ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1407/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 septembrie 2003, T.L. în calitate de moștenitor testamentar al defunctei R.I. a contestat legalitatea dispoziției nr. 763 emisă la 1 septembrie 2003 de Primarul Municipiului Miercurea Ciuc, prin care i s-a respins notificarea în baza căreia acesta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru utilajele preluate de fosta CAP Șumuleu, cu motivarea „că nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în care se află bunurile mobile, și nici faptul că acestea există fizic în patrimoniul Primăriei municipiului Miercurea Ciuc, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001”.

Prin sentința civilă nr. 270 din 16 martie 2004, Tribunalul Harghita a respins contestația formulată de T.L. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, SC M.M. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul nu a făcut dovada existenței acestor bunuri în materialitatea lor la data intrării în vigoare a legii, a dreptului de proprietate asupra imobilului în care se aflau acestea, în condițiile în care imobilul ce formează masa succesorală a reclamantului este un teren intravilan în suprafață de 550 mp, neafectat de construcții, iar în cartea funciară a figurat o casă de locuit cu teren aferent, care însă a fost radiată.

Decizia nr. 692/A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a confirmat soluția și motivarea Tribunalului Harghita, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantul T.L. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, iar, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol, „măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse”.

Prin urmare, legea condiționează restituirea utilajelor și instalațiilor de existența acestora la data intrării în vigoare a actului normativ menționat. În acest sens, din conținutul prevederilor art. 6 alin. (2) rezultă că măsurile reparatorii nu se acordă dacă utilajele și instalațiile „au fost înlocuite, casate sau distruse”. Nu se poate reține nelegalitatea dispoziției nr. 763/2003 a primarului municipiului Miercurea Ciuc, deoarece reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în care se aflau bunurile mobile și nici faptul că aceste bunuri există fizic, în materialitatea lor. Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 684 din 19 octombrie 1993 emis de fostul Notariat de Stat al Județului Harghita, care nu face dovada titlului de proprietate, ci atestă numai vocația la succesiunea defunctei B.I., rezultă că în masa succesorală figurează cota de ½ teren intravilan în suprafața de 550 mp, fără construcții, identificată prin C.F.

Șumuleu, cu nr.top. 2861. Ca atare, utilajele și instalațiile solicitate a fi restituite nu au fost preluate odată cu imobilul, ci separat, fiind aduse ca aport la CAP Șumuleu, de B.G. Mai mult nu s-a dovedit existența fizică, materială a acestora, condiție impusă expres de lege. În consecință, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.L. împotriva deciziei nr. 692/A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.