ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3059/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3059/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de revizuire
de față:
Prin sentința nr. 4168 din 1 noiembrie 2007,
Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea reclamantului G.M.R.
împotriva pârâtei SC B.A.T. SA Cluj privind obligarea acesteia la plata sumei
de 252.679 lei cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse imobilului
din Cluj proprietatea sa și a soției G.A., între părți fiind
încheiat contractul de asigurare de bunuri având ca obiect asigurare multirisc
a imobilului din Cluj, care includea toate avariile accidentale ale
instalațiilor de apă, canal, încălzire, inundarea bunurilor
asigurate și furt, iar asigurătorul se obliga să acopere
pagubele ocazionate prin prăbușiri sau alunecări de teren
produse atât clădirii cât și conținutului acesteia și
instalațiilor, suma asigurată fiind echivalentul valorii de 120.000 euro.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamantul G.M.R., criticând soluția pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 93
din 21 aprilie 2008 a respins apelul reclamantului G.M.R., reținând
că apărarea reclamantului, potrivit căreia acesta nu a cunoscut
conținutul proiectului geotehnic depus pentru autorizația de
construire, proiect aferent altui imobil, reprezintă un caz de invocare a
propriei culpe, împrejurare care însă nu exonerează reclamantul de a
da declarație în cunoștință de cauză
asigurătorului.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal, reclamantul G.M.R. a declarat recurs, întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 57 din 15
ianuarie 2009 a admis recursul reclamantului G.M.R., a modificat decizia
atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva
sentinței nr. 4168 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pe
care a schimbat-o în tot și în consecință a admis cererea
reclamantului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma
de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat, cu cheltuieli de
judecată în sumă de 24.773,45 lei, pentru toate fazele procesuale.
Pentru a decide astfel,
instanța de recurs a reținut că recurentul nu are nici o
culpă în producerea riscului asigurat și nici cu privire la
proiectarea și executarea construcției, deoarece a avut
autorizație de construire, iar pretențiile sale pentru plata sumei de
252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat, sunt
îndreptățite, prejudiciul fiind rezultatul producerii riscului
asigurat prin contractul de asigurare multirisc încheiat cu pârâta.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, la data de 11 februarie 2009, petenta
SC B.A.T. SA Cluj a solicitat revizuirea deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009,
în temeiul art. 322 pct. 1 și art. 327 C. proc. civ.
În motivarea cererii de
revizuire, petenta schimbându-și denumirea în SC G.A. SA, arată
că obligarea societății la plata despăgubirilor în
sumă de 252.679 lei cu titlu de daune este nelegală, întrucât aceasta
cuprinde și lucrările de consolidare efectuate de către
reclamant ulterior alunecărilor de teren, consolidări care nu existau
la momentul asigurării și că suma ce urma să fie
acordată de instanța de recurs trebuia să fie cea
solicitată prin devizul de lucrări, care se ridica la 59.860,45 lei,
deoarece diferența dintre devizul inițial și cel final consta în
consolidările pe care reclamantul trebuia să le fi făcut în
momentul construirii imobilului.
Mai susține petenta
că, potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., cererea este
admisibilă și în cazul hotărârilor prin care instanța de
recurs, casând hotărârea atacată statuează asupra fondului
cauzei în condițiile determinate de art. 314 C. proc. civ.
Trecând la analiza
criticilor deciziei atacate, în raport de dispozițiile legale invocate,
Înalta Curte a reținut:
Potrivit dispozițiilor art.
322 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora revizuirea se poate cere
„dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce
nu se pot aduce la îndeplinire”.
În speță, prin
dispozitivul deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009, Înalta Curte a decis
următoarele : a admis recursul reclamantului G.M.R., a modificat decizia
atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva
sentinței nr. 4168 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pe
care a schimbat-o în tot și în consecință a admis cererea
reclamantului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma
de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat și a obligat pârâta
la cheltuieli de judecată în sumă de 24.773,45 lei, pentru toate
fazele procesuale.
Analizând cererea de
revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., se
constată că dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde dispoziții
potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, în sensul că pârâta a fost
obligată la plata sumei de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul
asigurat și la 24.773,45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
pentru toate fazele procesuale.
Mai mult decât atât, aceste
sume au fost achitate și primite de către reclamant, potrivit
susținerilor acestuia, menționate prin întâmpinarea aflată la
dosarul cauzei, iar dovada acestora aflându-se la dosarul de revizuire, conform
extrasului de conturi din data de 28 februarie 2009.
Așa fiind, constatând
că motivele cererii sunt nefondate, Înalta Curte va respinge cererea de
revizuire, iar conform art. 274 C. proc. civ., va obliga revizuienta la
cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată
cererea de revizuire formulată de revizuienta SC G.A. SA împotriva
deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială.
Obligă revizuienta la
9.993 lei cheltuieli de judecată către intimatul G.M.R.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.