ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 136/2010

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

- în baza art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea de raport sexual cu o minoră (2 fapte continuate, comise asupra fiecăreia din părțile vătămate minore D.M.P. și G.L.G. în vârstă de 10 ani și 2 luni și respectiv 11 ani) a condamnat pe inculpatul B.I., la pedepsele principale de câtre 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe durata de 4 ani [prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. dată activității infracționale sus-menționate prin rechizitoriu];

- în baza art. 202 alin. (1), (2)

1

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea de corupție sexuală (2 fapte continuate comise asupra acelorași părți vătămate minore) a condamnat pe inculpatul B.I. la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare;

- referitor la învinuirea săvârșirii și a infracțiunii de răspândire de materiale obscene prevăzută de art. 325 C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. [„faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” în speță, în opinia judecătorului cauzei, lipsesc atât elementul material al laturii obiective cât și latura subiectivă] astfel încât în final prin contopirea pedepselor anterior arătate în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsă complementară).

Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale în regim de detenție i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. și ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 350 alin. (1) rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. i-a fost computată din pedeapsă reținerea/arestarea preventivă cu începere de la 1 octombrie 2008 la zi.

Pe latura civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. (1) art. 14, art. 17 și art. 18 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul la sumele de câte 4.000 lei, cu titlu de daune morale, către părțile civile D.M.P. și G.L.G., prin reprezentanții legali ai acestora.

În fapt instanța a reținut că în vara anului 2006, folosind cadouri în bani, jocuri pe calculator, produse alcoolice și răcoritoare, inculpatul B.I. în vârstă de 38 ani, necăsătorit, a ademenit în apartamentul său pe minorele în vârstă de 11 ani și respectiv 10 ani și 2 luni G.L.G. și D.M.P. - familia ultimei victime locuind în același imobil cu inculpatul - și a întreținut acte sexuale orale repetate, separat ori concomitent cu cele două minore; totodată, inculpatul a filmat în integralitate actele orale sus-menționate cu ajutorul unei camere web, păstrând în calculator înregistrările ce au fost transferate și pe CD-uri de uz personal, împrumutate ulterior spre vizionare în particular martorei S.S.

Descoperirea și constatarea activității infracționale amintite a avut loc la data de 27 septembrie 2008 când lucrătorii din cadrul secției 5 Poliție Constanța au fost sesizați de numita S.S., din Constanța, cu privire la faptul că unul dintre colegii ei de serviciu ar deține la domiciliu mai multe materiale pornografice cu persoane minore, punând la dispoziția organelor de cercetare penală un număr de trei CD-uri, despre care a susținut că le-a primit de la acesta pentru a le viziona; pe baza CD-urilor puse la dispoziție,de martora amintită, s-a realizat o planșă fotografică care ulterior a dus la identificarea părților vătămate D.M.P. și G.L.G.; ulterior, în data de 01 octombrie 2008 la domiciliul inculpatului B.I., s-a efectuat percheziție cu autorizarea judecătorului fiind ridicată unitatea centrală de calculator, și cele două hard-diskuri montate pe acesta - rezultatele fiind prezentate pe un CD atașat la dosarul cauzei - precum și CD-urile găsite în locuință printre care se aflau și cele înapoiate de S.S.

Cercetările penale efectuate ulterior au stabilit că între inculpat și familia D., domiciliată în același imobil,  s-au creat în timp relații apropiate ce au facilitat contactul individual al inculpatului cu partea vătămată D.M.P., care îl vizita destul de des în locuința sa; din declarațiile inculpatului și cele ale părților vătămate a rezultat faptul că actele sexuale orale au avut loc în vara anului 2006, în timp ce G.L.G. se afla în vizită la verișoara sa D.M.P., în condițiile în care – contrar susținerilor acestuia că această activitate ilicită ar fi avut loc din inițiativa celor două minore – inculpatul B.I. le-a ademenit făcându-le cadouri în bani, produse alimentare și băuturi alcoolice, în schimbul cărora au acceptat și întreținut acte sexuale orale repetate separat ori concomitent cu acesta.

Schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. [„profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința” /”victima nu a împlinit vârsta de 15 ani”] în aceea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. a fost dispusă de instanță pe considerentele că - în contrarietate cu cele reținute la urmărirea penală de procuror - mijloacele de probă administrate la cercetarea judecătorească în condițiile art. 289-291 C. proc. pen. au evidențiat în mod indubitabil faptul că întreținerea relațiilor sexuale orale a avut loc cu consimțământul părților vătămate minore (pe tot parcursul procesului penal cele două părți vătămate minore au declarat constant că nu au fost constrânse în nici o modalitate să accepte relațiile sexuale orale cu inculpatul, astfel cum a rezultat de altfel și din declarațiile date la cercetarea judecătorească, ocazie cu care instanța a constatat nemijlocit atitudinea relaxată/degajată, de loc jenată ori afectată a celor două minore de cele întâmplate în urmă cu aproximativ 3 ani).

Achitarea în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 325 C. pen. a fost dispusă de instanță cu motivarea că încredințarea spre vânzare a materialelor pornografice către martora S.S. a avut loc la solicitarea acesteia cu obligația de a nu fi date și altor persoane, neputându-se reține astfel că inculpatul a confecționat și deținut, pentru a vinde sau răspândi materialele pornografice respective, condiție esențială pentru existența elementului material al infracțiunii de răspândire de materiale obscene.

La individualizarea pedepselor, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere pericolul social concret ridicat al faptelor ilicite săvârșite de inculpat - asupra unor minore în vârstă de 10 ani și 2 luni și respectiv 11 ani prin acte repetate separate ori concomitente, prin realizarea de materiale pornografice cu caracter privat - precum și celelalte date ce caracterizează persoana infractorului și conduita procesuală a acestuia - vârsta de 41 ani, necăsătorit, studii superioare, încadrat în muncă, fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Inculpatul-apelant B.I. a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie - pe latură penală și civilă – invocând ca erori de judecată în acest sens condamnarea greșită a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - cu motivarea că actele sexuale orale imputate acestuia nu s-au consumat în realitate - și respectiv acordarea nejustificată a daunelor morale în cuantum de 4.000 lei către partea civilă D.M. în condițiile în care cererea acesteia s-a referit la suma de 1.500 lei.

Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de procuror și inculpat, cât și sub toate celelalte chestiuni de fapt și de drept ce au format obiectul judecății în primă instanță – în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a respins în totalitate, ca neîntemeiate, existența pretinselor erori în fapt și în drept invocate de apelanți, pentru considerentele arătate în continuare.

Examinarea și aprecierea mijloacelor de probă administrate în condiții legale pe parcursul procesului penal, inclusiv declarațiile constante ale părților vătămate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în consens cu cele ale inculpatului în cauză, atestă în mod indubitabil faptul că inculpatul B.I., în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a întreținut raporturi sexuale orale repetate în vara anului 2006, în domiciliul acestuia, cu cele două părți vătămate în vârstă de 10 ani și 2 luni și respectiv 11 ani, pe care le-a ademenit oferindu-le bani, cadouri și băuturi, săvârșind totodată acte cu caracter obscen asupra și în prezența celor două victime – le-a propus părților vătămate să imite scene din filme porno vizionate în prealabil, acte obscene pe care le-a înregistrat și depozitat în fișiere tip imagine și video pe calculatorul personal. Ca atare instanța de apel a apreciat că schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanță din infracțiunea de viol în infracțiunea calificată de acte sexuale cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. – persoana de sex diferit care nu a împlinit vârsta de 15 ani /fiind determinată la întreținerea actului sexual de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor în mod direct – este justificată concordanța existentă între situația de fapt rezultată din probele administrate și conținutul constitutiv al incriminării juridice sus-menționate.

În condițiile în care existența actului sexual la care se referă incriminarea din art. 198 C. pen., nu este condiționată de consumarea acestuia, astfel cum s-a susținut în mod neîntemeiat de acesta, a fost respinsă de asemenea și critica apelantului-inculpat privind neîntrunirea sub aspectul arătat a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 198 C. pen.

Din declarațiile martorei S.S. în coroborare cu cele ale inculpatului B.I. rezultă că acesta deținea materialele pornografice ca amintire și nicidecum să le răspândească, oferirea C.D.-urilor și D.V.D.-urilor către martoră fiind făcută la insistențele sale pentru a le viziona în particular / cu obligația de a le restitui ulterior. Ca atare, materialele pornografice efectuate și întrebuințate de inculpat în condițiile amintite (uz privat) nu au căpătat răspândire în sensul prevederilor art. 325 C. pen. - prin fapte de vindere,răspândire de natură a le face accesibile în public - ceea ce justifică de asemenea și achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii sus-menționate.

Referitor la cuantumul daunelor morale acordate părții civile D.M.P. stabilit de primă instanță prin apreciere în raport de consecințele nepatrimoniale ale faptelor ilicite comise de inculpat împotriva părții vătămate amintite, s-a apreciat că nu se impune reducerea lor de la 4.000 lei la 1.500 lei – astfel cum a solicitat inculpatul – întrucât reprezintă o justă și integrală acoperire a prejudiciului nepatrimonial amintit în conformitate cu dispozițiile art. 18, art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ.

În consecință, prin decizia penală nr. 18/MP din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 395 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apeluri declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul B.I.

Conform art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) și art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului-apelant.

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen. – și inculpatul B.I. pentru care declarația de recurs a fost făcută de numita B.E. mama acestuia.

Recursurile amintite vor fi respinse primul ca nefundat iar cel de-al doilea ca inadmisibil, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) și b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 C. pen. (având conținutul legal tipic „actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de același sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani …” iar ca formă de specie agravată „a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect victimei”) are ca obiect juridic special relațiile sociale a căror existență și normală desfășurare sunt condiționate de apărarea libertății și a inviolabilității sexuale a persoanei de sex diferit sau de același sex în perioada minorității împotriva faptelor care ar dăuna vieții sexuale a minorului, periclitând dezvoltarea normală fizică și morală a acestuia; subiect pasiv al infracțiunii amintite este orice persoană de sex diferit sau de același sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani; deși legea nu arată limita minimă de la care persoana de sex diferit sau de același sex este susceptibilă să devină subiect pasiv al infracțiunii amintite este admis în jurisprudență și literatura juridică de specialitate că această limită este în legătură cu momentul când victima dobândește capacitatea de raport sexual, adică pubertatea sexuală (menstruația), reprezentând o chestiune de fapt în raport de datele particulare în speță; ori în cauză mijloacele de probă administrate la cercetarea judecătorească în condițiile art. 289-291 C. proc. pen. au evidențiat în mod indubitabil faptul că întreținerea relațiilor sexuale orale a avut loc cu consimțământul părților vătămate minore (pe tot parcursul procesului penal cele două părți vătămate minore au declarat constant că nu au fost constrânse în nici o modalitate să accepte relațiile sexuale orale cu inculpatul, astfel cum a rezultat de altfel și din declarațiile date la cercetarea judecătorească, ocazie cu care instanța a constatat nemijlocit atitudinea relaxată/degajată, de loc jenată ori afectată a celor două minore de cele întâmplate în urmă cu aproximativ 3 ani). Ca atare schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanță, soluție menținută în apel, din infracțiunea de viol în infracțiunea calificată de acte sexuale cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - persoana de sex diferit care nu a împlinit vârsta de 15 ani /fiind determinată la întreținerea actului sexual de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor în mod direct – este justificată concordanța existentă între situația de fapt rezultată din probele administrate și conținutul constitutiv al incriminării juridice sus-menționate.

Din declarațiile martorei S.S. în coroborare cu cele ale inculpatului B.I. rezultă că acesta deținea materialele pornografice ca amintire și nicidecum să le răspândească, oferirea C.D.-urilor și D.V.D.-urilor către martoră fiind făcută la insistențele sale pentru a le viziona în particular / cu obligația de a le restitui ulterior. Ca atare, materialele pornografice efectuate și întrebuințate de inculpat în condițiile amintite (uz privat) nu au căpătat răspândire în sensul prevederilor art. 325 C. pen. - prin fapte de vindere,răspândire de natură a le face accesibile în public - ceea ce justifică de asemenea și achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii sus-menționate.

Conform art. 385

2

rap. la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., recursul poate fi declarat pentru inculpat, în calitate de substituiți procesuali, și de către reprezentantul legal, apărător ori soțul acestuia; în cauză declarația de recurs pentru inculpat a fost făcută de către mama acestuia, persoană exceptată categoriei de substituiți procesuali anterior arătată, împrejurare ce atrage respingerea ca inadmisibilă a recursului inculpatului.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii arestării preventive de la 1 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2010.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta B.E. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 18/MP din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul B.I.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat pentru inculpatul B.I. de B.E. - mama inculpatului - împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii arestării preventive de la 1 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2010.

Obligă recurenta B.E. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.