ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3039/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3039/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Tulcea, prin Sentința penală nr.

388 din 14 decembrie 2010, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de partea civilă, din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art. 174 - 175 lit. e) și i) C. pen.

În baza art. 183 C.

pen. l-a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

începând cu data de 14 decembrie 2010.

În temeiul art. 88 C.

pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a

arestului preventiv începând cu data de 13 iulie 2010 și până la rămânerea

definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 346

cu referire la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a admis

acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro cu titlu

de daune materiale și 100.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă

F.A.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat 1 cuțit.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 RON,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut următoarea situație de fapt:

Frații F.V. și I. se

aflau într-o stare conflictuală cu persoane din grupul lui C.A., pornind de la

împrejurarea că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni le fuseseră sustrași niște

bani aflați într-o borsetă din mașina proprietatea lor, frații F. reclamând

acest aspect și indicându-i ca autori pe membrii grupului infracțional

menționat. De altfel, mai exista un incident care putea constitui mobilul unei

eventuale confruntări și anume faptul că, anterior cu două săptămâni

prezentului eveniment, F.I. și lucrătorul de poliție C.V. au fost abordați și

agresați într-un local, de membrii aceluiași grup infracțional.

În ziua de 12 iulie

2010, reveniți în țară din Italia, au transportat mai multe bagaje ale

călătorilor pe care i-au adus acasă, iar în jurul orelor 24,00 după ce au

consumat bere la o terasă, alertați că cei din grupul format din D.C., D.R.,

V.Ș., C.A., Ț.A. și P.A. ar fi afirmat că aveau de gând să le incendieze

autovehiculul cu care efectuau transport către și din Italia, au hotărât

să rămână să păzească vehiculul.

Fiind obosiți și

pentru că nu se întâmpla nimic au hotărât să plece prin sat pentru a identifica

grupul cu care se aflau în conflict. Ajunși la intersecția străzilor C. și P.

auzind voci, F.V. s-a culcat în iarbă urmărind să vadă ce fac persoanele aflate

în apropierea clădirii Poștei, respectiv V.Ș., Ț.A., P.A. și P.A. care după ce

consumaseră băuturi la un bar din apropiere se opriseră de vorbă.

În jurul orelor 04,30

Ț.A. s-a desprins de grup ca să meargă acasă și ajuns lângă școală, a observat

în iarbă o persoană îmbrăcată în negru având cagulă pe față - F.V.

Între Ț.A. și F.V. a

avut loc o altercație, primul a revenit la prieteni iar secundul a fugit în

direcția școlii.

Martorul Ț. le-a

povestit celor din grup că a fost atacat de o persoană necunoscută, iar V.R.

i-a apelat pe telefonul mobil pe C.A. și C.D. comunicându-i primului că bănuia

că este așteptat ca să fie bătut.

Inculpatul C.A. și

C.D. au venit și s-au alăturat grupului, au distrus niște bănci înarmându-se cu

obiecte contondente și s-au deplasat înspre locul unde se aflau frații F., care

între timp se retrăseseră în curtea școlii, în spatele WC-ului de lângă

grădiniță.

Pentru a-i căuta pe

agresorii lui Ț.A., grupul s-a împărțit în două, P.A., V.Ș. și Ț.A. au sărit

gardul în zona porții iar pe partea opusă școlii au sărit în curte C.D., P.A.

și C.A., acesta având la el un cuțit. Căutând din două părți cei 6 s-au

reîntâlnit și s-au deplasat înspre WC-ul de lângă grădiniță, moment în care

frații F. și N.M. au escaladat gardul și au pătruns în curtea locuinței din

apropiere.

Au fost urmăriți de

cei din grup, primul a sărit gardul inculpatul care a aruncat cu o bucată de

metal în direcția lui F.V. și s-a apropiat de acesta. Pentru că a primit o

lovitură cu o bucată de lemn inculpatul a scos cuțitul și a început să-l

lovească la nivelul picioarelor. Au intervenit și ceilalți și s-au lovit

reciproc, fiind lovit și F.I.

Inculpatul l-a lovit

cu cuțitul și pe F.I.

Urmare loviturilor

primite F.V. a decedat iar în urma necropsiei s-a stabilit că moartea a fost

violentă, cauza morții fiind șocul traumatic hemoragie consecința hemoragiei

externe survenită în urma unei plăgi înjunghiate la nivelul coapsei stângi cu

secționarea venei femurale.

Leziunea

tanatogeneratoare a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur

tăietor-înțepător posibil briceag/cuțit cu un singur tăiș cu lama de

aproximativ 2,5 cm lățime și lungime de cel puțin 10 cm, s-a concluzionat în

raport.

Situația de fapt a

fost reținută pe baza declarațiilor martorilor V.Ș.R., Ț.A., N.M., P.A., C.A.,

a procesului-verbal de cercetare la fața locului, raportului medico-legal de

necropsie coroborate cu declarațiile inculpatului C.A. care a recunoscut și

regretat fapta comisă.

Împotriva hotărârii,

în termenul legal, au declarat apel inculpatul C.A., partea civilă F.A. și

martorul F.I.

Apelul formulat de

către inculpat a vizat individualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia

prin reținerea „conduitei sincere și acordului de a plăti despăgubirile

civile" ca circumstanțe atenuante în sensul art. 74 lit. a), c) C. pen.

Prin apărător,

părțile civile F.A. și F.I. au criticat sentința primei instanțe, în principal,

cu privire la încadrarea juridică a faptei și la individualizarea pedepsei,

motivând că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, latură subiectivă

caracteristică infracțiunii de „omor calificat", a solicitat majorarea

despăgubirilor civile și, în subsidiar, majorarea cuantumului pedepsei

aplicate.

Secția penală de la

Curtea de Apel Constanța prin Decizia nr. 26/P din 8 martie 2011 în baza art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul părții civile F.A. și a

desființat sentința.

Rejudecând cauza, a

făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. și a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 174 -

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. l-a condamnat

pe inculpatul C.A. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de

inculpatul C.A. și F.I.

Curtea de Apel

Constanța a verificat hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului

din dosar și conform art. 322 C. proc. pen., i-a adus la cunoștință

inculpatului învinuirea cerându-i să declare tot ce știe cu privire la fapta și

învinuirea ce i s-a adus, însă inculpatul a declarat că înțelege să uzeze de

dreptul la tăcere și că își însușește apelul și motivele de apel formulate de

apărător.

Instanța de control

judiciar a motivat următoarele: Sub aspectul încadrării juridice infracțiunea

de „omor" se deosebește de cea de „lovituri cauzatoare de moarte"

prin poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie

latura obiectivă a infracțiunii.

În timp ce în cazul

celei dintâi, făptuitorul acționează cu intenția directă sau indirectă de a

ucide, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., făptuitorul

acționează cu praeterintenție în sensul că, urmărind să lovească victima s-a

produs o consecință mai gravă și anume moartea victimei, consecință care

depășește intenția făptuitorului.

În cauză, acționând

cu un corp apt să producă moartea (cuțitul), cu intensitate (leziunea

tanatogeneratoare producând decesul victimei pe loc), lovind unde nimerea -

zona toracelui, membre inferioare, în zona scalpului (cu puțin anterior

decesului), inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă deoarece, deși nu

a urmărit suprimarea vieții victimei a acceptat producerea acesteia; concluzia

se deprinde și din contextul în care a acționat inculpatul - căutarea victimei,

urmărirea acesteia, agresionarea din stradă și continuarea violențelor în

curtea școlii unde a atacat-o până în curtea unei locuințe învecinate, aplicând

lovituri cu cuțitul și prin izbirea de suprafețe dure până nu a mai mișcat.

În consecință, fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „omor

calificat" prevăzută de art. 174- art. 175 lit. i) C. pen. și nu cele ale

infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.; se reține forma calificată deoarece

activitatea infracțională s-a desfășurat și în spațiu public (stradă, curtea

școlii).

Prin urmare, pentru

acest considerent, apelul formulat de partea civilă F.A. este fondat și, în

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis, se va desființa

sentința primei instanțe și, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba

încadrarea juridică din infracțiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte" prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de „omor

calificat" prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. pentru care inculpatul C.A. va fi condamnat la pedeapsa

închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Referitor la

individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen.

printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de

manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu un cuțit (corp apt să

producă moartea), cu intensitate, producându-i leziuni grave care au și condus

la suprimarea vieții acesteia, pedeapsa aplicată trebuie să fie mai aspră, de

natură să asigure prevenția generală, reeducarea sa, să dea o minimă

satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu

încălcarea gravă a dreptului fundamental la viață, respectiv a relațiilor

civilizate existente în comunitatea locală, să avertizeze asupra modului

nepotrivit de rezolvare a conflictelor interpersonale.

Însă, în condițiile

în care și victima împreună cu fratele acesteia, martorul F.I. au inițiat

declanșarea violențelor, conduita bună a inculpatului, fără alte abateri ori

sancțiuni penale, anterior acestei infracțiuni, poziția sinceră, cooperantă pe

tot parcursul procesului penal, regretul manifestat și prin acordul

despăgubirii părții civile sunt împrejurări ce constituie circumstanțe

atenuante în sensul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. care se vor reține în

favoarea inculpatului cu consecința stabilirii cuantumului pedepsei, conform

art. 76 alin. (2) C. pen., sub minimul prevăzut de textul incriminator.

Celelalte două motive

ale apelului susținut de către partea civilă, unul privind calificarea

prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen. deoarece obiectul vulnerant folosit de

inculpat (cuțitul) nu se încadrează între „mijloacele ce pun în pericol viața

mai multor persoane", iar cel referitor la majorarea cuantumului

despăgubirilor civile deoarece nu a justificat și nu a dovedit pretențiile

pretinse în apel.

Cum nu s-a schimbat

încadrarea juridică într-o infracțiune mai ușoară, iar de la momentul

pronunțării sentinței, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală,

periculozitatea faptei sau autorului, precum și față de argumentele admiterii

apelului părții civile, nu se poate proceda la aplicarea unui cuantum mai redus

al pedepsei, considerente pentru care apelul declarat de către inculpatul C.A.

este nefondat și, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs partea civilă F.A. și inculpatul.

Prin recursul scris

partea civilă a critica decizia ca nelegală și netemeinică și a invocat cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

A susținut în esență

că deși în apel a fost schimbată încadrare juridică din infracțiunea prevăzută

de art. 183 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

instanța de apel a făcut o greșită individualizare a pedepsei.

A arătat că în apel a

solicitat ca pedeapsa ce i se va aplica inculpatului să fie aceea de 25 ani

închisoare și cu toate acestea curtea l-a condamnat pe inculpat la numai 10 ani

închisoare.

Nici instanța de fond

și nici cea de apel nu au luat măsura aplicării sechestrului asigurător asupra

bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, deși acest lucru a fost cerut de

apărătorul recurentei parte civilă atât la fond cât și în apel.

În acest fel au fost

încălcate dispozițiile art. 163 - 166 C. proc. pen., hotărârile fiind nelegale

și netemeinice.

Inculpatul a criticat

decizia pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că:

- în mod greșit s-a

dispus schimbarea încadrării juridice din moment ce intenția sa nu a fost aceea

de a suprima viața victimei ci de a răspunde la violențele exercitate de

aceasta;

- victima a fost

lovită și de celelalte persoane din grup, el a lovit victima numai la nivelul

membrelor inferioare;

- încadrarea în

dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen. este greșită, conflictul și lovirea

victimei a avut loc în curtea casei unui cetățean noaptea, și nu în loc public;

- pedeapsa este

greșit individualizată, se impunea ca efect al circumstanțelor atenuante și a

contribuției majore la declanșarea conflictului de către victimă, fratele

acesteia și martor să i se aplice o pedeapsă sub minimul special chiar sub 5

ani.

Verificând hotărârea

recurată prin prisma motivelor recursului declarat de inculpat se constată că

acesta este fondat.

Din actele și

lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța de apel a reținut corect

că lovind victima în mod repetat cu cuțitul în cele două coapse (4 plăgi

tăiate, înțepate, profunde) inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă,

deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei a acceptat producerea acesteia. Că

este așa o demonstrează și decesul intervenit imediat după loviturile de cuțit

aplicate.

Încadrare juridică

dată faptei este greșită.

Descriind condițiile,

locul și timpul în care a avut loc agresarea victimei, în actul de sesizare a

instanței se arată că „în acel moment frații F. și N.M. au escaladat gardul,

pătrunzând în curtea casei din apropiere. Primul care a sărit gardul a fost

inculpatul C.A. Când s-a apropiat de F.V. a primit o lovitură cu o bucată de

lemn și atunci a scos cuțitul și a început să-i aplice lovituri la nivelul picioarelor".

Tribunalul a reținut

și descris în cuprinsul sentinței că frații F. fiind urmăriți au escaladat

gardul pătrunzând în curtea locuinței din apropiere.

Instanța de apel

motivând schimbarea încadrării din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

în infracțiunea de omor mai adaugă: „în consecință fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Se reține forma calificată deoarece

activitatea infracțională s-a desfășurat în spațiu public (stradă, curtea

școlii"), motivare contrazisă de probe.

Fapta de omor se

consideră săvârșită în public în lumina prevederilor art. 152 C. pen., atunci

când s-a realizat „a) într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b)

în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe

persoane; c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie

auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe

persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția

reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii

relațiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace cu privire la

care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința

publicului".

În practica judiciară

au fost considerate ca fiind „loc public", de pildă, curtea școlii sau

incinta unui bar. Nu a fost reținută incidența art. 175 lit. i) când fapta a

fost săvârșită în curtea casei victimei, chiar dacă în văzul a două alte

persoane, care au calitatea de părți vătămate în aceeași cauză.

Așa fiind, urmează ca

recursul să fie admis, decizia casată și în rejudecare să se dispună schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de omor simplu prevăzută și pedepsită de

art. 174 C. pen.

Cum în cauză în mod

corect și motivat instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. urmează ca ținând

seama de aceste circumstanțe și de dispozițiile art. 76 lit. a) și alin. (2) C.

pen. inculpatul să fie condamnat la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

Pentru aceste

considerente primul motiv de recurs invocat de recurenta parte civilă -

majorarea pedepsei, nu poate fi primit.

Cu privire la al

doilea motiv de recurs - neluarea măsurilor asigurătorii, Înalta Curte constată

că și acesta este nefundat.

Cu ocazia

constituirii de parte civilă la termenul din 12 octombrie 2010, F.A. a cerut ca

inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10.000 euro daune materiale și

100.000 euro cu titlu de daune morale. Nu a solicitat luarea măsurii

asigurătorii a sechestrului.

Nici în cererea de

apel nu a adus o asemenea critică - constând în neluarea măsurii de către prima

instanță.

Așa fiind, câtă vreme

instanțele nu au fost sesizate cu o astfel de cerere nu aveau niciun motiv să o

dispună, cu atât mai mult că potrivit art. 163 alin. (6) C. proc. pen. luarea

măsurii asigurătorii nu este obligatorie (cel vătămată nu este o persoană

lipsită de capacitate de exercițiu sau capacitate de exercițiu restrânsă).

Recursul declarat de

partea civilă urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Celelalte dispoziții

ale deciziei vor fi menținute.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din

pedeapsă arestul preventiv executat de la 13 iulie 2010 la data deciziei.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.A.

împotriva Deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează decizia

penală atacată numai cu privire la greșita încadrarea juridică dată faptei.

În baza art. 334 C.

proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 174 -

175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art.

76 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (2) C. pen., text de

lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul C.A. la pedeapsa principală de 8

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2010 la 13 septembrie 2011.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 200 RON se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de partea civilă F.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 13 septembrie 2011.