ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2776/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Harghita la data de 31 octombrie 2007 reclamantul P.C. a chemat în judecată Primăria Municipiului Miercurea Ciuc prin Primar solicitând restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 6.623 m.p., situați în municipiul Miercurea Ciuc. Prin sentința civilă nr. 133 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul Harghita a respins acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, că nu există nicio dovadă că Statul Român ar fi preluat înainte de anul 1989 vreo porțiune din parcelele enumerate de reclamant în cerere. Pentru suprafața de 1.845 m.p., teren de sub nr. top. 281/1 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui M.V.

prin titlul de proprietate nr. 33019/1998 a cărui legalitate s-a stabilit prin decizia nr. 138/R/2007 a Tribunalului Harghita, rămasă irevocabilă. Reclamantul poate pretinde numai cota de 1/6 din teren, în calitate de moștenitor al mamei sale. Nefiind preluat abuziv, terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate. În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu a răspuns la toate capetele de cerere menționate în mod expres în precizările la acțiune, admise de instanță și nici la încadrarea imobilului sub incidența Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 10/2001 și nici la principalul capăt de cerere referitor la obligarea primăriei la restituirea imobilului revendicat.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. 77/A din 21 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.C. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut, în esență, următoarele: Așa – zisele „capete de cerere” ale precizării de acțiune depuse de reclamant la Dosarul de fond la 29 octombrie 2007, sunt de fapt, solicitări pentru instanță de a clarifica situația juridică și faptică a terenului în litigiu și nu petite de sine-stătătoare pe care instanța de fond le-a dezbătut. Precizarea de acțiune a format și obiectul Dosarului nr. 1039/96/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1145 din 22 septembrie 2006 și prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant, decizia civilă nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita (dosarul acvirat). Contrar susținerilor apelantului din cererea de apel, curtea a constatat că instanța de fond a arătat în mod corect că imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, nefiind îndeplinite condițiile art. 1 alin. (1) din lege întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi fost preluat abuziv de către stat sau de organizațiile cooperatiste în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în sensul art. 2 din lege. Cota ideală a reclamantului de 1/6 parte, se poate stabili și concretiza doar pe calea unei acțiuni de drept comun, instanța de fond nefiind învestită cu soluționarea unui astfel de petit.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul P.C. invocând motivele prevăzute de art. 304, pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea cărora rezultă următoarele critici de nelegalitate: - imobilul în litigiu, este compus din construcții și teren, s-a aflat și se află în intravilanul municipiului Miercurea Ciuc și se supune prevederilor Legii nr. 10/2001, așa cum este menționat și justificat prin răspunsul nr. 30113/TN din 30 mai 2007 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; - prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974, înainte de 22 decembrie 1989 au fost aplicate corect de administrația locală care în urma încheierii contractelor de vânzare-cumpărare au preluat în proprietatea Statului Român cu decizia nr. 227 din 13 noiembrie 1976 și respectiv decizia nr. 29 din 19 februarie 1986 suprafețe de 534 m.p.

și 266 m.p.; - atribuirea nelegală a unui teren de 2.250 m.p., lui M.V., prin încălcarea prevederilor Legii nr. 187/1991 și contrar evidenței din CF în suprafață de 6.643 m.p.; - familia E.A. și I. este beneficiara actului nelegal de atribuire a terenului. Pentru considerentele expuse reclamantul a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate prin constatarea respectării prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 de către Statul Român, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 33019/1996, emis prin încălcarea legii, obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în litigiu și recunoașterea dreptului său de proprietate în devălmășie asupra suprafeței de 1.157,5 m.p.

reprezentând 1/6 parte din suprafața inițială de 7.433 m.p. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauza de față, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat primei instanțe, obligarea pârâtului Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar să emită o decizie sau o dispoziție motivată prin care să îi restituie terenul în suprafață de 6.623 m.p. situat în municipiul Miercurea Ciuc, Județul Harghita. Din actele aflate la dosar fond rezultă că terenul în suprafață de 1.640 m.p., în suprafață de 2.841 m.p., în suprafață de 111 m.p. și în suprafață de 284 m.p.

aflat în coproprietatea mai multor persoane, a fost înscris în CF Șumuleu. Construcțiile aflate pe teren au fost și sunt înscrise în CF. În urma înstrăinării construcțiilor a fost dezmembrat în anul 1985 în două parcele, în suprafață de 800 m.p. și în suprafață de 840 m.p. Suprafața nr. top 283 a fost rectificată de la 2841 m.p., la 814 m.p. Odată cu vânzarea construcțiilor Statul Român a preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 suprafața de 800 m.p. Restul suprafeței de teren în suprafață de 840 m.p., în suprafață de 2841 m.p., 282 în suprafață de 111 m.p., și în suprafață de 841 m.p., înscrisă în CF Șumulueu pe numele coproprietarilor K.S.A. cota de 1/6, P.M., născută K.S. cota de 1/6 și A.V.

cota de 4/6. În anul 1998 Comisia Județeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis titlul de proprietate pentru suprafața de 2.250 m.p., pentru M.V. La 1 februarie 1999, s-a dispus dezmembrarea parcelei în două parcele în suprafață de 1.845 (281/1) și de 996 m.p. (281/2). Reclamantul a contestat titlul de proprietate, iar prin decizia civilă nr. 1238/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita s-a stabilit că titlul de proprietate a fost emis legal pentru suprafața de 2.250 mp. Or, din actele dosarului nu rezultă că Statul Român ar fi preluat o suprafață mai mare de 800 m.p., preluată abuziv și care să facă obiectul Legii nr. 10/2001.

Este nefondată susținerea recurentului că în raport de răspunsul nr. 30113/TN din 30 mai 2007 dat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, imobilul în litigiu (teren și construcții) s-a aflat și se află în intravilanul municipiului Miercurea Ciuc și se supune prevederilor Legii 10/2001. Răspunsul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu face dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu, ci reprezintă un punct de vedere privitor la unele aspecte legate de aplicarea legilor fondului funciar. Faptul că i s-a atribuit nelegal o suprafață de teren numitului M.V. și familiei E.A. și I. de către Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate excede acțiunii introductive cu care a fost învestită prima instanță.

Pentru considerentele expuse, recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 77/A din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei civile nr. 77 A din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.