ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1385/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea introductivă reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Gheorghieni prin Primar, anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 675/E/2001 privind restituirea în natură a vilei B. în prezent vila nr. 9 Tușnad, situată în stațiunea Lacul Roșu. După ce pârâtul a depus întâmpinare la dosar, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 368 din 12 octombrie 2000 încheiat între SC A.T. Lacul Roșu SA și SC D.M.I. SRL privitor la vila nr. 9, iar în cazul se va constata valabilitatea contractului de vânzare cumpărare a solicitat obligarea A.V.A.S.

la plata contravalorii vilei. Prin sentința civilă nr. 2736 din 25 noiembrie 2008 Tribunalul Harghita a respins excepția tardivității cererii și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta SC D.M.I. SRL, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes invocate de pârâta A.V.A.S. Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Municipiul Gheorghieni prin Primar, SC A.T. Lacul Roșu SA, SC D.M.I. SRL și A.V.A.S. Reclamanta M.M. a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea acțiunii.

In motivare a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu s-a dovedit dreptul de proprietate al antecesorului său, B.I., asupra vilei, neținând seama că prin dispoziția nr. 376/2.10/2003 a Primăriei Gheorghieni, prin care i s-a restituit terenul în suprafață de 1.135 mp situat în stațiunea Lacul Roșu s-a reținut că terenul solicitat a fost proprietatea lui B.I., tatăl lui B.E. și că pe acest teren se află vila B. A mai arătat că actul de vânzare cumpărare intervenit între cele două nu este apt de întabulare întrucât vânzătorul este un non dominus. Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia civilă nr. 79A din 2 iunie 2009 a admis apelul, a desființat sentința și a dispus trimiterea spre rejudecare la prima instanță.

In considerentele deciziei s-a reținut că tribunalul nu era competent material să soluționeze și capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare, care trebuia disjuns și trimis spre soluționare la instanța comercială, fiind încheiat între două societăți comerciale și având ca obiect un activ comercial, iar soluționarea celorlalte petite trebuia suspendată. Pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că petitul având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare este accesoriu cererii principale și, potrivit art. 17 C. proc.

civ., trebuie soluționat de instanța investită cu cererea principală. Recursul nu este fondat. In speță, reclamanta a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni complexe privind anularea dispoziției de refuz a restituirii în natură a vilei nr. 9 Tușnad din stațiunea Lacul Roșu și anularea contractului de vânzare cumpărare a acestui imobil intervenit între SC A.T. Lacul Roșu SA și SC D.M.I. SRL. Prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost reglementată o competență materială specială, în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor, anume aceea de a soluționa în primă instanță contestația formulată de persoanele îndreptățite împotriva deciziilor sau, după caz, a dispozițiilor emise de entitățile deținătoare.

Instituind aceste dispoziții legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o competență materială specială și pentru acțiunile în anularea contractelor de vânzare – cumpărare având ca obiect imobile care cad în sfera de aplicare a legii. Referitor la aceste acțiuni este de observat că ele nu pot fi calificate drept cereri accesorii ori incidentale în raport de contestația întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, dimpotrivă chestiunea anulării contractelor de vânzare – cumpărare având ca obiect imobile care cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, este o chestiune prejudicială, întrucât soluția ce se va da asupra contestației depinde de modul în care a fost rezolvată această chestiune.

Ca atare, acțiunile în anularea actelor de înstrăinare având ca obiect imobile care cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 prezintă caracterele unor acțiuni principale care trebuie soluționate de instanța competentă potrivit dreptului comun. In consecință, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 17 C. proc. civ., iar competența de soluționare în primă instanță a capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare aparține instanței comerciale în funcție de valoarea obiectului dedus judecății Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 79 A din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.