ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1385/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

iunie 2005 la Tribunalul Harghita, reclamantul V.I. a chemat în judecată pe

pârâtul Primarul comunei Lăzarea, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 137 din 3 mai 2005, emisă de

acesta prin care i s-a respins cererea pentru restituirea în natură a

imobilului înscris în C.F. 4561 Lăzarea, nr.top. 1144. În subsidiar,

reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri prin echivalent în condițiile

Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că este unicul moștenitor legal al fostului proprietar V.F., de la care

imobilul revendicat a fost preluat de stat în mod abuziv și fără titlu valabil,

fiind astfel incidente dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1618 din 18

mai 2006 Tribunalul Harghita a respins cererea reclamantului ca nefondată și a

admis cererea de intervenție formulată de intervenienții Z.L., B.G.B. și

L.A.M., motivat de faptul că, prin dispoziția nr. 138/2006 emisă de Primarul

comunei Lăzarea, acestora li s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, în calitate de succesori ai foștilor proprietari tabulari,

dispoziție care nu a fost contestată în justiție, având astfel autoritate de

lucru judecat.

În ceea ce privește situația

reclamantului, s-a reținut că acesta nu și-a dovedit dreptul de proprietate

asupra imobilului în litigiu și nici calitatea de succesor după antecesorul

său, V.F.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamantul, solicitând admiterea cererii sale în sensul

restituirii în natură a cotei ideale de 1/24 din imobil, iar în subsidiar

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât a dovedit că

antecesorul său a fost proprietar tabular asupra cotei menționate din imobil.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia

civilă nr. 205/A din 30 noiembrie 2006, a admis apel reclamantului V.I. și a

schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis cererea și a stabilit că

acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de

2/24 din imobilul înscris în C.F. 4561 Lăzarea nr.top. 1144, 1145/1.

Prin aceeași hotărâre s-au respins

cererile de intervenție formulate de intervenienții Z.L., B.G.B. și L.A.M. și

au fost obligați, Primăria Lăzarea, județul Harghita și intervenienții în

solidar la 1140 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a reținut că, raportat la data înregistrării notificării

reclamantului și emiterii dispoziției nr. 137 din 3 mai 2005 de către Primarul

comunei Lăzarea, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 în

forma sa inițială, deci anterior modificărilor aduse acestei legi prin Legea

nr. 247/2005.

S-a avut în vedere că, prin actele

doveditoare depuse în apel (filele 7, 16și 18) reclamantul a dovedit că autorul

său a avut o cotă ideală de 2/24 din imobil și că este unicul moștenitor legal

al acestuia. Astfel, din extrasele C.F. 4561 Lăzarea, nr.top 1144 și 1145/1 și

extrasul din procesul verbal de dezbatere a succesiunii nr. 126/1926, rezultă

că averea contelui L.T., decedat la 3 iunie 1926, a fost moștenită de frații

acestuia, L.D. și L.M., cota parte de 2/24 fiind dobândită de autorul

reclamantului prin contractul de vânzare autentic din 15 iunie 1926.

Ca atare, s-a apreciat că în cauză

sunt întrunite cerințele înscrise în art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001 și,

deși prin dispoziția nr. 138/2006, emisă de Primarul comunei Lăzarea s-au

acordat măsuri reparatorii în favoarea intervenienților pentru restul cotei din

imobil, aceste măsuri nu constau însă în restituirea în natură, ci prin

echivalent, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal reclamantul V.I., criticând-o ca nelegală

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, reclamantul

a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în natură,

respectiv înscrierii în C.F. a dreptului său de proprietate asupra cotei de

2/24 din imobil construcție, C.F. 4561 Lăzarea.

Recurentul a susținut că, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, în

forma inițială, în vigoare la data înregistrării notificării sale și a emiterii

dispoziției nr. 137 din 3 mai 2005, astfel că imobilul, indiferent în posesia

cui se află, se restituie în natură.

Recurentul a învederat că nu

contestă că imobilul în litigiu, respectiv Castelul Lazăr este trecut în

domeniul public al comunei Lăzarea și este administrat de Centrul de creație

Lăzarea, instituție înființată prin Hotărârea Consiliului Județean Harghita nr.

42/1996, însă prin cererea sa nu va influența activitatea taberelor de creație

organizate de centru, intenția sa fiind doar aceea de a păstra amintirea

părinților săi, care au locuit și administrat castelul în perioada 1911-1952.

Intimatul intervenient L.A.M. a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, întrucât recurentul nu

a făcut dovada calității de proprietar a ascendenților săi, deoarece imobilul

identificat în C.F. nr. 4561 nr.top. 1144 nu a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare- cumpărare încheiat între L.B.N., L.B.M., L.T. și L.M., în

calitate de vânzător și V.F. și soția P.V.E., în calitate de cumpărători. S-a

arătat totodată că dreptul de proprietate asupra imobilelor de la pozițiile B

37 și B 38 ale C.F. 4561 a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 în

favoarea recurentului, astfel că nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001.

Intimatul intervenient a susținut că

instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 pct. 5 și 6 C. proc. civ.,

pronunțându-se plus petita, în sensul că a stabilit măsuri reparatorii pentru

imobilul aferent nr. top. 1144 cât și pentru imobilul aferent nr. top. 1145/1

din C.F. 4561 Lăzarea, deși prin dispoziția nr. 137/2005, emitentul s-a

pronunțat numai cu privire la cel de-al doilea număr topografic. Totodată, s-a

invocat excepția conexității cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 1627/2005,

în care s-a solicitat de intimat restituirea în natură.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză, raportat la criticile invocate, Curtea va constata că

recursul reclamantului este fondat având în vedere următoarele considerente:

Cu înscrisurile depuse la prima

instanță și în faza apelului, reclamantul recurent a dovedit că autorul său,

V.F. a fost proprietarul unei cote de 2/24 din imobilul înscris în C.F. nr.

4561 Lăzarea, cu nr. top. 1144. Totodată, a dovedit cu actele de stare civilă

depuse la dosar că este unicul succesor al tatălui său, motiv pentru care se va

constata că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1 și art. 2 din Legea

nr. 10/2001.

De altfel, având în vedere

dispozițiile art. 315 alin. (4) coroborate cu art. 296 C. proc. civ., Curtea va

reține că recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație

mai grea decât aceea din hotărârea atacată, motiv pentru care se vor înlătura

susținerile formulate prin întâmpinare de intimatul intervenient L.A.M., cu

privire la nedovedirea calității de proprietar a autorului său asupra

imobilului.

De asemenea se va aprecia că nu se

impune conexarea prezentei cauze cu dosarul nr. 1627/2005 al Tribunalului

Harghita, având un obiect diferit, respectiv contestația împotriva

dispozițiilor nr. 138 și 139/2005 emise de Primarul comunei Lăzarea și alte

părți, motiv pentru care se va aprecia că nu sunt întrunite dispozițiile art.

164 C. proc. civ.

Curtea va constata că, așa cum

corect a reținut instanța de apel, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 10/2001 în forma sa inițială, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.

247/2005, raportat la data înregistrării notificării reclamantului și a

emiterii dispoziției contestate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

1, art. 7 și art. 9 din actul normativ menționat, imobilele preluate în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în

care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Curtea va reține că, deși imobilul

în litigiu, din care reclamantul deține o cotă ideală de 2/24 este sediul

Centrului de Creație Lăzarea, instituție publică de cultură înființată prin

Hotărârea Consiliului Județean Harghita nr. 42/1996, nu este exceptat de la

restituirea în natură întrucât entitatea notificată nu a făcut dovada, conform

regulii generale cuprinse în art. 1169 Cod civil, cu privire la existența unei

hotărâri de guvern care să prevadă neretrocedarea în natură în condițiile art.

16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Față de aceste considerente, Curtea

găsind întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite

recursul reclamantului conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va modifica

în parte decizia atacată în sensul că va obliga pe pârâtul Primarul comunei

Lăzarea să restituie în natură reclamantului cota de 2/24 din imobilul înscris

în C.F. nr. 4561 Lăzarea, nr. top. 1144, 1145/1.

Se vor înlătura din decizia recurată

dispozițiile referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota

parte din imobil sus menționată.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 205/A pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția civilă, la 30 noiembrie 2006.

Modifică, în parte, decizia în

sensul că:

Obligă pe pârâtul Primarul comunei

Lăzarea să restituie în natură reclamantului cota de 2/24 din imobilul înscris

în C.F. nr. 4561 Lăzarea, nr. top. 1144, 1145/1.

Înlătură dispozițiile referitoare la

măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota parte din imobil susmenționată.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Obligă pe intimatul pârât la plata

sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul V.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie

2008.