ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4079/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele: 1. Contestația în anulare

1.1. În fapt

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, la 7 ianuarie 2009, B.C.M.I., B.G.H., B.E.D.B. și B.A.J. au

solicitat anularea Deciziei nr. 1385 din 29 februarie 2008 a instanței supreme.

În motivarea

cererii s-a arătat că autoarea contestatorilor, B.B.A.K., a avut calitatea de

intervenientă în Dosarul nr. 252/43/2006, decedând la data de 12 august 2006.

Apelul și recursul reclamantului au fost judecate fără respectarea cerințelor

legii privind citarea părților, ambele decizii pronunțându-se în contradictoriu

cu o persoană decedată.

Contestatorii

au luat cunoștință de existența hotărârilor abia la momentul în care Tribunalul

Harghita, la cererea contestatorilor, a eliberat copia deciziei atacată prin

prezenta contestație.

Prin

pronunțarea hotărârilor s-a cauzat contestatorilor o vătămare care nu poate fi

înlăturată altfel decât prin anularea, respectiv, casarea hotărârilor.

1.2. În drept

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimații V.I.

și Comuna Lăzarea au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea

contestației în anulare.

S-a arătat că

în urma Deciziei irevocabile nr. 1385 din 29 februarie 2009 pronunțată de

înalta Curte de Casație și Justiție a fost emisă Dispoziția de restituire din

15 septembrie 2009 privind restituirea în natură a cotei de 2/24 din imobilul

înscris în C.F. Lăzarea.

V.I. a invocat

excepția tardivității contestației în anulare, fiind depășit termenul de 15

zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și excepția

lipsei de interes a contestatorilor în promovarea căii de atac.

făcută de instanța de retractare

Înalta Curte va

analiza cu prioritate problema admisibilității contestației în anulare -

analiza celorlalte excepții nemaijustiflcându-se - urmând a constata că aceasta

nu este admisibilă pentru următoarele considerente:

Fiind o cale

extraordinară de atac, contestația în anulare poate să fie exercitată numai

pentru motivele și în condițiile anume stabilite de lege.

Potrivit art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste

motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii".

Așadar, prin

intermediul acestei căi de atac numai persoana care a avut calitatea de parte

în proces poate să invoce nelegala sa citare pentru ziua când s-a judecat

pricina. Moștenitorii părții decedate pe parcursul judecății sunt datori să

intervină în proces și să precizeze dacă înțeleg să continue sau nu demersul

judiciar al autorului lor respectiv, să preia poziția procesuală pasivă avută

de autor. Faptul că moștenitorii nu ar avea cunoștință de existența procesului

este un aspect care poate fi invocat într-un alt cadru procesual, nu pe calea

contestației în anulare.

Împrejurarea că

hotărârea judecătorească este pronunțată în contradictoriu cu o persoană

decedată în cursul procesului atrage sancțiunea nulității actului de procedură

al instanței - cu excepția cazului când decesul a intervenit după închiderea

dezbaterilor, așa cum prevede art. 243 alin. (2) C. proc. civ. - din cauza

lipsei capacității procesuale de folosință a părții, însă acest aspect nu poate

constitui un motiv de contestație în anulare.

Având în vedere

cele mai sus arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

În raport de

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. contestatorii vor fi obligați la

cheltuieli de judecată către intimatul V.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii B.C.M.I., B.G.H.,

B.E.D.B. și B.A.J. împotriva Deciziei nr. 1385 din 29 februarie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Obligă pe

contestatori la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul V.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.