ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2776/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Harghita la data de 31 octombrie 2007 reclamantul P.C. a chemat în

judecată Primăria Municipiului Miercurea Ciuc prin Primar solicitând restituirea

în natură a imobilului teren în suprafață de 6.623 m.p., situați în municipiul Miercurea

Ciuc.

Prin sentința civilă

nr. 133 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul Harghita a respins acțiunea formulată de

reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, a reținut, că nu există nicio dovadă că Statul Român ar fi preluat

înainte de anul 1989 vreo porțiune din parcelele enumerate de reclamant în cerere.

Pentru suprafața de 1.845 m.p., teren de sub nr. top. 281/1 s-a reconstituit dreptul

de proprietate în favoarea lui M.V. prin titlul de proprietate nr. 33019/1998 a

cărui legalitate s-a stabilit prin decizia nr. 138/R/2007 a Tribunalului Harghita,

rămasă irevocabilă.

Reclamantul poate pretinde

numai cota de 1/6 din teren, în calitate de moștenitor al mamei sale.

Nefiind preluat abuziv,

terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate.

În motivarea apelului

a arătat că instanța de fond nu a răspuns la toate capetele de cerere menționate

în mod expres în precizările la acțiune, admise de instanță și nici la încadrarea

imobilului sub incidența Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 10/2001 și nici la principalul

capăt de cerere referitor la obligarea primăriei la restituirea imobilului revendicat.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. 77/A din 21

octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.C.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel, a reținut, în esență, următoarele:

Așa – zisele „capete de

cerere” ale precizării de acțiune depuse de reclamant la Dosarul de fond la 29

octombrie 2007, sunt de fapt, solicitări pentru instanță de a clarifica situația

juridică și faptică a terenului în litigiu și nu petite de sine-stătătoare pe care

instanța de fond le-a dezbătut.

Precizarea de acțiune

a format și obiectul Dosarului nr. 1039/96/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc,

în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1145 din 22 septembrie 2006 și prin care

a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Această hotărâre a rămas

irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant, decizia civilă

nr. 138/R din 20 februarie 2007 a Tribunalului Harghita (dosarul acvirat). Contrar

susținerilor apelantului din cererea de apel, curtea a constatat că instanța de

fond a arătat în mod corect că imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001,

nefiind îndeplinite condițiile art. 1 alin. (1) din lege întrucât nu s-a făcut dovada

că ar fi fost preluat abuziv de către stat sau de organizațiile cooperatiste în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în sensul art. 2 din lege.

Cota ideală a reclamantului

de 1/6 parte, se poate stabili și concretiza doar pe calea unei acțiuni de drept

comun, instanța de fond nefiind învestită cu soluționarea unui astfel de petit.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs reclamantul P.C. invocând motivele prevăzute de

art. 304, pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea cărora rezultă următoarele

critici de nelegalitate:

- imobilul în litigiu,

este compus din construcții și teren, s-a aflat și se află în intravilanul municipiului

Miercurea Ciuc și se supune prevederilor Legii nr. 10/2001, așa cum este menționat

și justificat prin răspunsul nr. 30113/TN din 30 mai 2007 a Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților;

- prevederile art. 30

din Legea nr. 58/1974, înainte de 22 decembrie 1989 au fost aplicate corect de administrația

locală care în urma încheierii contractelor de vânzare-cumpărare au preluat în proprietatea

Statului Român cu decizia nr. 227 din 13 noiembrie 1976 și respectiv decizia

nr. 29 din 19 februarie 1986 suprafețe de 534 m.p. și 266 m.p.;

- atribuirea nelegală

a unui teren de 2.250 m.p., lui M.V., prin încălcarea prevederilor Legii nr. 187/1991

și contrar evidenței din CF în suprafață de 6.643 m.p.;

- familia E.A. și I. este

beneficiara actului nelegal de atribuire a terenului.

Pentru considerentele

expuse reclamantul a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate

prin constatarea respectării prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 de către

Statul Român, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 33019/1996,

emis prin încălcarea legii, obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului

în litigiu și recunoașterea dreptului său de proprietate în devălmășie asupra suprafeței

de 1.157,5 m.p. reprezentând 1/6 parte din suprafața inițială de 7.433 m.p.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauza de

față, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea introductivă

de instanță, reclamantul a solicitat primei instanțe, obligarea pârâtului Municipiul

Miercurea Ciuc prin Primar să emită o decizie sau o dispoziție motivată prin care

să îi restituie terenul în suprafață de 6.623 m.p. situat în municipiul Miercurea

Ciuc, Județul Harghita.

Din actele aflate la dosar

fond rezultă că terenul în suprafață de 1.640 m.p., în suprafață de 2.841 m.p.,

în suprafață de 111 m.p. și în suprafață de 284 m.p. aflat în coproprietatea mai

multor persoane, a fost înscris în CF Șumuleu.

Construcțiile aflate pe

teren au fost și sunt înscrise în CF.

În urma înstrăinării construcțiilor

a fost dezmembrat în anul 1985 în două parcele, în suprafață de 800 m.p. și în suprafață

de 840 m.p.

Suprafața nr. top 283

a fost rectificată de la 2841 m.p., la 814 m.p.

Odată cu vânzarea construcțiilor

Statul Român a preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 suprafața de 800 m.p.

Restul suprafeței de teren

în suprafață de 840 m.p., în suprafață de 2841 m.p., 282 în suprafață de 111 m.p.,

și în suprafață de 841 m.p., înscrisă în CF Șumulueu pe numele coproprietarilor

K.S.A. cota de 1/6, P.M., născută K.S. cota de 1/6 și A.V. cota de 4/6. În anul

1998 Comisia Județeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor a emis titlul de proprietate pentru suprafața de 2.250 m.p., pentru

M.V.

La 1 februarie 1999, s-a

dispus dezmembrarea parcelei în două parcele în suprafață de 1.845 (281/1) și de

996 m.p. (281/2).

Reclamantul a contestat

titlul de proprietate, iar prin decizia civilă nr. 1238/R din 20 februarie 2007

a Tribunalului Harghita s-a stabilit că titlul de proprietate a fost emis legal

pentru suprafața de 2.250 mp.

Or, din actele dosarului

nu rezultă că Statul Român ar fi preluat o suprafață mai mare de 800 m.p., preluată

abuziv și care să facă obiectul Legii nr. 10/2001.

Este nefondată susținerea

recurentului că în raport de răspunsul nr. 30113/TN din 30 mai 2007 dat de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, imobilul în litigiu (teren și construcții)

s-a aflat și se află în intravilanul municipiului Miercurea Ciuc și se supune prevederilor

Legii 10/2001.

Răspunsul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu face dovada preluării abuzive a imobilului

în litigiu, ci reprezintă un punct de vedere privitor la unele aspecte legate de

aplicarea legilor fondului funciar.

Faptul că i s-a atribuit

nelegal o suprafață de teren numitului M.V. și familiei E.A. și I. de către Comisia

pentru stabilirea dreptului de proprietate excede acțiunii introductive cu care

a fost învestită prima instanță.

Pentru considerentele

expuse, recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 77/A din 21 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei civile nr. 77 A din 21

octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.