ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2357/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 89 Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.D.I.,  aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa închisorii de 18 ani.

În baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., rap. la art. 65, 66 C. pen. a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.D.I., cu datele de stare civilă mai sus menționate la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

S-au aplicat inculpatului disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei arestarea preventivă de la 20 iulie 2011 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului A.D.I.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V.M.  și a obligat pe inculpat către partea civilă la plata sumei de 11.900,00 RON cu titlu de daune materiale.

A obligat pe inculpat către partea civilă V.M., la 50.000 RON daune morale.

În baza art. 169 C. proc. pen. și art. 348 C. proc. pen., a dispus restituirea către partea civilă a obiectelor corp delict ce au fost ridicate în cursul cercetării la fața locului și cu ocazia necropsiei, inclusiv a telefonului mobil marca "N.".

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.146,39 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor cheltuielilor efectuate pe parcursul urmăririi penale și la 500 RON cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul cercetării judecătorești.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele :

Prin Rechizitoriul nr. 449/P/2011 înregistrat sub nr. 6415/120/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe inculpatul A.D.I., aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, fapte prevăzute de disp. art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și 176 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că în 19 iulie 2011 inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul și picioarele părții vătămate V.G., provocându-i decesul, după care a deposedat-o de suma de 45 RON.

S-a reținut că inculpatul, a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând la termenul de judecată din 18 noiembrie 2011 aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cerere care după ce a fost dezbătută în ședință publică în baza art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă.

Tribunalul, coroborând probele administrate în cursul procesului penal în conformitate cu disp. art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., a constatat că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu se confirmă în timpul cercetării judecătorești și în raport de care s-a reținut în mod cert vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aceea de omor deosebit de grav și tâlhărie.

În 19 iulie 2011 inculpatul a muncit cu partea vătămată și alte două persoane în locuința lui N.C. de la care fiecare a primit în după-amiaza zilei respective suma de 50 RON.

Conform recunoașterii inculpatului pe parcursul zilei, partea vătămată a procurat 1 litru de țuică din care cei doi au consumat împreună. La terminarea lucrului, partea vătămată a plecat alături de A.D.I. împreună cu care s-a deplasat spre domiciliul martorului N.I., unde au cumpărat încă 1 litru de țuică, pe care l-au consumat în parte, în gospodăria celui care s-a aflat în raporturi de rudenie cu victima. Martorul N.C. a arătat că în gospodăria sa a lucrat inculpatul și victima împreună cu alte două persoane și că după ce și-au terminat treaba le-a dat și de băut, după care i-a plătit pentru munca prestată. A fost nevoit să plece din gospodărie înainte ca cei doi să termine lucrul și revenind în jurul orelor 20:30 a fost sunat de fratele său care i-a spus că partea vătămată care îi era văr, a fost găsit mort.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată condamnatului, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., referitor la gradul sporit de pericol social al faptei, care este o infracțiune de violență, modalitatea de săvârșire exercitarea de violențe ce au produs decesul părții vătămate V.G., după care l-a deposedat, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale a avut o atitudine sinceră și a regretat faptele.

Referitor la latura civilă a cauzei și constatând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în actul de acuzare și că există legătură directă între faptele săvârșite și consecințele produse părții vătămate V.M., soția victimei, instanța a admis în parte cererile părții civile V.M., în limita dovedirii lor de către aceasta, în sensul că inculpatul a fost obligat la 11.900,00 RON despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea înmormântării 8.000 RON, parastasele - de 6 săptămâni - 600 RON, de 3 luni - 700 RON, de 6 luni - 900 RON, de 9 luni - 700 RON, de 1 an - 900 RON), așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați sub acest aspect și la 8676,50 RON, reprezentând contravaloarea produselor alimentare și nealimentare așa cum rezultă din borderoul cu înscrisuri, depus la dosarul cauzei.

De asemenea, constatând că prin pierderea soțului, partea civilă V.M. a suferit o traumă psihică, instanța a apreciat ca fiind îndreptățite pretențiile acesteia de a i se acorda din partea inculpatului daune morale în cuantum de 50.000 RON, sumă apreciată ca fiind îndestulătoare pentru o reparație morală și care să nu realizeze o îmbogățire fără justă cauză a părții civile solicitante.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.D.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând diminuarea cuantumului pedepsei deoarece a recunoscut și regretat fapta comisă.

Prin Decizia nr. 74 din 7 mai 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.D.I., fiul lui D. și A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Sentinței penale nr. 89 din 20 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și a fost computată din durata pedepsei detenția de la 20 iulie 2011 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a constatat că, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate și sub toată situația de fapt, și încadrarea juridică a faptelor a fost corespunzătoare așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrat în cauză.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a făcut aplicarea corespunzătoare a criteriile prev. de art. 72 și art. 52 C. pen., ținându-se seama de gravitatea faptelor deduse judecății prin care a suprimat viața unei persoane fizice, modul violent în care s-a comportat inculpatul cu privire la momentul săvârșirii faptei, după care l-a deposedat pe acesta de bunuri ca și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, toate acestea conferind infracțiunii deduse judecății, un pericol social ridicat ca și un pericol accentuat pentru ordinea publică.

Referitor la latura civilă a cauzei în sensul că inculpatul a susținut că nu are posibilități materiale pentru a achita despăgubirile către partea civilă la care acesta a fost obligat, acestea nu au avut nici un fel de relevanță pentru soluționarea cauzei în această fază de apel, despăgubiri la care a fost obligat urmarea comiterii infracțiunii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul A.D.I.

Apărătorul recurentului-inculpat A.D.I., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând diminuarea cuantumului pedepsei, prin coborârea pedepsei aplicate de instanța de apel.

Examinând recursul declarate în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

În ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, curtea constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă și ireparabilă produsă - suprimarea vieții unei persoane, percepția publică despre aceste fapte deosebit de grave, modalitatea și împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta - constând în aceea că în 19 iulie 2011 inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul și picioarele părții vătămate V.G., provocându-i decesul, după care a deposedat-o de suma de 45 RON.

Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. O sancționare mai ușoară a inculpatului nu ar fi în măsură să asigure scopul și funcțiile pedepsei, din perspectiva prevenției generale și speciale, având în vedere că suntem în prezența săvârșirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancționare proporțională cu fapta și urmările acesteia.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 7 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.D.I. durata măsurii arestării de la 20 iulie 2011 la 4 iulie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - NN