ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală 80 din 11 iunie 2010

pronunțată de Tribunalul

Mureș în dosarul penal nr. 2554/102/2010, a

fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina inculpatului U.T. prin rechizitoriul Parchetului din

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.

pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.

183 C. pen. cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen., cerere formulată de inculpat

prin apărător ales, în baza art. 334 C. proc. pen.

A fost

condamnat inculpatul U.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.

pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C. pen. constând în

interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat

că succesorii victimei, R.I., R.J., J.R.,

au

renunțat la calitățile de părți civile întrucât prejudiciul material cauzat

acestora a fost reparat integral de inculpat, în baza

art. 346 alin. (1)

C. proc. pen.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1470 lei,

cheltuieli

judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și a

cercetării

judecătorești, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a

pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În după-amiaza

zilei de 09 septembrie 2008, victima R.S. păstorea vitele sătenilor din

localitatea Vădaș, în zona cunoscută sub numele de „Koncsod". În timp ce

vitele pășteau, victima s-a așezat pe pământ ca să se odihnească, în această

postură fiind găsită de inculpatul U.T. care l-a acuzat că nu supraveghează

vitele, întrucât acestea au păscut iarba de pe

fâneața pe care a închiriat-o de la Parohia Reformată Vădaș, iarbă

pe

care abia apucase să o cosească. Inculpatul a susținut că victima dormea și că

i-a zâmbit în momentul în care l-a trimis să caute vitele. Totodată i-a întins

mâna ca să-l salute, însă, în schimb, inculpatul l-a prins de mână, l-a tras și

aceasta s-a

dezechilibrat. în cădere,

inculpatul a lovit victima cu pumnul în față,

însă nu a recunoscut că i-ar fi aplicat și alte lovituri, deși victima

i-a

relatat martorului P.L. că inculpatul a sărit peste el și l-a lovit

cu mâinile și picioarele iar raportul de autopsie medico-legală confirmă

(f.64-66 dosar urm. penal) că victima a suferit mai multe leziuni, moartea

acestuia datorându-se unui politraumatism cu

traumatism

toracic închis și traumatism cranio-cerebral produs prin

agresarea

acesteia prin loviri directe, repetate cu corp dur contondent (posibil pumn și

picior încălțat), urmate de un mecanism de lovire indirectă (cădere) de corp cu

suprafață dură și

plană. Prin urmare,

contrar susținerilor inculpatului că ar fi aplicat o

singură lovitură cu

piciorul încălțat în zona feței victimei, de fapt aceasta a fost lovită cu

brutalitate de inculpat, inclusiv cu pumnul și în zona toracică.

După momentul

agresiunii victima R.S. s-a deplasat cu greu spre casă, pe stradă întâlnindu-se

cu martorul P.L. căruia i-a povestit cele întâmplate, martorul observând că

acesta mergea foarte încet și avea o zonă tumefiată

pe față, respectiv nu putea vedea cu ochiul stâng. Aceleași relatări

Ie-a

făcut victima și fratele său R.I. (f.75) a doua zi, acestuia plângându-i-se și

că îl doare capul, în zona abdominală,

inclusiv

fostei concubine a inculpatului, martora B.I. (f.40

dosar fond).

Inculpatul i-a povestit martorei, la data agresiunii că i-a făcut felul

victimei întrucât acesta a lăsat vacile să calce fâneața lui. Victima i-a

povestit și martorei N.M. (f.41), mama fostei concubine a inculpatului, în

seara incidentului că inculpatul

I-

a lovit de mai multe

ori cu pumnul și picioarele până a obosit, apoi I-a lovit cu o bâtă pe motiv că

vitele ar fi intrat pe fâneața care-i aparține. Martora a observat că victima

avea fața tumefiată încât nu i se mai distingeau ochii și dinții îi erau rupți

și acuza dureri în partea dreaptă a corpului. Și martorul S.M. (f.42 dosar

fond) s-a întâlnit cu victima în seara agresiunii și aceasta i s-a plâns că

inculpatul I-a bătut întrucât vacile ar fi intrat pe fâneața lui și prezenta

leziuni în zona unui ochi. A doua zi după incident și martorii C.T., respectiv L.G.

de la Poliția

Neaua s-au întâlnit cu victima

cărora la fel aceasta Ie-a relatat că a

fost lovit cu piciorul de

inculpat, în timp ce se afla cu vitele la păscut, observând că avea o umflătură

în zona ochiului. în după-amiaza aceleiași zile, victima, simțindu-se tot mai

rău, a decedat. Martorii C.T., L.G., B.I., N.M., precum și înscrisurile depuse

de ultima martoră (f.44-48 dosar fond) reliefează caracterul violent al

inculpatului, comparativ cu victima care nu e cunoscută cu un astfel de

comportament agresiv, având doar patima alcoolului.

Raportat la

starea de fapt reținută s-a considerat că în drept, fapta inculpatului U.T.

care la data de 9 septembrie 2008, în jurul orei 17,30 - 18,00 (conform

susținerilor inculpatului raportat la intervalul orar), i-a aplicat victimei R.S.

o serie de lovituri cu piciorul încălțat în zona feței, apoi cu pumnul în zona

toracică, urmate de căderea victimei și lovirea

de o suprafață dură, leziunile traumatice cauzate ducând în cele din urmă la

decesul ei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Cât privește

solicitarea apărătorului inculpatului formulată

în temeiul art. 334 C. proc. pen., de reținere a disp. art. 73

lit.

b) C. pen., constând în starea de provocare, aceasta se impune a fi respinsă ca

nefondată, cât timp împrejurarea că vitele ar fi păscut iarba de pe fâneața

închiriată de inculpat datorită nesupravegherii lor de victimă nu putea să-i

provoace o tulburare atât de puternică inculpatului ca acesta să-l lovească cu atâta

bestialitate pe victimă, mai ales că aceasta din urmă a fost luată prin

surprindere de inculpat care nu a încercat să poarte mai întâi

o discuție cu victima, ci l-a lovit înainte ca

victima să apuce să facă

vreo afirmație în sens contrar celor susținute

de inculpat.

La dozarea și

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, conform criteriilor prev. de

art. 72 C. pen., s-a ținut

cont că acesta

deși nu are antecedente penale, este cunoscut ca o

persoană violentă.

Chiar dacă martorii K.Z. și C.J.A. au încercat să conteste această latură a

inculpatului, cu mențiunea că primul martor nu îl cunoștea de aproape pe

inculpat și locuiește în altă localitate (f.62 dosar fond) iar cel de-al doilea

martor poate degaja o anumită doză de subiectivitate fiind prieten din tinerețe

cu inculpatul (f.73 dosar fond), totodată deși

inculpatul nu s-a sustras cercetării judecătorești, prezentându-se la

toate

termenele, nu a recunoscut decât parțial acuza adusă, continuând să afirme că a

aplicat o singură lovitură victimei, contrar concluziilor medico-legale și a

fotografiilor judiciare care arată cu totul altceva și anume că loviturile au

fost repetate și au fost date inclusiv cu pumnul și în alte zone ale corpului,

decât cea cranio-cerebrală. Aceste împrejurări a determinat instanța să nu

rețină în favoarea inculpatului vreo circumstanță atenuantă judiciară din cele

prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., însă a reținut, totuși,

circumstanța atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.

constând în faptul că acesta a achitat suma de 330 lei solicitată de fiecare

dintre succesorii victimei și anume

R.I., R.J.

și J.R. (f. 14 dosar fond,

f.76 dosar fond), motiv pentru care aceștia

au înțeles să nu mai participe în proces în calitate de părți civile. în urma

reținerii acestei circumstanțe atenuante judiciare, s-a făcut aplicarea art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen. constând în reducerea pedepsei aplicabile

inculpatului sub minimul special prevăzut de legea penală, însă executabilă în

regim de detenție, doar în acest caz putându-se asigura reeducarea eficientă a

inculpatului în spiritul respectării normelor de drept penal.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul.

Apelul nu a

fost motivat, însă în fața instanței s-a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei prin reținerea stării de

provocare

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reindividualizarea

pedepsei

aplicate.

Prin decizia

penală nr. 67/A din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul U.T.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în

favoarea statului.

Examinând

apelul promovat, din prisma dispozițiilor art.

371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen., instanța de control

judiciar

a reținut următoarele:

Sub aspectul

stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul

materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în

fața primei instanțe - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de

critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la

respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, la condamnarea

inculpatului-apelant și a stabilirii modalității de executare a pedepsei în

regim de detenție.

De asemenea și

sub aspectul laturii civile, prima instanță a luat act de renunțarea părților

civile la această calitate, ca urmare a achitării integrale de către inculpate

a pretențiilor formulate.

Pentru a face

o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul

materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că

inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă.

Asupra

primului motiv de apel, respectiv acela că fapta ar fi fost săvârșită în stare

de provocare, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Și în fața primei instanțe inculpatul a formulat

o cerere de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte,

prev. de

art.

183 C. pen. în aceeași infracțiune cu reținerea stării de provocare

prev. de

art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Mai întâi trebuie observat că în

faza

apelului nu s-au solicitat și nu s-au administrat noi mijloace de

probă

pe această cerere, astfel încât acest motiv de apel va fi analizat în baza

probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în faza judecății în

prin grad de jurisdicție.

Nu poate fi

primită susținerea inculpatului cum că ar fi săvârșit fapta ca urmare a

provocării din partea victimei, deoarece atitudinea victimei de a fi lăsat

vitele nesupravegheate, care ar fi păscut de mai multe ori iarba de pe terenul

inculpatului, nu poate constitui nicidecum o provocare în sensul cerut de art. 73

lit. b) C. pen. Această atitudine a victimei nu a fost produsă prin violență,

nu i-a adus inculpatului o atingere gravă a demnității și nici nu reprezintă o

altă acțiune ilicită gravă. De asemenea, reținem că inculpatul a lovit victima

cu bestialitate, luând-o prin surprindere, fără a încerca să poarte mai întâi o

discuție, așa cum rezultă din coroborarea materialului probator administrat.

Asupra celui

de-al doilea motiv de apel, respectiv reindividualizarea pedepsei aplicate și

stabilirea modalității de executare prin suspendare condiționată sau suspendare

sub supraveghere, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o corectă

reținere doar a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen.,

dându-i o eficiență adecvată, în sensul că pedeapsa stabilită este sub minimul

special prevăzut de lege, având în vedere și principiul proporționalității,

raportat la pericolul social relativ ridicat al faptei.

Chiar dacă nu are antecedente penale, inculpatului

nu i se

poate reține circumstanța prev. de art. 74 lit. a) C. pen.,

deoarece acesta este cunoscut ca o persoană violentă. Nici circumstanța prev.

de art. 74 lit. c) C. pen. nu-i poate fi reținută, deoarece inculpatul a

recunoscut doar parțial săvârșirea faptei. în cauză s-a administrat un

probatoriu complex pentru stabilirea și

dovedirea

situației de fapt și a vinovăției inculpatului, iar atitudinea

manifestată

de inculpat de a recunoaște că i-a aplicat victimei doar o lovitură cu piciorul

nu a fost de natură să ducă la înlesnirea desfășurării procesului penal.

Așadar, în mod

corect a procedat judecătorul fondului, care nu a reținut în favoarea

inculpatului decât circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen.,

cărora Ie-a dat o eficiență maximă, coborând pedeapsa sub minimul special

prevăzut de lege.

Apărările

constând în faptul că inculpatul are familie și gospodărie, că regretă acest

eveniment nefericit, că se află în relații bune cu familia victimei sau că

aceasta consuma băuturi

alcoolice și nu a

supravegheat animalele, nu pot duce la reducerea

cuantumului pedepsei

stabilit de prima instanță și pe cale de consecință nici la schimbarea

modalității de executare prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere a

pedepsei, deoarece, pentru reeducarea inculpatului și atingerea scopului

pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen., se impune ca

pedeapsa stabilită de judecătorul fondului să fie executată în regim

de detenție. S-au avut în vedere, pe de o parte, firea inculpatului, cunoscut ca

fiind o persoană agresivă (filele 44-48 din dosarul de fond), iar pe de altă

parte modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, lovind victima cu

bestialitate, în mai multe regiuni ale corpului.

Sintetizând

cele de mai sus, Curtea de Apel a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a

fost corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de

executare în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul I.T.

, invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 și

17 C. proc. pen.

A arătat că în

cauză în mod greșit nu s-a reținut circumstanța atenuantă a stării de

provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. solicitând schimbarea încadrării

juridice în sensul reținerii stării de provocare. A arătat că inculpatul a fost

provocat de victimă dat fiind că aceasta și-a lăsat vitele nesupravegheate să

pășuneze pe terenul pe care acesta l-a închiriat. Această situație tensionată

existentă între inculpat și victimă a fost confirmată de martorii audiați în

cauză.

A mai arătat

că gesturile victimei și ale inculpatei trebuie raportate la persoana acestora,

la pregătirea lor, la gradul de

școlarizare,

la faptul că provin din mediul rural, în comunități foarte

restrânse

care se ocupă cu agricultura, această activitate fiind singurul mijloc de

subzistență.Cu privire la reindividualizarea pedepsei a solicitat să se aibă în

vedere conduita inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, că s-a

împăcat cu rudele victimei, că a achitat în

totalitate

despăgubirile create prin fapta sa și faptul că o societate

comercială

și-a arătat disponibilitatea să execute pedeapsa în eventualitatea aplicării

unei pedepse la locul de muncă.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare

invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

privește cazul de casare

prev. de

art. 385/9

pct. 17 C. proc. pen. cu referire la reținerea scuzei provocării respectiv a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., Curtea constată că, potrivit practicii

sale constante (a se vedea decizia 4038/2005 a I.C.C.J.) ,pentru incidența art.

73 lit. b) C. pen., se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă

comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o

stare de

puternică tulburare sau emoție,

încât să nu fie în stare să se abțină

de la ripostă prin săvârșirea de

infracțiuni.

Legea nu cere

ca fapta provocatorului să fie la fel de

gravă

ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice

tulburări

sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o

apropiată semnificație.

Împrejurarea

că vitele ar fi păscut iarba de pe fâneața închiriată de inculpat datorită

nesupravegherii lor de victimă, nu întrunește cerințele expuse anterior pentru

reținerea scuzei provocării, astfel încât prima critică formulată de inculpat

ca și motiv de recurs este neîntemeiată.

privește cazul de casare

prev. de

art. 385/9

pct.14 C. proc. pen., Curtea constată că în favoarea inculpatului a fost

reținută circumstanța atenuantă

prev. de

art. 74

lit. b) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special.

În raport de

toate circumstanțele cauzei, atât cele privitoare la fapta dedusă judecății,

cât și cele referitoare la persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se

impune acordarea unor efecte mai ample circumstanței atenuante deja

reținute, prin reducerea pedepsei sub limita

stabilită de instanța de

fond și, eventual, schimbarea modalității de

executare.

În acest sens,

nu se poate face abstracție de gradul de pericol social concret al faptei

comise de inculpat, dedus nu doar din urmarea produsă (decesul unei persoane),

ci și din împrejurările în care aceasta a avut loc (victima decedând la doar o

zi de la comiterea faptei, datorită leziunilor grave produse de

către inculpat, ceea ce ridică mari semne de

întrebare cu privire la

încadrarea juridică a faptei, aspect care nu mai

poate fi corectat în propria cale de atac a inculpatului).

Din probele

administrate în cauză rezultă că inculpatul este o fire violentă, fapt dovedit

nu doar de modalitatea în care a comis infracțiunea din prezenta cauză (potrivit

spuselor victimei, relatate de martorei B.I. și obiectivate în concluziile

raportului de autopsie, inculpatul "a dat în el ca într-o minge de

fotbal" - fil. 44 verso dup),ci și de conduita sa anterioară,probată de

declarațiile martorilor audiați în cauză (P.L., N.M.,

C.T., L.G.).

Mai mult, nici

conduita procesuală a inculpatului nu a fost

una

exemplară, acesta încercând să minimalizeze contribuția sa la

decesul

victimei, recunoscând că a lovit-o doar o singură dată, cu piciorul.

Prin urmare,

Curtea apreciază că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, în sensul

solicitat de către inculpat prin motivele de recurs, astfel încât și această critică

este neîntemeiată.

concluzie, recursul este nefondat și va fi respins

conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.T. împotriva deciziei

penale nr. 67/A din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la

prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul interpretului de limbă maghiară se suportă din

fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2011.