ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2233/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 554 din 11

mai 2004, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de reclamantul G.Z.,

în contradictoriu cu Primăria municipiului Miercurea Ciuc și Ministerul de

Finanțe și a fost obligată pârâta Primăria municipiului Miercurea Ciuc să

restituie reclamantului în natură terenul în suprafață de 1901 mp, situat în

intravilan, cuprins în C.F., nr.top. 2583, C.F. nr.top. 2580, C.F. nr.top.

2581/1, 2582 Jigodin a cărui amplasament și vecinătăți sunt prevăzute în

raportul de expertiză efectuat de expertul I.A., care face parte din hotărâre

(filele 231 – 236 dosar).

S-a constatat că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcțiile

demolate din Miercurea Ciuc și a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să

achite reclamantului pentru aceste construcții (3 case și 3 șoproane) suma de

3.775.900.000 lei, iar pentru terenul rămas nerestituit din str. M., în

suprafață de 141 mp, să achite suma de 18.238.068 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că imobilul situat în str. T. a aparținut mătușii

reclamantului F.R., iar imobilul situat în str. T. a aparținut părinților

reclamantului, G.J. și I..

Imobilele au fost preluate de stat

prin expropriere, pentru construirea unui ansamblu de locuințe, însă, deși s-au

încheiat procese verbale de evaluare a imobilelor, reclamantul a susținut că nu

s-au încasat despăgubiri, iar la dosar nu s-au depus acte care să confirme

plata despăgubirilor.

Imobilele erau compuse din trei case

cu anexe și 1232 mp teren, iar prin construirea pe teren a unei părți din

blocul nr. 7 (scara A) și a unui trotuar aferent blocului s-a ocupat suprafața

de 141 mp. Restul terenului, în suprafață de 1901 mp, reprezentând accesul în

spatele blocului, este ocupat cu 8–9 garaje construite din tablă, demontabile,

care aparțin unor proprietari neidentificați. Efectuându-se cercetare la fața

locului, s-a constatat că accesul cu mijloace auto în spatele blocului este

permis și special amenajat dinspre str. P., așa încât din str. M. poate fi

asigurat doar accesul pietonal, fără a fi îngrădit confortul locatarilor.

Terenul în suprafață de 1901 mp

poate fi restituit în natură foștilor proprietari, iar faptul că pe teren se

află garaje din tablă nu împiedică restituirea, raportat la art. 10 alin. (2)

și (3) din Legea nr. 10/2001. Nici faptul că prin expropriere terenul a devenit

proprietate publică nu împiedică restituirea în natură.

Se mai reține, că pe teren s-au

aflat construcții cu destinație de locuință, pentru care, conform art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari au dreptul să primească măsuri

reparatorii în echivalent. Aceste construcții au fost evaluate de expert în

trei variante, iar în varianta a doua s-a stabilit valoarea de 3.775.900.000

lei.

Prin decizia civilă nr. 101/A din 23

februarie 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis apelurile declarate de

D.G.F.P. Harghita, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice

și de Primăria municipiului Miercurea Ciuc, a schimbat în parte sentința

apelată, în sensul că s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin

echivalent pentru construcții și întregul teren, expropriate de la antecesorii

săi, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau acțiuni pe piața de capital, în funcție de opțiunea

reclamantului și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a constatat că în

mod corect instanța de fond a reținut că imobilele situate în Miercurea Ciuc,

str. T. au aparținut antecesorilor reclamantului, că au fost expropriate în

vederea construirii unui ansamblu de locuințe, că au fost demolate

construcțiile aflate pe teren și că din teren a fost ocupată efectiv cu

construcții noi suprafața de 141 mp.

S-a reținut, însă, că sentința este

greșită în privința măsurilor reparatorii, pentru că, potrivit art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate obține restituirea în

natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată cu construcții

noi și pentru terenul necesar în vederea bunei utilizări a acestora măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent. Conform alin. (4) al art. 11 din lege,

atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întreaga suprafață de teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

pentru întregul imobil.

Din terenul expropriat, suprafața de

141 mp este ocupată efectiv cu construcții, însă diferența până la suprafața

totală este ocupată cu lucrările necesare pentru folosirea în condiții

corespunzătoare de către locatari a blocului construit pe teren, căi de acces

și spațiu verde. Faptul că pe o parte din teren s-au edificat garaje,

demonstrează că terenul este necesar bunei utilizări a blocului, nefiind

posibilă restituirea lui în natură.

Mai reține instanța de apel că,

potrivit art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în situațiile prevăzute la

alin. (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau

acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție

de opțiunea persoanei îndreptățite. Reclamantul este îndreptățit numai la

aceste măsuri, pentru că toate construcțiile au fost demolate, terenul este

ocupat funcțional în întregime de lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea, iar despăgubiri bănești se pot acorda numai pentru imobilele cu

destinația de locuințe.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul care, invocând motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța de apel, încălcând

dispozițiile art. 9, art. 10 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, a stabilit că nu

are dreptul la despăgubiri bănești și la restituirea în natură a terenului.

Potrivit textelor citate, era

îndreptățit să-i fie restituită în natură suprafața de teren pe care sunt

construite garaje demontabile, deoarece accesul cu mijloace auto în spatele

blocului este amenajat dinspre str. P., iar dreptul la despăgubiri civile este

stabilit de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursul, în raport cu

motivele de nelegalitate invocate, care fac posibilă încadrarea în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat.

În prezenta cauză, trecerea

imobilelor pentru care se cer măsuri reparatorii în proprietatea statului fiind

realizată prin expropriere, sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr.

10/2001, text care conține reguli speciale pentru restituirea imobilelor

expropriate.

Cu actele depuse la dosar s-a făcut

dovada că imobilele care fac obiectul notificării, preluate de stat de la

părinții și mătușa reclamantului, erau alcătuite din suprafața totală de 1232

mp teren și trei case aflate pe teren, iar, potrivit constatărilor expertului,

construcțiile au fost demolate integral.

Exproprierea s-a dispus în vederea

construirii unui ansamblu de locuințe, iar lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă efectiv suprafața de 141 mp teren, pe care este edificată o

parte dintr-un bloc de locuințe. Pe teren mai există aleea care asigură accesul

la bloc și spațiu verde.

Potrivit constatărilor experților,

pe diferența de teren, în suprafață de 1091 mp (1232-141) nu au fost efectuate

lucrări pentru care s-a dispus exproprierea.

Atât în lucrarea întocmită la instanța

de fond, cât și în completarea la raportul de expertiză, întocmită în apel,

expertul precizează că suprafața de 1091 mp teren poate fi restituită în

natură, că pe acest teren se află garaje provizorii pe schelet metalic și că

restituirea acestei suprafețe de teren nu afectează buna exploatare a blocului,

deoarece intrarea cu mașinile este asigurată din str. P., iar trotuarul pentru

accesul în bloc și spațiul verde pot fi amenajate pe suprafața de 141 mp teren,

care nu se restituie în natură.

Potrivit constatărilor expertului,

porțiunea de 1091 mp teren liberă de construcții este suficientă ca întindere

pentru a permite folosirea ei fără afectarea bunei utilizări a părții din

blocul de locuințe edificat pe o porțiune din teren, iar pârâta Primăria municipiului

Miercurea Ciuc nu a depus la dosar acte cu care să facă dovada că s-au făcut

investiții pentru amenajarea terenului neocupat de construcții ca loc de

parcare și că garajele aflate pe teren nu sunt construcții demontabile.

De aceea, față de principiul

restituirii în natură, consacrat prin art. 1 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, potrivit art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

recurentul-reclamant este îndreptățit la restituirea în natură a acestei

suprafețe de teren.

Critica privitoare la obligarea

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri bănești nu este

întemeiată.

În raport cu prevederile art. 36–40

din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate

(abrogate prin Legea nr. 247/2005), acordarea de măsuri reparatorii sub formă

de despăgubiri bănești putea fi stabilită numai în cazurile expres prevăzute de

lege, după procedura prevăzută de textele menționate și era condiționată de

adoptarea unei legi speciale care să stabilească modalitățile și procedurile de

acordare.

De aceea, notificarea se adresa,

după caz, prefecturii dacă se solicitau despăgubiri bănești sau unității

deținătoare dacă se cerea restituirea în natură, iar instanța, investită cu

acțiunea formulată în contradictoriu cu entitatea notificată (prefectura ori

unitatea deținătoare), nu putea obliga pârâta la plata despăgubirilor bănești,

putând doar să stabilească existența dreptului, deoarece, conform art. 40 din

lege, aceste drepturi puteau fi chiar plafonate.

Or, în prezenta cauză, deși

recurentul reclamant a notificat Prefectura județului Harghita, prin acțiune nu

a chemat în proces unitatea notificată, pentru ca în contradictoriu cu aceasta

să-i fie stabilit dreptul la despăgubiri bănești.

Cererea s-a formulat „în

contradictoriu cu Ministerul de Finanțe Publice” care, potrivit art. 31 alin.

(4) din lege, în vigoare la data formulării cererii, se cita numai atunci când

persoana îndreptățită opta pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv

în procesul de privatizare.

De altfel, imobilele fiind preluate

de stat prin expropriere, corect prin hotărârea atacată măsurile reparatorii au

fost stabilite în raport cu prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr.

10/2001.

Pentru considerentele expuse, va fi

admis recursul declarat de reclamant și se va casa în parte hotărârea atacată.

Va fi obligată Primăria municipiului

Miercurea Ciuc la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1091 mp

înscris în C.F. Jigodin, sub nr.topo 2580 și C.F. nr. Jigodin, nr. topo 2581/1,

2582, identificat de expert în schițele de plan anexă la rapoartele de

expertiză și se vor menține dispozițiile privitoare la acordarea de măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafață de 141 mp înscris în C.F. Jigodin,

nr.topo 2583, nerestituit în natură și a construcțiilor care au fost demolate.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

intimata, Primăria municipiului Miercurea Ciuc, va fi obligată să plătească

recurentului cheltuielile de judecată efectuate în recurs, în limita admiterii

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamant G.Z. împotriva deciziei civile nr. 101/A din 23 februarie 2005 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, pe care o casează în parte.

Obligă pe pârâta Primăria

Municipiului Miercurea Ciuc să restituie reclamantului în natură terenul în

suprafață de 1091 mp, înscris în C.F., nr.topo 2580 și C.F. , nr.topo 2581/1,

2582, identificat în schițele de plan anexe la raportul de expertiză și

completarea la raportul de expertiză, efectuate de expert I.A..

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Obligă intimata Primăria

municipiului Miercurea Ciuc să plătească recurentului suma de 500 lei (RON)

cheltuieli de judecată, în limita admiterii recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.