ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3039/2011

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Tribunalul Tulcea, prin Sentința penală nr. 388 din 14 decembrie 2010, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă, din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. e) și i) C. pen. În baza art. 183 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului începând cu data de 14 decembrie 2010. În temeiul art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 13 iulie 2010 și până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 346 cu referire la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale și 100.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă F.A. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat 1 cuțit. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarea situație de fapt: Frații F.V. și I. se aflau într-o stare conflictuală cu persoane din grupul lui C.A., pornind de la împrejurarea că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni le fuseseră sustrași niște bani aflați într-o borsetă din mașina proprietatea lor, frații F. reclamând acest aspect și indicându-i ca autori pe membrii grupului infracțional menționat.

De altfel, mai exista un incident care putea constitui mobilul unei eventuale confruntări și anume faptul că, anterior cu două săptămâni prezentului eveniment, F.I. și lucrătorul de poliție C.V. au fost abordați și agresați într-un local, de membrii aceluiași grup infracțional. În ziua de 12 iulie 2010, reveniți în țară din Italia, au transportat mai multe bagaje ale călătorilor pe care i-au adus acasă, iar în jurul orelor 24,00 după ce au consumat bere la o terasă, alertați că cei din grupul format din D.C., D.R., V.Ș., C.A., Ț.A. și P.A. ar fi afirmat că aveau de gând să le incendieze autovehiculul cu care efectuau transport către și din Italia, au hotărât să rămână să păzească vehiculul. Fiind obosiți și pentru că nu se întâmpla nimic au hotărât să plece prin sat pentru a identifica grupul cu care se aflau în conflict.

Ajunși la intersecția străzilor C. și P. auzind voci, F.V. s-a culcat în iarbă urmărind să vadă ce fac persoanele aflate în apropierea clădirii Poștei, respectiv V.Ș., Ț.A., P.A. și P.A. care după ce consumaseră băuturi la un bar din apropiere se opriseră de vorbă. În jurul orelor 04,30 Ț.A. s-a desprins de grup ca să meargă acasă și ajuns lângă școală, a observat în iarbă o persoană îmbrăcată în negru având cagulă pe față - F.V. Între Ț.A. și F.V. a avut loc o altercație, primul a revenit la prieteni iar secundul a fugit în direcția școlii. Martorul Ț. le-a povestit celor din grup că a fost atacat de o persoană necunoscută, iar V.R. i-a apelat pe telefonul mobil pe C.A. și C.D. comunicându-i primului că bănuia că este așteptat ca să fie bătut.

Inculpatul C.A. și C.D. au venit și s-au alăturat grupului, au distrus niște bănci înarmându-se cu obiecte contondente și s-au deplasat înspre locul unde se aflau frații F., care între timp se retrăseseră în curtea școlii, în spatele WC-ului de lângă grădiniță. Pentru a-i căuta pe agresorii lui Ț.A., grupul s-a împărțit în două, P.A., V.Ș. și Ț.A. au sărit gardul în zona porții iar pe partea opusă școlii au sărit în curte C.D., P.A. și C.A., acesta având la el un cuțit. Căutând din două părți cei 6 s-au reîntâlnit și s-au deplasat înspre WC-ul de lângă grădiniță, moment în care frații F. și N.M. au escaladat gardul și au pătruns în curtea locuinței din apropiere. Au fost urmăriți de cei din grup, primul a sărit gardul inculpatul care a aruncat cu o bucată de metal în direcția lui F.V.

și s-a apropiat de acesta. Pentru că a primit o lovitură cu o bucată de lemn inculpatul a scos cuțitul și a început să-l lovească la nivelul picioarelor. Au intervenit și ceilalți și s-au lovit reciproc, fiind lovit și F.I. Inculpatul l-a lovit cu cuțitul și pe F.I. Urmare loviturilor primite F.V. a decedat iar în urma necropsiei s-a stabilit că moartea a fost violentă, cauza morții fiind șocul traumatic hemoragie consecința hemoragiei externe survenită în urma unei plăgi înjunghiate la nivelul coapsei stângi cu secționarea venei femurale. Leziunea tanatogeneratoare a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur tăietor-înțepător posibil briceag/cuțit cu un singur tăiș cu lama de aproximativ 2,5 cm lățime și lungime de cel puțin 10 cm, s-a concluzionat în raport.

Situația de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor martorilor V.Ș.R., Ț.A., N.M., P.A., C.A., a procesului-verbal de cercetare la fața locului, raportului medico-legal de necropsie coroborate cu declarațiile inculpatului C.A. care a recunoscut și regretat fapta comisă. Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel inculpatul C.A., partea civilă F.A. și martorul F.I. Apelul formulat de către inculpat a vizat individualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia prin reținerea „conduitei sincere și acordului de a plăti despăgubirile civile" ca circumstanțe atenuante în sensul art. 74 lit. a), c) C. pen. Prin apărător, părțile civile F.A. și F.I.

au criticat sentința primei instanțe, în principal, cu privire la încadrarea juridică a faptei și la individualizarea pedepsei, motivând că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, latură subiectivă caracteristică infracțiunii de „omor calificat", a solicitat majorarea despăgubirilor civile și, în subsidiar, majorarea cuantumului pedepsei aplicate. Secția penală de la Curtea de Apel Constanța prin Decizia nr. 26/P din 8 martie 2011 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul părții civile F.A. și a desființat sentința. Rejudecând cauza, a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.A. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.A. și F.I. Curtea de Apel Constanța a verificat hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosar și conform art. 322 C. proc. pen., i-a adus la cunoștință inculpatului învinuirea cerându-i să declare tot ce știe cu privire la fapta și învinuirea ce i s-a adus, însă inculpatul a declarat că înțelege să uzeze de dreptul la tăcere și că își însușește apelul și motivele de apel formulate de apărător.

Instanța de control judiciar a motivat următoarele: Sub aspectul încadrării juridice infracțiunea de „omor" se deosebește de cea de „lovituri cauzatoare de moarte" prin poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii. În timp ce în cazul celei dintâi, făptuitorul acționează cu intenția directă sau indirectă de a ucide, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., făptuitorul acționează cu praeterintenție în sensul că, urmărind să lovească victima s-a produs o consecință mai gravă și anume moartea victimei, consecință care depășește intenția făptuitorului.

În cauză, acționând cu un corp apt să producă moartea (cuțitul), cu intensitate (leziunea tanatogeneratoare producând decesul victimei pe loc), lovind unde nimerea - zona toracelui, membre inferioare, în zona scalpului (cu puțin anterior decesului), inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă deoarece, deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei a acceptat producerea acesteia; concluzia se deprinde și din contextul în care a acționat inculpatul - căutarea victimei, urmărirea acesteia, agresionarea din stradă și continuarea violențelor în curtea școlii unde a atacat-o până în curtea unei locuințe învecinate, aplicând lovituri cu cuțitul și prin izbirea de suprafețe dure până nu a mai mișcat.

În consecință, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor calificat" prevăzută de art. 174- art. 175 lit. i) C. pen. și nu cele ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.; se reține forma calificată deoarece activitatea infracțională s-a desfășurat și în spațiu public (stradă, curtea școlii). Prin urmare, pentru acest considerent, apelul formulat de partea civilă F.A. este fondat și, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis, se va desființa sentința primei instanțe și, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de „omor calificat" prevăzută de art. 174 C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru care inculpatul C.A. va fi condamnat la pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen.

printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu un cuțit (corp apt să producă moartea), cu intensitate, producându-i leziuni grave care au și condus la suprimarea vieții acesteia, pedeapsa aplicată trebuie să fie mai aspră, de natură să asigure prevenția generală, reeducarea sa, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viață, respectiv a relațiilor civilizate existente în comunitatea locală, să avertizeze asupra modului nepotrivit de rezolvare a conflictelor interpersonale. Însă, în condițiile în care și victima împreună cu fratele acesteia, martorul F.I.

au inițiat declanșarea violențelor, conduita bună a inculpatului, fără alte abateri ori sancțiuni penale, anterior acestei infracțiuni, poziția sinceră, cooperantă pe tot parcursul procesului penal, regretul manifestat și prin acordul despăgubirii părții civile sunt împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. care se vor reține în favoarea inculpatului cu consecința stabilirii cuantumului pedepsei, conform art. 76 alin. (2) C. pen., sub minimul prevăzut de textul incriminator. Celelalte două motive ale apelului susținut de către partea civilă, unul privind calificarea prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen. deoarece obiectul vulnerant folosit de inculpat (cuțitul) nu se încadrează între „mijloacele ce pun în pericol viața mai multor persoane", iar cel referitor la majorarea cuantumului despăgubirilor civile deoarece nu a justificat și nu a dovedit pretențiile pretinse în apel.

Cum nu s-a schimbat încadrarea juridică într-o infracțiune mai ușoară, iar de la momentul pronunțării sentinței, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală, periculozitatea faptei sau autorului, precum și față de argumentele admiterii apelului părții civile, nu se poate proceda la aplicarea unui cuantum mai redus al pedepsei, considerente pentru care apelul declarat de către inculpatul C.A. este nefondat și, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă F.A. și inculpatul. Prin recursul scris partea civilă a critica decizia ca nelegală și netemeinică și a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. A susținut în esență că deși în apel a fost schimbată încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. instanța de apel a făcut o greșită individualizare a pedepsei. A arătat că în apel a solicitat ca pedeapsa ce i se va aplica inculpatului să fie aceea de 25 ani închisoare și cu toate acestea curtea l-a condamnat pe inculpat la numai 10 ani închisoare. Nici instanța de fond și nici cea de apel nu au luat măsura aplicării sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, deși acest lucru a fost cerut de apărătorul recurentei parte civilă atât la fond cât și în apel. În acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 163 - 166 C. proc.

pen., hotărârile fiind nelegale și netemeinice. Inculpatul a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că: - în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din moment ce intenția sa nu a fost aceea de a suprima viața victimei ci de a răspunde la violențele exercitate de aceasta; - victima a fost lovită și de celelalte persoane din grup, el a lovit victima numai la nivelul membrelor inferioare; - încadrarea în dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen. este greșită, conflictul și lovirea victimei a avut loc în curtea casei unui cetățean noaptea, și nu în loc public; - pedeapsa este greșit individualizată, se impunea ca efect al circumstanțelor atenuante și a contribuției majore la declanșarea conflictului de către victimă, fratele acesteia și martor să i se aplice o pedeapsă sub minimul special chiar sub 5 ani.

Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor recursului declarat de inculpat se constată că acesta este fondat. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța de apel a reținut corect că lovind victima în mod repetat cu cuțitul în cele două coapse (4 plăgi tăiate, înțepate, profunde) inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei a acceptat producerea acesteia. Că este așa o demonstrează și decesul intervenit imediat după loviturile de cuțit aplicate. Încadrare juridică dată faptei este greșită. Descriind condițiile, locul și timpul în care a avut loc agresarea victimei, în actul de sesizare a instanței se arată că „în acel moment frații F. și N.M.

au escaladat gardul, pătrunzând în curtea casei din apropiere. Primul care a sărit gardul a fost inculpatul C.A. Când s-a apropiat de F.V. a primit o lovitură cu o bucată de lemn și atunci a scos cuțitul și a început să-i aplice lovituri la nivelul picioarelor". Tribunalul a reținut și descris în cuprinsul sentinței că frații F. fiind urmăriți au escaladat gardul pătrunzând în curtea locuinței din apropiere. Instanța de apel motivând schimbarea încadrării din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de omor mai adaugă: „în consecință fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Se reține forma calificată deoarece activitatea infracțională s-a desfășurat în spațiu public (stradă, curtea școlii"), motivare contrazisă de probe.

Fapta de omor se consideră săvârșită în public în lumina prevederilor art. 152 C. pen., atunci când s-a realizat „a) într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului". În practica judiciară au fost considerate ca fiind „loc public", de pildă, curtea școlii sau incinta unui bar.

Nu a fost reținută incidența art. 175 lit. i) când fapta a fost săvârșită în curtea casei victimei, chiar dacă în văzul a două alte persoane, care au calitatea de părți vătămate în aceeași cauză. Așa fiind, urmează ca recursul să fie admis, decizia casată și în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor simplu prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. Cum în cauză în mod corect și motivat instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. urmează ca ținând seama de aceste circumstanțe și de dispozițiile art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. inculpatul să fie condamnat la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru aceste considerente primul motiv de recurs invocat de recurenta parte civilă - majorarea pedepsei, nu poate fi primit. Cu privire la al doilea motiv de recurs - neluarea măsurilor asigurătorii, Înalta Curte constată că și acesta este nefundat. Cu ocazia constituirii de parte civilă la termenul din 12 octombrie 2010, F.A. a cerut ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10.000 euro daune materiale și 100.000 euro cu titlu de daune morale. Nu a solicitat luarea măsurii asigurătorii a sechestrului. Nici în cererea de apel nu a adus o asemenea critică - constând în neluarea măsurii de către prima instanță. Așa fiind, câtă vreme instanțele nu au fost sesizate cu o astfel de cerere nu aveau niciun motiv să o dispună, cu atât mai mult că potrivit art. 163 alin. (6) C. proc.

pen. luarea măsurii asigurătorii nu este obligatorie (cel vătămată nu este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau capacitate de exercițiu restrânsă). Recursul declarat de partea civilă urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Celelalte dispoziții ale deciziei vor fi menținute. În temeiul art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 13 iulie 2010 la data deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată numai cu privire la greșita încadrarea juridică dată faptei. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul C.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2010 la 13 septembrie 2011. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă F.A. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2011.