ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5337/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 august 2002 reclamanta S.G. a chemat în judecată Primăria Miercurea Ciuc pentru a se anula dispoziția 535 din 12 iulie 2002 a Primăriei Miercurea Ciuc prin care s-a respins cererea de a i se restitui în natură o suprafață de 83 mp și de a i se acorda despăgubiri pentru imobilele din intravilan naționalizate de la defunctul său soț.

Tribunalul Harghita prin sentința civilă nr. 98 din 30 ianuarie 2003 a respins capătul din acțiunea privind restituirea în natură a suprafeței de teren de 83 mp și a luat act de renunțarea la judecata capătului din acțiune privind plata de despăgubiri pentru terenurile revendicate.

În motivarea acestei soluții s-a reținut din actele și expertiza administrate în cauză că terenul în suprafață de 83 mp aparține imobilului situat, împrejurare recunoscută și de recurentă și de reclamantă care a precizat că imobilele de la numerele 4 și 6 de pe aceeași stradă nu au aparținut antecesorilor ei, ci numai terenul care se întinde în continuarea imobilului de la nr. 2. S-a constatat că pe acest teren au construit alte persoane, el nefiind identificat în actele de proprietate prezentate de reclamantă, la data preluării de către stat nefiind individualizat în proprietatea soțului reclamantei.

Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia 51 A din 15 mai 2003 a respins apelul reclamantei.

S-a reținut că probele administrate în cauză nu au relevat apartenența terenului solicitat la proprietatea soțului pe care reclamanta îl moștenește. Averea autorului său, reclamanta a recuperat-o în temeiul Legii nr. 112/1995 printr-o hotărâre 59/1996 a Comisiei Județene abilitată să reconstituie dreptul de proprietate, hotărârea comisiilor fiind menținută de instanțele judecătorești sentința civilă 255/1998 Tribunalul Harghita și decizia 623/1998 Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Prin prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.

În recursul declarat reclamanta a criticat soluția instanței de apel pe temeiul prevăzut de art. 304 pct. 7, 9 și 10.

S-a arătat că prin decizia primăriei s-a respins cererea de revendicare, că nu ar fi motivație legală pentru terenul solicitat, instanțele au considerat că nu s-a dovedit proprietatea autorului și asupra terenului reținând greșit că ea ar fi recunoscut acest lucru și că expertul ar fi arătat că, terenul nu aparține imobilului de la nr. 2.

Critica referitoare la pct. 9 s-a bazat pe aceeași motivare, iar critica referitoare la pct. 10 a indicat că probele cu fotografii și schițe ale imobilului de pe timpul foștilor proprietari nu au fost amintite.

Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente.

Este de remarcat că motivele invocate la pct. 7 și 9 sunt mai degrabă nemulțumiri cu privire la greșita interpretare a probelor. O asemenea critică ar putea face obiectul fostului pct. 11 al art. 304 astăzi un asemenea motiv de recurs nemaifiind posibil, aceste dispoziții fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Deși recurenta susține că a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului cu actele prezentate în dosar inclusiv testamentul (în dosar de fond care se referă explicit la imobilul identificat în C.F. nr. 66 top 341/1), în realitate nici un document și nici concluziile expertului care a identificat faptic terenul nu demonstrează proprietatea reclamantului S.I. asupra terenului de 83 mp identificat la nr. 340/1.

Nu se poate considera că instanța nu s-a pronunțat pe toate probele din dosar chiar dacă nu s-a referit în mod expres la fotografiile în xerocopie existente câtă vreme s-a referit în analiza întreprinsă la actele și concluziile expertului.

Instanța a apreciat corespunzător constatărilor expertului care nu a putut identifica faptic terenul revendicat, nici în raport de actele de proprietate ale foștilor proprietari și nici în raport de mențiunile din cărțile funciare.

Concluzia de la pct. 9 din expertiză, în sensul că suprafața de 83 mp ar include și magazia care i-a fost restituită reclamantei în baza Legii nr. 112/1995, se bazează numai pe afirmațiile reclamantei nesusținute de probe cum o spune în mod expres expertul.

Astfel fiind, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, recursul se va respinge ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul reclamantei S.G. împotriva deciziei 51/A din 15 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.