ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2233/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 554 din 11 mai 2004, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de reclamantul G.Z., în contradictoriu cu Primăria municipiului Miercurea Ciuc și Ministerul de Finanțe și a fost obligată pârâta Primăria municipiului Miercurea Ciuc să restituie reclamantului în natură terenul în suprafață de 1901 mp, situat în intravilan, cuprins în C.F., nr.top. 2583, C.F. nr.top. 2580, C.F. nr.top. 2581/1, 2582 Jigodin a cărui amplasament și vecinătăți sunt prevăzute în raportul de expertiză efectuat de expertul I.A., care face parte din hotărâre (filele 231 – 236 dosar).

S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcțiile demolate din Miercurea Ciuc și a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să achite reclamantului pentru aceste construcții (3 case și 3 șoproane) suma de 3.775.900.000 lei, iar pentru terenul rămas nerestituit din str. M., în suprafață de 141 mp, să achite suma de 18.238.068 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul situat în str. T. a aparținut mătușii reclamantului F.R., iar imobilul situat în str. T. a aparținut părinților reclamantului, G.J. și I.. Imobilele au fost preluate de stat prin expropriere, pentru construirea unui ansamblu de locuințe, însă, deși s-au încheiat procese verbale de evaluare a imobilelor, reclamantul a susținut că nu s-au încasat despăgubiri, iar la dosar nu s-au depus acte care să confirme plata despăgubirilor.

Imobilele erau compuse din trei case cu anexe și 1232 mp teren, iar prin construirea pe teren a unei părți din blocul nr. 7 (scara A) și a unui trotuar aferent blocului s-a ocupat suprafața de 141 mp. Restul terenului, în suprafață de 1901 mp, reprezentând accesul în spatele blocului, este ocupat cu 8–9 garaje construite din tablă, demontabile, care aparțin unor proprietari neidentificați. Efectuându-se cercetare la fața locului, s-a constatat că accesul cu mijloace auto în spatele blocului este permis și special amenajat dinspre str. P., așa încât din str. M. poate fi asigurat doar accesul pietonal, fără a fi îngrădit confortul locatarilor. Terenul în suprafață de 1901 mp poate fi restituit în natură foștilor proprietari, iar faptul că pe teren se află garaje din tablă nu împiedică restituirea, raportat la art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.

Nici faptul că prin expropriere terenul a devenit proprietate publică nu împiedică restituirea în natură. Se mai reține, că pe teren s-au aflat construcții cu destinație de locuință, pentru care, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari au dreptul să primească măsuri reparatorii în echivalent. Aceste construcții au fost evaluate de expert în trei variante, iar în varianta a doua s-a stabilit valoarea de 3.775.900.000 lei. Prin decizia civilă nr. 101/A din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis apelurile declarate de D.G.F.P.

Harghita, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și de Primăria municipiului Miercurea Ciuc, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcții și întregul teren, expropriate de la antecesorii săi, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni pe piața de capital, în funcție de opțiunea reclamantului și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că imobilele situate în Miercurea Ciuc, str. T. au aparținut antecesorilor reclamantului, că au fost expropriate în vederea construirii unui ansamblu de locuințe, că au fost demolate construcțiile aflate pe teren și că din teren a fost ocupată efectiv cu construcții noi suprafața de 141 mp.

S-a reținut, însă, că sentința este greșită în privința măsurilor reparatorii, pentru că, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată cu construcții noi și pentru terenul necesar în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Conform alin. (4) al art. 11 din lege, atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreaga suprafață de teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Din terenul expropriat, suprafața de 141 mp este ocupată efectiv cu construcții, însă diferența până la suprafața totală este ocupată cu lucrările necesare pentru folosirea în condiții corespunzătoare de către locatari a blocului construit pe teren, căi de acces și spațiu verde.

Faptul că pe o parte din teren s-au edificat garaje, demonstrează că terenul este necesar bunei utilizări a blocului, nefiind posibilă restituirea lui în natură. Mai reține instanța de apel că, potrivit art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în situațiile prevăzute la alin. (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite. Reclamantul este îndreptățit numai la aceste măsuri, pentru că toate construcțiile au fost demolate, terenul este ocupat funcțional în întregime de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, iar despăgubiri bănești se pot acorda numai pentru imobilele cu destinația de locuințe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța de apel, încălcând dispozițiile art. 9, art. 10 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, a stabilit că nu are dreptul la despăgubiri bănești și la restituirea în natură a terenului. Potrivit textelor citate, era îndreptățit să-i fie restituită în natură suprafața de teren pe care sunt construite garaje demontabile, deoarece accesul cu mijloace auto în spatele blocului este amenajat dinspre str. P., iar dreptul la despăgubiri civile este stabilit de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Analizând recursul, în raport cu motivele de nelegalitate invocate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este întemeiat. În prezenta cauză, trecerea imobilelor pentru care se cer măsuri reparatorii în proprietatea statului fiind realizată prin expropriere, sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, text care conține reguli speciale pentru restituirea imobilelor expropriate. Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că imobilele care fac obiectul notificării, preluate de stat de la părinții și mătușa reclamantului, erau alcătuite din suprafața totală de 1232 mp teren și trei case aflate pe teren, iar, potrivit constatărilor expertului, construcțiile au fost demolate integral. Exproprierea s-a dispus în vederea construirii unui ansamblu de locuințe, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă efectiv suprafața de 141 mp teren, pe care este edificată o parte dintr-un bloc de locuințe.

Pe teren mai există aleea care asigură accesul la bloc și spațiu verde. Potrivit constatărilor experților, pe diferența de teren, în suprafață de 1091 mp (1232-141) nu au fost efectuate lucrări pentru care s-a dispus exproprierea. Atât în lucrarea întocmită la instanța de fond, cât și în completarea la raportul de expertiză, întocmită în apel, expertul precizează că suprafața de 1091 mp teren poate fi restituită în natură, că pe acest teren se află garaje provizorii pe schelet metalic și că restituirea acestei suprafețe de teren nu afectează buna exploatare a blocului, deoarece intrarea cu mașinile este asigurată din str. P., iar trotuarul pentru accesul în bloc și spațiul verde pot fi amenajate pe suprafața de 141 mp teren, care nu se restituie în natură.

Potrivit constatărilor expertului, porțiunea de 1091 mp teren liberă de construcții este suficientă ca întindere pentru a permite folosirea ei fără afectarea bunei utilizări a părții din blocul de locuințe edificat pe o porțiune din teren, iar pârâta Primăria municipiului Miercurea Ciuc nu a depus la dosar acte cu care să facă dovada că s-au făcut investiții pentru amenajarea terenului neocupat de construcții ca loc de parcare și că garajele aflate pe teren nu sunt construcții demontabile. De aceea, față de principiul restituirii în natură, consacrat prin art. 1 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurentul-reclamant este îndreptățit la restituirea în natură a acestei suprafețe de teren.

Critica privitoare la obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri bănești nu este întemeiată. În raport cu prevederile art. 36–40 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate (abrogate prin Legea nr. 247/2005), acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești putea fi stabilită numai în cazurile expres prevăzute de lege, după procedura prevăzută de textele menționate și era condiționată de adoptarea unei legi speciale care să stabilească modalitățile și procedurile de acordare.

De aceea, notificarea se adresa, după caz, prefecturii dacă se solicitau despăgubiri bănești sau unității deținătoare dacă se cerea restituirea în natură, iar instanța, investită cu acțiunea formulată în contradictoriu cu entitatea notificată (prefectura ori unitatea deținătoare), nu putea obliga pârâta la plata despăgubirilor bănești, putând doar să stabilească existența dreptului, deoarece, conform art. 40 din lege, aceste drepturi puteau fi chiar plafonate. Or, în prezenta cauză, deși recurentul reclamant a notificat Prefectura județului Harghita, prin acțiune nu a chemat în proces unitatea notificată, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să-i fie stabilit dreptul la despăgubiri bănești.

Cererea s-a formulat „în contradictoriu cu Ministerul de Finanțe Publice” care, potrivit art. 31 alin. (4) din lege, în vigoare la data formulării cererii, se cita numai atunci când persoana îndreptățită opta pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. De altfel, imobilele fiind preluate de stat prin expropriere, corect prin hotărârea atacată măsurile reparatorii au fost stabilite în raport cu prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de reclamant și se va casa în parte hotărârea atacată. Va fi obligată Primăria municipiului Miercurea Ciuc la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1091 mp înscris în C.F.

Jigodin, sub nr.topo 2580 și C.F. nr. Jigodin, nr. topo 2581/1, 2582, identificat de expert în schițele de plan anexă la rapoartele de expertiză și se vor menține dispozițiile privitoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 141 mp înscris în C.F. Jigodin, nr.topo 2583, nerestituit în natură și a construcțiilor care au fost demolate. Potrivit art. 274 C. proc. civ., intimata, Primăria municipiului Miercurea Ciuc, va fi obligată să plătească recurentului cheltuielile de judecată efectuate în recurs, în limita admiterii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamant G.Z. împotriva deciziei civile nr. 101/A din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Târgu-Mureș, pe care o casează în parte. Obligă pe pârâta Primăria Municipiului Miercurea Ciuc să restituie reclamantului în natură terenul în suprafață de 1091 mp, înscris în C.F., nr.topo 2580 și C.F. , nr.topo 2581/1, 2582, identificat în schițele de plan anexe la raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză, efectuate de expert I.A.. Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă intimata Primăria municipiului Miercurea Ciuc să plătească recurentului suma de 500 lei (RON) cheltuieli de judecată, în limita admiterii recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.