimei a fost deschis, ea a sunat dar i se respingea apelul. Apoi a trimis niște mesaje neadevărate, pentru a vedea răspunsul celui ce deținea telefonul. I s-a răspuns la unele mesaje, în sensul că „ am bani, dacă vrei să mă ajuți dai lui R. și la copii și ai grijă de mama, când vin îți explic", în condițiile în care mama sa era decedată de 23 de ani. A încărcat periodic telefonul victimei pentru ca cel care îl deținea să-l poată folosi. Știu că victima avea o situație materială foarte proastă atunci, ea ajutându-l cu bani. Numărul de telefon al victimei este cu 195 la sfârșit, fără a-l putea preciza cu exactitate. În mai 2010, nu-și amintește exact, victima a folosit o perioadă foarte scurtă un număr de D. Victima a avut anterior un telefon pe care l-a pierdut, persoana care l-a găsit spunându-i că l-a găsit în metrou. Atât ea cât și martorul Z.Gh. au vorbit cu această persoană. De pe alt telefon victima nu a sunat, cu excepția celui cu 195 la sfârșit. După data de 16 august nu i s-a răspuns niciodată la telefonul victimei, acesta fiind permanent închis. Din data de 12 noiembrie telefonul a fost periodic deschis, însă niciodată nu a vorbit cu vreo persoană de pe acest număr, primind doar SMS-uri.

Martora T.F., concubina inculpatului S.D.E., a declarat că în vara anului trecut s-a împăcat cu inculpatul S.D.E., însă spre sfârșitul anului a observat o schimbare în atitudinea acestuia, în sensul că petrecea foarte mult timp cu celălalt inculpat, inculpatul R.Ș.B. înnoptând la concubinul ei. Nu poate preciza dacă este vorba de data de 16 august 2010, însă într-o seară în cursul lunii august, inculpatul R.Ș.B. l-a sunat pe concubinul ei, cerându-i să se întâlnească și deși acesta i-a promis martorei că va veni repede, s-a întors a doua zi târziu. Văzând că nu mai vine l-a apelat, dar telefonul era închis. Când l-a întrebat de ce a lipsit în cursul nopții, nu i-a răspuns, însă părea obosit și supărat. În seara despre care a făcut vorbire că a lipsit prietenul ei nu a reușit să-l contacteze telefonic pe acesta, deși îi spusese că va coborî în fața blocului pentru a se întâlni cu inculpatul R.Ș.B. S-a uitat pe geam, însă nu i-a văzut. Spre sfârșitul anului a primit un telefon N de la prietenul ei, însă nu știe de unde îl avea. Pe telefonul respectiv a primit un apel de la o femeie și un mesaj în care o întreba despre o persoană al cărei nume nu-l reține și îi cerea să ia legătura cu ea. A spus celor doi inculpați despre apelul și mesajele primite și atunci inculpatul R.Ș.B. văzând mesajul a scos cartela din telefon și a spus că o să-i dea foc, oferindu-se să-mi dea bani pentru altă cartelă, respectiv 20 RON. A răspuns apelului primit de la acea femeie și când a fost întrebată de numele unui bărbat i-a spus că este o greșeală. Este posibil ca în telefonul primit de la prietenul ei să fi introdus și alte cartele, dar respectivul telefon era V și ea avea C, fără a putea preciza dacă aceste cartele puteau fi folosite în acel telefon. Martora presupune că respectivul telefon funcționa numai în rețeaua V.

A mai declarat martora că are cunoștință despre faptul că inculpatul S.D.E. a avut un singur telefon despre care i-a spus că i-a căzut de la balcon și apoi știe că a primit un telefon de la unul dintre părinți. Crede martora că prietenul el a sunat-o și de pe numărul celuilalt inculpat, număr pe care îl cunoștea, din cauză că nu avea credit pe telefonul său. Inculpatul S.D.E. folosea doar în prezența celuilalt inculpat laptop-ul acestuia pentru a pune filme. Nu l-a văzut pe inculpatul S.D.E. conducând autoturismele marca K și B. În prezența martorei și a concubinului ei, inculpatul R.Ș.B. primea telefoane de la bunica și prietena sa, dar le cerea celor doi să facă liniște și vorbea din altă încăpere, spunându-le că se afla în alt loc. Nu-și amintește martora ce număr avea la telefonul primit de la inculpatul S.D.E., însă îl apela și pe inculpatul R.Ș.B. dacă nu reușea să dea de concubinul ei. Inculpatul S.D.E. locuia într-un apartament cu două camere iar în noaptea de care a făcut vorbire că ar fi rămas în apartamentul acestuia era și tatăl său în acel imobil, menționând încă o dată că nu știa dacă a fost vorba de noaptea comiterii faptei. Din câte cunoștea ea aceasta a fost singura noapte în care prietenul ei a lipsit de acasă, astfel încât nici nu prea a dormit, ci a stat și s-a uitat pe balcon. Menționează că a doua zi acesta a ajuns acasă spre seară. Apelul către prietenul ei când a constatat că telefonul acestuia era închis a fost făcut în jurul orei 21:00 - 22:00. Știa că inculpatul R.Ș.B. avea multe numere în V, nu și dacă avea și în alte rețele. Prin vara anului trecut nu rămânea noaptea la prietenul ei, dar se întâlneau seara, în luna august petrecând la domiciliul acestuia circa 2, 3 nopți.

Martora B.S., prietena inculpatului R.Ș.B., a declarat că acesta nu i-a dat nimic de bănuit, neobservând nici o schimbare la el, ulterior perioadei august 2010. În perioada august 2010 și ulterior inculpatul avea mai multe telefoane și o suna pe mobil de pe mai multe numere, cu precădere folosind un V și un C, însă numerele nu le poate preciza. Numărul de telefon .......... îl recunoaște ca fiind unul dintre numerele aparținând acestuia. Inculpatul S.D.E. nu obișnuia să-i telefoneze și să-i trimită SMS-uri. Inculpatul R.Ș.B. o suma foarte rar la locul de muncă - MD punct de lucru situat în supermarket-ul C, unde și-a desfășurat activitatea până în septembrie 2010. Inculpatul S.D.E. nu a sunat-o niciodată la serviciu sau cel puțin ea nu are cunoștință despre acest lucru. Inculpatul R.Ș.B. o suma pe mama ei foarte rar când nu reușea să ia legătura cu martora. De la diverse persoane știa martora că inculpații își împrumutau între ei telefoane sau laptop-uri, cu privire la B știa că prietenul ei îl împrumuta inculpatului S.D.E., însă cu privire la K nu poate confirma cu certitudine. Martora avea un telefon atât în rețeaua C, cât și în V, de cele mai multe ori inculpatul sunând-o pe numărul de C, determinat de împrejurarea că între cele două numere de C convorbirile erau gratuite.

A mai declarat martora că nu îl agrea pe inculpatul S.D.E. întrucât la prima întâlnire cu acesta, cu câțiva ani în urmă, acesta era agitat și purta asupra lui un pistol, cerându-i inculpatului R.Ș.B. să oprească prin păduri să împuște vulpi. Datorită faptului că avea pistol martora a fost timorată fără a putea preciza dacă acesta glumea sau vorbea serios, întrucât nu-l cunoștea, dar i-a produs temere. S-au întâlnit cu inculpatul S.D.E. și cu prietena acestuia, însă foarte rar, cam de cinci, șase ori în ultima perioadă a relației. Martora știa că inculpatul R.Ș.B. își lăsa peste noapte în mașina K telefoanele sau laptop-urile.

Cei doi nu aveau convorbiri telefonice scurte, ci convorbiri telefonice lungi, iar atunci când martora nu putea să-i răspunsă îi închidea, el știind acest lucru. Nu au fost situații în care să aibă cu acesta convorbiri telefonice de 1, 2 minute la interval de o oră, două ore. A fost sunată de diverse persoane care o întrebau de inculpatul R.Ș.B., parte din acestea fiind și de pe număr ascuns. Mama inculpatului R.Ș.B., N.A. îl căuta pe acesta la telefon dacă nu era acasă după ora 22:00 și cerea și confirmarea martorei dacă îi spunea că este cu ea. Una dintre persoanele care i-a spus că cei doi inculpați își împrumutau lucrurile era I.C.

Martorul Z.Gh. a declarat că nu obișnuia să sune victima după ora 21:00, este posibil să-i fi telefonat, însă rar, doar dacă avea să-i transmită ceva pentru a doua zi. Își amintește că în seara de 16 august 2010, victima urma să-și ia copii care se aflau în Târgoviște, la concubina sa și i-a oferit mașina firmei pentru a merge să-și rezolve problema, însă victima i-a spus că nu are nevoie de mașină întrucât se întâlnește cu cei doi băieți care îl ajută, R.Ș.B. și S.D.E., și că aceștia o să-l ducă să-și ia copii. De la victimă știa că cei doi R.Ș.B. și S.D.E. îl ajutau, și întrebând victima de ce o ajuta, aceasta i s-a spus că datorită situației materiale precare, având doi copii minori în întreținere.

Martorul își amintește că era seară, în jurul orei 21:30 când a purtat o convorbire telefonică cu victima, fără a putea preciza dacă o mai văzuse în stare de agitație, de obicei fiind un tip care își vedea de treaba lui, îndeplinea atribuțiile de serviciu. Până în august 2010 martorul nu știa dacă victima avea vreo altă firmă, însă după aprecierea sa dacă ar fi avut-o, nu ar fi avut situația precară de care a vorbit.

Întrucât victima nu s-a mai prezentat la serviciu după data de 16 august, prin octombrie - noiembrie, martorul a anunțat autoritățile, respectiv Poliția, la Persoane dispărute. În perioada cât a lucrat la martor, victima a avut o cameră la firmă unde locuia. Urmare demersului său făcut inițial la București, după care la Târgoviște, victima a fost dată în urmărire, iar după un timp martorul a fost chemat la Poliție la Târgoviște pentru a da declarație și pentru a încerca să identifice victima după fotografii, acolo fiind și verișoara victimei.

Martorul a declarat că a luat legătura telefonic cu S.D.E. despre care știa că lucrează la P, iar acesta i-a spus că nu l-au mai dus în seara respectivă pe D.A. la Târgoviște întrucât s-a stricat mașina prietenului său R.Ș.B. Inculpatul S.D.E. i-a spus că nu mai știe nimic de victimă atunci când a vorbit la telefon. Martorul nu i-a cunoscut personal pe inculpați anterior lunii august 2010, cunoscând de existența lor de la victimă. În seara de 16 august în discuția telefonică cu victima aceasta i-a spus că se află cu R.Ș.B. și cu S.D.E. în zona Sălaj. În seara respectivă după acest telefon nu a mai discutat cu victima. Martorul nu a putut preciza numărul de pe care victima îl suna, însă era un număr de O la care martorul a sunat căutând victima, i-a răspuns o fată care i-a spus că a găsit telefonul în metrou demult și să nu o mai deranjeze. A dat telefonul acesta anterior datei de 16 august, a sunat la numărul de O și după ce a vorbit cu S.D.E., a sunat din nou și a încercat să-i explice fetei de ce o sună însă i s-a închis telefonul. A sunat pe numărul de telefon al victimei în ziua în care a mers cu concubina acesteia la P, telefonul sunând, însă nu a răspuns nimeni. De la verișoara victimei M.R. știa martorul că în urma SMS-ului trimis pe telefonul victimei a primit răspuns în sensul că dacă dorește să-l ajute, să dea bani concubinei sale și copiilor și să aibă grijă de mama lui, despre care cunoștea că este decedată. I-a dat și el un SMS după ce a aflat despre SMS-ul primit de verișoara sa și i-a comunicat că are de ridicat o sumă de bani de la firmă și un scuter, spunând aceste lucruri deoarece și-a dat seama că ceva nu este în regulă, la acest SMS i s-a răspuns că nu mai înțelege nimic, „parcă era în filme polițiste", răspunsul adresându-se lui G., nume aparținând martorului. Acesta știa că victima avea un singur mobil, despre celelalte numere pe care le avea știa că nu mai sunt valabile, sau cel puțin așa îi spusese victima.

Martora S.I., a declarat că în calitate de director de vânzări la SC G.R.P.C.S. SRL Cluj cunoaște că în toamna anului trecut la firma sus-menționată s-a prezentat o persoană care s-a recomandat D.A. și a solicitat singurul produs pe care îl realiza - plicuri. Acea persoană a venit de trei ori la firmă. Martora a recunoscut acea persoană ca fiind inculpatul R.Ș.B. prezent în sală. Firma a pus la dispoziția acelei persoane produsele solicitate însă biletul la ordin depus la bancă a fost refuzat din lipsă de disponibil. În vara anului 2010, fără a putea preciza luna, aceeași persoană a venit la firmă însă atunci relațiile comerciale nu s-au finalizat. Nu se obișnuiește ca cei care vin la firmă pentru a solicita să cumpere produse să prezinte vreun act de identitate, fiind suficientă cartea de vizită. Persoana despre care martora a făcut vorbire a venit la firmă singură iar valoarea mărfii ridicate a fost de 44.000 RON; firma se numea M.P. SRL.

Numele Z.D. a apărut pe avizele de expediție la rubrica persoanei care a ridicat marfa, martorul fiind sigură că persoana despre care a afirmat că s-a prezentat cu numele de D.A. nu a spus că s-ar numi Z.D. și că-l însoțește pe D.A. La ridicarea mărfii martora nu știe cine s-a prezentat, întrucât depozitul era într-o altă locație decât cea la care se afla ea.

Martorul D.F.I. a declarat că în calitate de șef depozit la firma SC G.R.P.C.S. SRL Cluj cunoștea că în toamna anului trecut s-a prezentat la ridicarea mărfii o persoană care s-a semnat Z.D. Martorul a recunoscut această persoană ca fiind inculpatul R.Ș.B. prezent în sală. Această persoană a venit de două ori la depozit la interval de o săptămână și a ridicat plicuri. La momentul la care preda marfa nu era necesar ca cel care o ridica să prezinte un act de identitate. Marfa se ridica pe bază de factură și aviz de expediere, documente pe care nu se menționează date din cartea de identitate ale persoanei care ridică sau numărul mașinii cu care s-a ridicat marfa. Persoana pe care a recunoscut-o nu s-a prezentat niciodată ca fiind D.A.

Martora N.A., mătușa inculpatului R.Ș.B., cea care l-a crescut, a declarat că în data de 16 august 2010 își amintește cu exactitate că nepotul ei a venit acasă, apoi a sunat telefonul sau interfonul și a venit un băiat care i-a spus nepotului ei că mașina a fost lovită în parcare la bara din spate. Era vorba de o mașină roșie marca K. Nepotul mai avea un B care era dat vecinului din blocul de alături, acest vecin fiind S.D.E. Tot el l-a anunțat pe nepotul martorei că mașina este lovită în parcare. Acesta a coborât împreună cu S.D.E. să vadă mașina, a revenit după circa 30 - 45 de minute și i-a spus că a fost la cumpărături cu S.D.E., fără ca martora să știe cu ce mașină s-au dus cei doi la cumpărături. Dacă nu venea acasă la ora 22:00, ea obișnuia să-l sune pe nepot. Îi spunea unde se află și nu se culca până ce acesta nu ajungea la domiciliu. A mai precizat că nu i-a dat niciodată inculpatului cheile de la casă. Nepotul i-a spus că în seara respectivă și-a cumpărat țigări, iar celălalt inculpat mâncare pentru bunica lui. După ce a venit din nou acasă nu l-a mai întrebat pe nepot despre mașină dacă era avariată întrucât se supărase că întârziase. Nepotul avea mai multe telefoane mobile, obișnuia să le lase pe masă, acesta nu i-a dat nici un telefon, insa avea la dispoziție un astfel de telefon dar nu se pricepe să umble pe ele. De multe ori inculpatul venea acasă fără telefoane, laptop sau portofel și ii spunea că le uitase în mașină.

A mai declarat martora că nu mai ține minte dacă în seara respectivă după ce a plecat de acasă nepotul ei a sunat-o, însă a precizat că s-a supărat pe el pentru că întârziase.

Martora S.F., angajată la SC T.E. 2001 SRL a declarat că firma la care lucrează a avut relații contractuale cu SC M. SRL București, din partea acestei firme prezentându-se la sediul firmei unde lucrează două persoane, pe care martora le recunoaște ca fiind inculpații în cauză. Ea a întocmit contractul cu SC M. în baza datelor primite de la colega sa de birou G.V. A emis și factura de avans, factură care a fost trimisă pe mail. Reprezentanții SC M. s-au prezentat la 12 noiembrie 2010, au venit cu contractul semnat și ștampilat în original, au ridicat factura de la ea, ordinul de plată trimițându-l pe mail. Factura a fost completată în fața ei de persoana pe care o identifică ca fiind inculpatul S.D.E. Celălalt inculpat stătea lângă el și îi arăta unde să scrie și să aplice ștampila. Pe factură cel care a completat-o a menționat Z.D., însă nu a văzut nici un act de identitate al celor două persoane. A doua zi pe 13 noiembrie cei doi au venit la martoră la firmă, au ridicat factura fiscală și au completat biletul la ordin pentru suma aferentă, biletul a fost completat tot de S.D.E., acesta completând toate datele de pe document. Martora a declarat că i-a recunoscut din fotografiile judiciare prezentate pe cei doi inculpați, i-au fost prezentate câte două fotografii pentru cei doi inculpați. Celălalt inculpat nu și-a spus numele.

Martora G.V. a declarat că a primit o solicitare de ofertă pe mail din partea SC M. București, semnată de D.A., însoțită de un număr de mobil și o adresă de email. A purtat o corespondență pe mail, în urma căreia a încheiat contractul dintre firma la care martora este angajată și SC M. A primit contractul pe mail semnat și ștampilat. Ulterior, la 11 noiembrie 2010 s-a emis o factură pentru plata unui avans, pe mail s-a trimis un ordin de plată și s-a procedat la începerea producției, comunicându-i-se că va primi în ziua respectivă contractul în original și semnat. La sediul firmei s-au prezentat cei doi inculpați pentru a ridica factura în original și a depune contractul în original. Declară martora că niciodată nu a cunoscut persoana care figura ca administrator al SC M., adică D.A. După ce a fost ridicată marfa nu i s-a răspuns la telefonul comunicat pentru contact. A notat numărul de contact - .............. Având în vedere că nu i s-a răspuns la mail și la telefon, a trimis și un mesaj lui D.A. pe acest număr de telefon și i s-a răspuns că nu este în țară și urmează să vină luni și că se interesează de ce nu s-a făcut plata avansului. Inițial nu a recunoscut inculpații din planșele foto întrucât i-a văzut foarte puțin timp, ulterior i-a văzut în niște filmulețe postate pe internet, în prezent nu-și mai amintește cum arătau.

Martorul A.D. a declarat că fiind administrator al SC T.E. 2001 SRL, a avut relații contractuale cu SC M. București, însă nu a avut legătură directă cu reprezentanții acesteia. Angajații săi i-au spus că biletul la ordin emis de această societate nu a avut acoperire, aceasta după ce însă marfa a fost livrată către cei doi reprezentanți ai firmei SC M. București. A făcut plângere penală împotriva administratorului acestei firme, printr-o firmă de avocatură. În prezența sa angajata S.F. a recunoscut două persoane ca fiind cele care au semnat factura de primire și au completat datele în biletul la ordin, care era semnat de persoana autorizată. Firma al cărei administrator este martorul a încheiat un contract cu SC M. București, în care se menționa că lucrarea intră în producție după ce se plătea un avans, avans cu privire la care au fost induși în eroare că s-a plătit, iar atunci când se livrează marfa se emite un bilet la ordin de către beneficiar cu suma până la prețul total și cu termenul de plată. Angajatul de la firmă nu verifică identitatea celor care vin să ridice marfa, fiind întrebați doar despre datele de identitate pe care le trece pe factură. În speță, persoana care a semnat factura a trecut datele de identificare. La încheierea contractului nu se obișnuiește să se legitimeze reprezentantul firmei solicitante.

Martorii P.C. și S.M.P. audiați la propunerea inculpatului R.Ș.B. au declarat după cum urmează: cel dintâi că este vecin cu ambii inculpați pe care-i cunoaște din vedere, se salutau și a mai discutat cu aceștia diverse. Știa că amândoi au mașini, S.D.E. are un B vechi, iar R.Ș.B. o K roșie. A aflat pentru ce sunt cei doi judecați când a văzut organele de poliție și procuratură în fața blocului în care locuiesc. L-a văzut odată pe S.D.E. conducând autoturismul K, însă nu-și aduce aminte dacă pe celălalt inculpat l-a văzut conducând B-ul. Când l-a văzut conducând K era singur în mașină. La momentul la care a fost percheziționat B-ul a înțeles de la unui dintre anchetatori că urmele care se aflau pe portierele de pe partea stângă a autoturismului ar fi urme de gloanțe. Nu a văzut ce s-a ridicat din B la percheziție, dar din K a văzut că s-au ridicat niște hârtii despre care crede că erau acte. Nu a văzut să se fi ridicat din autoturism computere sau telefoane.

Cel de-al doilea martor a declarat că îl cunoaște pe inculpatul R.Ș.B. întrucât mama sa și mătușa lui N.A. sunt prietene. Își amintește că în data de 16 august 2010 cu o zi după ce fusese onomastica sa, l-a sunat mama lui în jurul orei 22:30 și l-a chemat să o ia de la domiciliul lui N.A. Când a ajuns a sunat la interfon să-i spună să coboare, însă aceasta a mai întârziat 15 - 20 de minute. Când a venit i-a spus că a rămas să stea de vorbă cu N.A. și cu R.Ș.B. Mama sa i-a spus că R.Ș.B. este un băiat cuminte, respectuos, muncitor.

La termenul de judecată din 14 noiembrie 2011 instanța a luat act că inculpatul R.Ș.B., prin apărător ales, a renunțat la audierea celui de-al treilea martor încuviințat pe situația de fapt.

La același termen s-au depus de către inculpatul S.D.E. încrisuri în circumstanțiere respectiv: caracterizare, adeverințe, convenție civilă de prestări servicii, nota de lichidare. Ulterior, s-a depus de către părțile civile la dosarul cauzei un înscris în cuprinsul căruia se arată că inculpatul S.D.E., prin mama sa a reușit să instituționalizase copii victimei și pe mama acestora la „Așezământul pentru Mame și Copii Vălenii de Munte", unde aceștia se bucură de confort și o educație potrivită. Prin avocatul său, S.D.E. a făcut demersuri pentru obținerea ajutoarelor financiare acordate victimelor infracțiunii.

Inculpatul R.Ș.B. a depus la dosarul cauzei un înscris privind lista firmelor din România, cu referire la SC M.P. SRL.

Față de actele și lucrările dosarului instanța, evaluând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, reține următoarele:

Inculpatul S.D.E. a recunoscut fapta, descriind modus operandi fără a oscila și fixând momentele care s-au succedat în noaptea de 16/17 august 2010 atât în cadrul procesului-verbal de reconstituire dar și în fiecare dintre declarațiile pe care le-a dat atât la urmărire penală cât și în instanță. Mobilul acestei fapte l-a constituit potrivit declarației sale, amenințarea pe care au perceput-o inculpații atunci când victima le-a comunicat că o să denunțe la politie înșelăciunile comise în dauna unor societăți comerciale de cei trei prin firma M.P. SRL București, înființata la data de 16 aprilie 2010, în cadrul căreia victima figura ca administrator, dovada fiind înscrisul depus la dosar. În aceste condiții, inculpații au încercat să convingă victima să renunțe la intențiile sale, fără succes însă. În cadrul demersurilor întreprinse, au convenit telefonic cu aceasta să o transporte în comuna Șotânga sat Teiș județul Dâmbovița pentru a-și lua copii minori aflați la concubina sa, sub acest pretext luând-o de pe strada L din București, cu autoturismul KC de culoare vișinie în două uși, aceasta urcând pe scaunul dreapta față. De la un magazin situat pe Șoseaua Giurgiului, inculpații au achiziționat un lanț de 1 - 1,5m, cu care intenționau să-l sugrume pe D.A., după care și-au continuat deplasarea ieșind de pe A1 îndreptându-se în direcția localității „Corbii Mari" județul Dâmbovița, apoi pe un drum neamenajat unde inculpatul S.D.E., care a însoțit organele de ancheta și la reconstituire, aflându-se pe bancheta din spate în dreapta, a pus lanțul după gât lui D.A., încercând să-l sugrume, însă întrucât victima a scăpat, a încercat să o imobilizeze cu brațele; între timp, inculpatul R.Ș.B. a coborât din autoturism și a luat din portbagaj un cârlig de remorcare, aplicând cu acesta victimei o lovitura în zona capului, aducând-o în stare de inconștiență. Ulterior, inculpații au abandonat victima și au revenit în București, pe str. NT unde se afla o cișmea, s-au spălat pe mâini și haine de sânge, după care s-au deplasat la un supermarket R din zona Obreja, de unde au cumpărat un satâr, o foarfecă tip guta-de-lup și un sul de saci plastic pentru izolarea portbagajului, intenționând a tăia victima pentru a nu putea fi identificat cadavrul. În continuare, s-au oprit la ultima stație PM de pe Șoseaua Giurgiului, unde au umplut un bidon de 5 l cu benzină. S-au întors la locul unde lăsaseră victima, au băgat-o în portbagajul izolat între timp cu sacii din plastic, și și-au continuat deplasarea pe itinerariul Autostrada - București - comuna 1 Decembrie - comuna Călugăreni - comuna Izvoru-Oltenița - comuna Daia - Plopșoru - Daița - Băneasa - Pietrele - Podul Puieni iar din DN 41 - Daia - Oltenița au intrat pe un drum forestier ce leagă satul Țepeș de comuna Comana, unde au abandonat victima într-un șanț, au stropit-o cu benzina și au incendiat-o, după care au revenit în București pe Sos. Giurgiului, în apropierea domiciliului unde au abandonat satârul într-un coș de gunoi stradal, au cumpărat de la magazinul „ MM" soluție de curățat, cârpe, bețișoare de urechi pe care le-au folosit pentru a curata autoturismul. Acest ultim aspect a fost confirmat de procesul-verbal de examinare criminalistică a autoturismului marca KC cu nr. de înmatriculare .......... din data de 28 martie 2011 din 28 martie 2011potrivit căruia după tratarea cu soluție luminol pe tetiera scaunului dreapta s-au găsit pete deschise la culoare (aspect albicios) cu aspect de ștergere, pata similară găsindu-se și în zona mediană a centurii de siguranță iar în portbagaj pe elementul din plastic s-a pus în evidență o pată cu aspect de scurgere albicioasă.

Recunoașterea inculpatului S.D.E. se coroborează cu celelalte probe ce urmează a fi detaliate mai jos, după cum urmează: faptul că în ziua de 16 august 2010, cei doi inculpați s-au întâlnit și s-au pus de acord cum să procedeze este confirmat de declarația martorei T.F., concubina inculpatului S.D.E., care a arătat că inculpatul R.Ș.B. l-a sunat pe concubinul său, cerându-i să se întâlnească în fața blocului, și deși inculpatul S.D.E. a promis martorei că se va întoarce repede, a revenit la domiciliu abia a doua zi, neputând fi contactat telefonic iar la întrebarea acesteia unde a fost, n-a răspuns exact, refuzând să-i explice.

Totodată, faptul că cei doi inculpați și victima s-au aflat împreună în noaptea de 16/17 august 20110 a fost confirmat de declarația martorului Z.Gh. așa cum aceasta se coroborează cu procesul-verbal din data de 14 decembrie 2010 întocmit de IPJ Dâmbovița dar și cu procesul-verbal întocmit la data de 24 ianuarie 2011 de IPJ Dâmbovița, care la fila 10 dosar urmărire penală plasează și pe inculpatul R.Ș.B., utilizator al postului telefonic (cartela SIM) cu nr. .......... în data de 16 august 2010 ora 12.28 PM pe șoseaua București - Pitești km 85.

Astfel, martorul Z.Gh. a declarat în fața instanței că în seara aceleiași zile de 16 august 2010 a vorbit la telefon cu victima, care i-a spus ca este cu R.Ș.B. și S.D.E., urmând să se deplaseze la Teiș, Dâmbovița pentru a-și lua copii minori de la concubina sa. Declarația martorului se coroborează sub acest aspect, cu procesul-verbal din data de 14 decembrie 2010 întocmit de IPJ Dâmbovița potrivit căruia din analiza listing-ului furnizat pentru nr. de tel al victimei - .......... rezultă că în ziua de 16 august 2010 ora 09:54 PM martorul l-a apelat pe D.A., aflat în celula geografică București, B-dul Păcii, convorbire având o durată de 42 secunde, iar la ora 09:58 PM același martor a apelat din nou victima, localizată de această dată în localitatea/celula geografică Ciorogârla, Centru SAI, convorbirea durând 55 de secunde. Din același proces-verbal, din punct de vedere al localizării celulei, rezultă că în ziua de 16 august 2010 utilizatorul postului telefonic aparținând lui D.A. a fost localizat la ultima celulă geografică în Ciorogârla, Centru SAI, și nu s-a aflat nici un moment de la data dispariției pe raza județul Dâmbovița, comuna Șotânga, sat Teiș.

Conform procesului-verbal de reconstituire întocmit la data de 17 martie 2011 de organele de cercetare ale poliției judiciare cei doi inculpați au luat victima de pe strada Lipova din București, cu autoturismul KC aparținând inculpatului R.Ș.B., au continuat deplasarea pe Șoseaua Giurgiului, oprind în fața unui magazin, după care s-au deplasat 44 de km pe autostrada București - Pitești, faptul că și inculpatul R.Ș.B. s-ar fi aflat în această zonă fiind probat, cu procesul-verbal întocmit la data de 24 ianuarie 2011 de IPJ Dâmbovița, care la fila 10 dosar urmărire penală localizează pe acest inculpat utilizator al postului telefonic (cartela SIM) cu nr. ............ în data de 16 august 2010 ora 12:28 PM pe șoseaua București - Pitești km 85.

Din procesul-verbal întocmit la data de 24 ianuarie 2011 de IPJ Dâmbovița în urma redării în forma scrisă a datelor relevante cauzei furnizate de operatorii de telefonie mobilă în perioada 1 august 2010 - 13 ianuarie 2011 pentru mai multe terminale mobile printre care și cel cu seria IMEI ............, rezultă că în acest terminal mobil a fost folosit postul telefonic (cartela SIM) cu nr. de tel. ............ aparținând lui D.A., acest terminal mobil fiind al victimei la momentul dispariției.

Din același proces-verbal, de data asta pentru utilizatorul postului telefonic (cartela SIM) cu nr. ............, aparținând inculpatului R.Ș.B., în perioada care interesează din noaptea de 16 august 2010 până în 17 august 2010, acesta s-a aflat în următoarele celule geografice : 16 august 2010, orele 03:12:06 PM - București, sector 5, Șos. Giurgiului nr. 123, bloc 4B, sc. 5, - unde se află până a orele 04:17:13 PM; 17 august 2010, Orele 03:51:27 AM - comuna Daia, județul Giurgiu, sat Plopșoru, până la orele 03:52:20, interval orar când primește 10 SMS-uri MT; 17 august 2010, orele 04:58:45 AM - până la orele 05:03:06 AM, se află în comuna Băneasa, județul Giurgiu; 17 august 2010, orele 06:09:56 AM - București; 17 august 2010, orele 06:20:02 AM - București; 17 august 2010, orele 08:13:08 AM - București.

Potrivit declarației martorei B.Ș., prietena inculpatului R.Ș.B. dată la Parchet în luna august 2010 inculpatul avea două numere de telefon de pe care o apela respectiv ............ și ............. Aceeași martoră a mai declarat că după știința sa inculpatul R.Ș.B. nu împrumuta inculpatului S.D.E. telefoanele sau cartelele sale spre folosință, infirmând, în acest fel susținerea inculpatului R.Ș.B. că lasă telefoanele sale la dispoziția inculpatului S.D.E.

Din procesul-verbal întocmit în data de 24 martie 2011 de IPJ Dâmbovița rezultă că de pe postul telefonic (cartela SIM) cu nr. ............ aparținând inculpatului R.Ș.B., localizat inițial în București, după ce victima îl apelase la ora 20:55 (poziție 188 listing), aceasta a fost apelată de mai multe ori în intervalul orar 21:11 - 21:34. Ulterior, postul telefonic aparținând inculpatului este localizat la ora 22:20, în comuna Corbii Mari, Județul Dâmbovița, de unde o apelează pe prietena sa, martora B.S. pentru ca apoi, la ora 23:43 același post telefonic să fie localizat în București, însă nu la adresa de domiciliu, de unde o apelează pe martora N.A. (poziția 194 în listing). Faptul că inculpatul R.Ș.B. o apela la ora 23:43 pe martora N.A. din altă locație decât domiciliul comun infirma susținerea acestei martore că în seara de 16 august 2010 inculpatul s-a aflat acasă.

Probele științifice administrate în faza de urmărire penală, cu referire la raportul de autopsie întocmit de SML Giurgiu coroborat cu raportul de expertiză genetică întocmit de INML București au confirmat identitatea cadavrului inițial cu identitate necunoscută descoperit în pădurea Comana din localitatea Prundu la data de 17 august 2010 ca fiind al lui D.A. dar și moartea violentă a acestuia, leziunile constatate confirmând susținerile inculpatului S.D.E. cu privire la modalitatea de suprimare a victimei.

Dispariția victimei a fost semnalată de partea civilă M.R., verișoara acesteia, în noiembrie 2010, când a depus plângere la IPJ