ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6841/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 274 din 20 iunie

2006, Primarul Municipiului Gheorghieni, a respins notificarea formulată, în

baza Legii nr. 10/2001 de P.M., P.D.V., V.D.E. și M.M.S., vizând restituirea în

natură a imobilului (construcție și teren în suprafață de 576 mp) situat în

Lacul Roșu, județul Harghita, cu motivarea că cei în cauză nu au făcut dovada

calității lor de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului.

La 25 iulie 2006, notificatorii au

contestat această dispoziție, solicitând instanței să dispună restituirea în

natură atât a construcției (cunoscută sub denumirea de vila L.”) cât și a

terenului în suprafață de 576 mp, pe considerentul că imobilele au aparținut

antecesorului lor V.I.L. și au fost trecute abuziv în proprietatea statului.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Harghita, secția civilă, prin sentința nr. 743 din 15 martie 2007, a

respins acțiunea, reținând în esență că prin decizia de respingere a

notificării, entitatea investită a respectat cerințele impuse prin anexa nr. 3,

la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr.

498/2003 în condițiile în care cei în cauză nu au depus actele doveditoare care

să justifice dreptul lor de a pretinde una din măsurile reparatorii prevăzută

de Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de moștenitorii

persoanelor pretins îndreptățite, a fost admis de Curtea de Apel Târgu-Mureș

care, prin decizia nr. 11/A din 13 februarie 2008 a schimbat în tot sentința în

sensul că a admis acțiunea, formulată în contradictoriu cu Primăria

Municipiului Gheorghieni și S.C.A.T. Lacul Roșu și a dispus restituirea în

natură către reclamanți a imobilului (teren și construcție) situat în Stațiunea

Climaterică Lacul Roșu, înscris în C.F. nr. 34 Gheorghieni, nr. top 23103/5, cu

o suprafață de 576 mp, din care 109 mp vila „L.”.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că în contextul în care

tabelele întocmite cu prilejul punerii în aplicare a Decretului nr. 111/1951,

au fost încheiate în absența proprietarilor „există posibilitatea” ca acestea

să conțină „erori”.

Tot astfel, se mai arată, coroborând

coincidența numelui de “P.” și “L.” existentă la două poziții succesive, în

copia tabelului ce conține imobilele situate în Lacul Roșu, cărora li s-a

aplicat Decretul nr. 111/1951, nume de familie diferite „atașate la două vile

diferite” se poate prezuma „că la vila P. ar fi de fapt proprietar P. iar la

vila L., proprietar L.”.

Exagerând forțat comparația, se mai

arată, și extrapolând la obiceiurile lingvistice ale poporului român, „este

greu de crezut că la un nume de familie P., s-ar boteza un copil L., iar la

numele de L., ar fi botezat P.”.

Instanța de apel a reținut, de

asemenea, ca fiind relevante declarațiile autentificate ale martorilor P.D. și

C.D., potrivit cărora V.L., antecesorul notificatorilor, a fost inspector

general în învățământul secundar și deținea o vilă la Lacul Roșu.

Ca urmare, se concluzionează că

„există o vilă L. la Lacul Roșu, căreia i-a fost aplicat Decretul nr. 111/1951

și a fost în proprietatea unei persoane L.”.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal, Primăria Municipiului Gheorghieni, prin Primar care, fără a

indica temeiul pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, critică

hotărârea dată în apel, pe considerentul aplicării greșite a legii la situația

de fapt ce rezultă din probele administrate, acțiunea fiind greșit admisă în

condițiile în care reclamanții nu au putut face dovada că dreptul de

proprietate asupra imobilului în cauză ar fi aparținut antecesorului lor.

Împrejurarea că, se mai arată,

imobilul în litigiu nu a fost revendicat de alte persoane și că ar putea exista

o prezumție în sensul că la întocmirea tabelului s-ar fi putut strecura erori

nu poate constitui o dovadă concludentă a dreptului de proprietate asupra imobilului,

în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire.

Se constată că, după modul cum au

fost dezvoltate, criticile pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., motivele de nelegalitate urmând a fi examinate în

consecință.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 23 din

Legea nr. 10/2001, actele doveditoare, ale dreptului de proprietate și, în

cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse până la

data soluționării notificării.

Întrucât textul nu conține prevederi

speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei

îndreptățite, respectiv a calității sale de moștenitor al fostului proprietar,

sunt aplicabile regulile de drept comun, întâlnite în materia acțiunii în

revendicare.

Din economia textului, rezultă fără

echivoc că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor

îndreptățite, se dovedesc doar cu înscrisuri sintagma „acte doveditoare” făcând

trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil,

jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de

proprietate, care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea

persoanei ce îl invocă.

Tot astfel, art. 24 al aceluiași act

normativ, dispune că în absența unor probe contrare, existența și, după caz,

întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul

normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, sau

s-a pus în executare măsura preluării abuzive, persoana individualizată în

aceste acte fiind presupusă că a deținut imobilul sub nume de proprietar.

Or, în speță din procesul verbal nr.

5355 întocmit la 10 iunie 1955, de Secțiunea financiară a raionului

Gheorghieni, rezultă că imobilul a fost preluat în baza art. 1 lit. d) din

Decretul nr. 111/1951, de la numitul P.L., iar nu de la autorul reclamanților

L.V.I.(f. 11, 12, 90, dosar nr. 173/96/2006 al Tribunalului Harghita, secția

civilă).

Nici actele de stare civilă și

respectiv certificatele de moștenitor depuse în cauză nu atestă că reclamanții

ar fi succesorii lui P.L. respectiv ai persoanei individualizată sub acest nume

în actele oficiale prin care s-a pus în executare măsura preluării abuzive (f.

22 – dos. fond, f. 44-53 – dos. apel).

Mai mult, imobilul ce a făcut

obiectul cererii de restituire nu se regăsește nici în testamentul autentificat

sub nr. 1205/305/1955 de Notariatul de stat al orașului Sibiu, în același an în

care a avut loc preluarea abuzivă, întocmit de P.V.I., autorul notificatorilor

(fila 58 – dosar apel).

Cum, din expertiza tehnică judiciară

efectuată în cauză a rezultat că nemișcătorul în litigiu nu a fost înscris în

evidențele funciare, fiind proprietate extratabulară, (f. 15 – dos.

fond)singurele probe ce puteau confirma susținerea notificatorilor în sensul că

imobilul a aparținut autorului lor erau, fie acte translative sau declarative

de proprietate (ceea ce nu s-a depus în cauză) fie acte normative sau de

autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării

abuzive, în care să fi apărut individualizat același antecesor.

Or, așa cum s-a arătat, din probele

administrate rezultă că imobilul a fost preluat de la o altă persoană, față de

care reclamanții nu au făcut dovada nici unei legături de rudenie.

În consecință, în mod greșit

instanța de apel, cu o motivare lapidară, nefundamentată pe ansamblul probelor

administrate, a făcut trimitere la declarațiile martorilor audiați în cauză, în

condițiile în care, așa cum s-a arătat, în completarea actelor depuse în

sprijinul cererii de restituire, nu pot fi folosite decât tot înscrisuri, dacă

acestea se întregesc cu înscrisurile originare, sau le prezumă iuris tantum.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite, cu consecința casării deciziei atacate și a respingerii apelului

declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Gheorghieni.

Casează decizia civilă nr. 11/A din 13 februarie 2008 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția civilă.

Respinge apelul declarat de reclamanții P.R., P.H.D., V.D.E. și M.M.S.

împotriva sentinței civile nr. 743 din 15 martie 2007 a Tribunalului Harghita,

secția civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.