ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3059/2009

Asupra cererii de revizuire de față: Prin sentința nr. 4168 din 1 noiembrie 2007, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea reclamantului G.M.R. împotriva pârâtei SC B.A.T. SA Cluj privind obligarea acesteia la plata sumei de 252.679 lei cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse imobilului din Cluj proprietatea sa și a soției G.A., între părți fiind încheiat contractul de asigurare de bunuri având ca obiect asigurare multirisc a imobilului din Cluj, care includea toate avariile accidentale ale instalațiilor de apă, canal, încălzire, inundarea bunurilor asigurate și furt, iar asigurătorul se obliga să acopere pagubele ocazionate prin prăbușiri sau alunecări de teren produse atât clădirii cât și conținutului acesteia și instalațiilor, suma asigurată fiind echivalentul valorii de 120.000 euro.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G.M.R., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 93 din 21 aprilie 2008 a respins apelul reclamantului G.M.R., reținând că apărarea reclamantului, potrivit căreia acesta nu a cunoscut conținutul proiectului geotehnic depus pentru autorizația de construire, proiect aferent altui imobil, reprezintă un caz de invocare a propriei culpe, împrejurare care însă nu exonerează reclamantul de a da declarație în cunoștință de cauză asigurătorului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul G.M.R. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 57 din 15 ianuarie 2009 a admis recursul reclamantului G.M.R., a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 4168 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în tot și în consecință a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 24.773,45 lei, pentru toate fazele procesuale.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că recurentul nu are nici o culpă în producerea riscului asigurat și nici cu privire la proiectarea și executarea construcției, deoarece a avut autorizație de construire, iar pretențiile sale pentru plata sumei de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat, sunt îndreptățite, prejudiciul fiind rezultatul producerii riscului asigurat prin contractul de asigurare multirisc încheiat cu pârâta. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 11 februarie 2009, petenta SC B.A.T. SA Cluj a solicitat revizuirea deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009, în temeiul art. 322 pct. 1 și art. 327 C. proc.

civ. În motivarea cererii de revizuire, petenta schimbându-și denumirea în SC G.A. SA, arată că obligarea societății la plata despăgubirilor în sumă de 252.679 lei cu titlu de daune este nelegală, întrucât aceasta cuprinde și lucrările de consolidare efectuate de către reclamant ulterior alunecărilor de teren, consolidări care nu existau la momentul asigurării și că suma ce urma să fie acordată de instanța de recurs trebuia să fie cea solicitată prin devizul de lucrări, care se ridica la 59.860,45 lei, deoarece diferența dintre devizul inițial și cel final consta în consolidările pe care reclamantul trebuia să le fi făcut în momentul construirii imobilului. Mai susține petenta că, potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ., cererea este admisibilă și în cazul hotărârilor prin care instanța de recurs, casând hotărârea atacată statuează asupra fondului cauzei în condițiile determinate de art. 314 C. proc. civ. Trecând la analiza criticilor deciziei atacate, în raport de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte a reținut: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora revizuirea se poate cere „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”.

În speță, prin dispozitivul deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009, Înalta Curte a decis următoarele : a admis recursul reclamantului G.M.R., a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 4168 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în tot și în consecință a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 24.773,45 lei, pentru toate fazele procesuale. Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc.

civ., se constată că dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat și la 24.773,45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale. Mai mult decât atât, aceste sume au fost achitate și primite de către reclamant, potrivit susținerilor acestuia, menționate prin întâmpinarea aflată la dosarul cauzei, iar dovada acestora aflându-se la dosarul de revizuire, conform extrasului de conturi din data de 28 februarie 2009. Așa fiind, constatând că motivele cererii sunt nefondate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, iar conform art. 274 C. proc.

civ., va obliga revizuienta la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC G.A. SA împotriva deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă revizuienta la 9.993 lei cheltuieli de judecată către intimatul G.M.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.