ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1385/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 iunie 2005 la Tribunalul Harghita, reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Lăzarea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 137 din 3 mai 2005, emisă de acesta prin care i s-a respins cererea pentru restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 4561 Lăzarea, nr.top. 1144. În subsidiar, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este unicul moștenitor legal al fostului proprietar V.F., de la care imobilul revendicat a fost preluat de stat în mod abuziv și fără titlu valabil, fiind astfel incidente dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1618 din 18 mai 2006 Tribunalul Harghita a respins cererea reclamantului ca nefondată și a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții Z.L., B.G.B. și L.A.M., motivat de faptul că, prin dispoziția nr. 138/2006 emisă de Primarul comunei Lăzarea, acestora li s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în calitate de succesori ai foștilor proprietari tabulari, dispoziție care nu a fost contestată în justiție, având astfel autoritate de lucru judecat. În ceea ce privește situația reclamantului, s-a reținut că acesta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și nici calitatea de succesor după antecesorul său, V.F.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea cererii sale în sensul restituirii în natură a cotei ideale de 1/24 din imobil, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât a dovedit că antecesorul său a fost proprietar tabular asupra cotei menționate din imobil. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia civilă nr. 205/A din 30 noiembrie 2006, a admis apel reclamantului V.I. și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis cererea și a stabilit că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 2/24 din imobilul înscris în C.F.

4561 Lăzarea nr.top. 1144, 1145/1. Prin aceeași hotărâre s-au respins cererile de intervenție formulate de intervenienții Z.L., B.G.B. și L.A.M. și au fost obligați, Primăria Lăzarea, județul Harghita și intervenienții în solidar la 1140 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, raportat la data înregistrării notificării reclamantului și emiterii dispoziției nr. 137 din 3 mai 2005 de către Primarul comunei Lăzarea, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 în forma sa inițială, deci anterior modificărilor aduse acestei legi prin Legea nr. 247/2005. S-a avut în vedere că, prin actele doveditoare depuse în apel (filele 7, 16și 18) reclamantul a dovedit că autorul său a avut o cotă ideală de 2/24 din imobil și că este unicul moștenitor legal al acestuia.

Astfel, din extrasele C.F. 4561 Lăzarea, nr.top 1144 și 1145/1 și extrasul din procesul verbal de dezbatere a succesiunii nr. 126/1926, rezultă că averea contelui L.T., decedat la 3 iunie 1926, a fost moștenită de frații acestuia, L.D. și L.M., cota parte de 2/24 fiind dobândită de autorul reclamantului prin contractul de vânzare autentic din 15 iunie 1926. Ca atare, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele înscrise în art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001 și, deși prin dispoziția nr. 138/2006, emisă de Primarul comunei Lăzarea s-au acordat măsuri reparatorii în favoarea intervenienților pentru restul cotei din imobil, aceste măsuri nu constau însă în restituirea în natură, ci prin echivalent, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal reclamantul V.I., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, reclamantul a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în natură, respectiv înscrierii în C.F. a dreptului său de proprietate asupra cotei de 2/24 din imobil construcție, C.F. 4561 Lăzarea. Recurentul a susținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, în vigoare la data înregistrării notificării sale și a emiterii dispoziției nr. 137 din 3 mai 2005, astfel că imobilul, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură.

Recurentul a învederat că nu contestă că imobilul în litigiu, respectiv Castelul Lazăr este trecut în domeniul public al comunei Lăzarea și este administrat de Centrul de creație Lăzarea, instituție înființată prin Hotărârea Consiliului Județean Harghita nr. 42/1996, însă prin cererea sa nu va influența activitatea taberelor de creație organizate de centru, intenția sa fiind doar aceea de a păstra amintirea părinților săi, care au locuit și administrat castelul în perioada 1911-1952. Intimatul intervenient L.A.M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, întrucât recurentul nu a făcut dovada calității de proprietar a ascendenților săi, deoarece imobilul identificat în C.F. nr. 4561 nr.top.

1144 nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare- cumpărare încheiat între L.B.N., L.B.M., L.T. și L.M., în calitate de vânzător și V.F. și soția P.V.E., în calitate de cumpărători. S-a arătat totodată că dreptul de proprietate asupra imobilelor de la pozițiile B 37 și B 38 ale C.F. 4561 a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea recurentului, astfel că nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001. Intimatul intervenient a susținut că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 pct. 5 și 6 C. proc. civ., pronunțându-se plus petita, în sensul că a stabilit măsuri reparatorii pentru imobilul aferent nr. top. 1144 cât și pentru imobilul aferent nr. top. 1145/1 din C.F.

4561 Lăzarea, deși prin dispoziția nr. 137/2005, emitentul s-a pronunțat numai cu privire la cel de-al doilea număr topografic. Totodată, s-a invocat excepția conexității cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 1627/2005, în care s-a solicitat de intimat restituirea în natură. Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile invocate, Curtea va constata că recursul reclamantului este fondat având în vedere următoarele considerente: Cu înscrisurile depuse la prima instanță și în faza apelului, reclamantul recurent a dovedit că autorul său, V.F. a fost proprietarul unei cote de 2/24 din imobilul înscris în C.F. nr. 4561 Lăzarea, cu nr. top. 1144. Totodată, a dovedit cu actele de stare civilă depuse la dosar că este unicul succesor al tatălui său, motiv pentru care se va constata că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.

De altfel, având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (4) coroborate cu art. 296 C. proc. civ., Curtea va reține că recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, motiv pentru care se vor înlătura susținerile formulate prin întâmpinare de intimatul intervenient L.A.M., cu privire la nedovedirea calității de proprietar a autorului său asupra imobilului. De asemenea se va aprecia că nu se impune conexarea prezentei cauze cu dosarul nr. 1627/2005 al Tribunalului Harghita, având un obiect diferit, respectiv contestația împotriva dispozițiilor nr. 138 și 139/2005 emise de Primarul comunei Lăzarea și alte părți, motiv pentru care se va aprecia că nu sunt întrunite dispozițiile art. 164 C. proc.

civ. Curtea va constata că, așa cum corect a reținut instanța de apel, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 în forma sa inițială, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, raportat la data înregistrării notificării reclamantului și a emiterii dispoziției contestate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1, art. 7 și art. 9 din actul normativ menționat, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Curtea va reține că, deși imobilul în litigiu, din care reclamantul deține o cotă ideală de 2/24 este sediul Centrului de Creație Lăzarea, instituție publică de cultură înființată prin Hotărârea Consiliului Județean Harghita nr. 42/1996, nu este exceptat de la restituirea în natură întrucât entitatea notificată nu a făcut dovada, conform regulii generale cuprinse în art. 1169 Cod civil, cu privire la existența unei hotărâri de guvern care să prevadă neretrocedarea în natură în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Față de aceste considerente, Curtea găsind întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul reclamantului conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și va modifica în parte decizia atacată în sensul că va obliga pe pârâtul Primarul comunei Lăzarea să restituie în natură reclamantului cota de 2/24 din imobilul înscris în C.F. nr. 4561 Lăzarea, nr. top. 1144, 1145/1. Se vor înlătura din decizia recurată dispozițiile referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota parte din imobil sus menționată. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 205/A pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, la 30 noiembrie 2006. Modifică, în parte, decizia în sensul că: Obligă pe pârâtul Primarul comunei Lăzarea să restituie în natură reclamantului cota de 2/24 din imobilul înscris în C.F. nr. 4561 Lăzarea, nr. top. 1144, 1145/1. Înlătură dispozițiile referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota parte din imobil susmenționată. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Obligă pe intimatul pârât la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul V.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.